Despre îndoctrinarea tinerilor americani

Despre îndoctrinarea tinerilor americani

Autor: Sorin Olariu (Michigan, SUA)

Socialismul a fost de mult timp o teorie politică care supraviețuiește mai degraba prin publicitate decât prin istorie si adevar. Problema pentru mișcarea tot mai radicală a tinerilor socialiști din America este că a eșuat constant, în afara limitelor cursurilor lor universitare de Marxism 101.

În timpul Războiului Rece, comuniștii sovietici se refereau la democraţii americani ca fiind „idioți utili”, revoluționari de fotoliu care rosteau slogane proletare la petreceri cu cocktailuri. Astăzi, sunt numeroşi tineri care s-au alăturat cercurilor comuniste de discuții la cafea în timpul facultății, sub îndrumarea „radical chic” a mediului academic. Ca Zohran Mamdani și noua sa echipă numită, care se bat cu pumnul în piept şi trâmbiţează despre intențiile lor de a „prelua mijloacele de producție” în timp ce trăiesc pe banii părinților sau ai prietenilor lor din înalta societate.

Cercurile acestea dezvăluie adesea puține cunoștințe reale istorice sau filosofice, ceea ce este un avantaj dacă intenționezi să soliciți replicarea uneia dintre cele mai puțin reușite teorii politice din istorie: Socialismul.

Venezuela este un exemplu clasic. La un moment dat, radicalii americani arătau spre Venezuela ca fiind noul paradis al muncitorilor. Senatorul socialist Bernie Sanders susținea că „visul american este mai probabil să se realizeze” în Venezuela decât în Statele Unite. Interesant este că în 2019, membrii Sindicatului Profesorilor Socialişti din Chicago au mers în Venezuela pentru a celebra viața sub socialism și modul în care nu au văzut „niciun om fără adăpost.” Nu au văzut nici opoziție sau libertate de exprimare, ceea ce i-a făcut să concluzioneze că acolo curg laptele şi mierea. Asta a ajutat la ascunderea unei economii aflate în colaps.

În scurt timp, socialiștii din Venezuela au transformat una dintre cele mai bogate națiuni de pe pământ într-un caz economic catastrofal. După ce au preluat controlul asupra industriei petroliere, odinioară înfloritoare, socialiștii au redus producția la un nivel minim. Oamenii au suferit de foame; unii au fost nevoiți să mănânce animalele de companie. În ultimele zile de dictatură Maduro, moneda naţională s-a devalorizat atât de mult încât venezuelenii au ajuns să aibă salarii de 4-5 dolari pe lună. Cam cât costă o cafea la noi, în zonele de fiţe din Dorobanţi. Mulţi au părăsit ţara. Socialismul venezuelean a fost păstrat doar prin suprimarea alegerilor și printr-o mare forță de personal militar și de securitate cubanez.

Acum, odată ce Venezuela este în mare parte demodată, socialiștii americani invocă alte modele pentru Statele Unite. Mamdani, primarul New-Yorkului, salută acum Africa de Sud ca model, o țară în care familia sa deține o moșie mare și un conac păzit. În angajamentul său de a guverna „în mod expansiv și îndrăzneț”, Mamdani le-a spus newyorkezilor să „se uite la Madiba și la Carta Libertății din Africa de Sud”. Sugestia este că condițiile din Statele Unite sunt asemănătoare apartheidului din Africa de Sud și că ar putea fi necesare măsuri similare pentru redistribuirea proprietății în această țară. Nationalizarea care s-a făcut prin uciderea sau alungarea fermierilor albi, precum şi violarea şi uciderea soţiilor şi fiicelor acestora. Acum, după atâţia ani de la preluarea puterii de către proletariat, economia Africii de Sud este în ruine, iar mulţi susțin că s-a pierdut procesul legal în confiscarea terenurilor de la cetățenii albi. Țara se confruntă de ani de zile cu dificultăți economice sub măsuri care variază de la represive la ridicole.

În Africa de Sud, după ce fermierii albi au fost alungaţi, mulţi luând drumul Australiei şi Noii Zeelande, unde au luat-o de la capăt, plebea s-a instalat în fermele acestora unde a trăit câţiva ani ca în paradis. Toată ziua se mâncau numai grătare de vită, de porc sau de oaie şi se beau vinuri scumpe din vinotecile celor nevoiţi să plece în bejenie. Până în momentul când toate acestea s-au terminat, fiindcă nimănui nu i-a venit ideea să sporească şeptelul, să cultive cereale pentru a le hrăni şi să aducă apă pentru a le adăpa. Iar economia a căzut, nivelul de trai a scăzut din greu, poporul nemaiavând hrană. Acum Africa de Sud îi imploră pe fermierii albi să se întoarcă înapoi şi să reînflorească agricultura ţării.

Alți socialiști americani invocă o altă „poveste de succes” socialistă: Cuba. Jurnal alista Brandi Kruse l-a întrebat pe socialistul democrat Shaun Scott să dea un exemplu de socialism care funcționează bine undeva. Reprezentantul de stat din Seattle a indicat imediat Cuba ca un bun exemplu de socialism care funcționează aproape perfect. El a remarcat îmbunătățirea ratelor de alfabetizare și a sănătății publice, ignorând faptul că economia Cubei a fost redusă la puțin peste subzistență pentru mulți cetățeni, iar regimul își continuă represiunea sângeroasă asupra propriului popor. Într-adevăr, Cuba se baza pe Venezuela pentru a-și menține luminile aprinse și, în schimb, furniza trupe pentru a reprima poporul venezuelean. Cu toate acestea, Scott insistă că Cuba este cel mai bun exemplu la care se poate gândi și care ar rezona cu aproape oricine din SUA care se interesează de educație sau sănătate, ba chiar de libertate şi drepturile omului. Jurnalista i-a replicat: şi atunci de ce milioane de cubanezi şi-au riscat vieţile şi au fugit din acea țară pe bărci improvizate în căutarea libertății şi a unui nivel de trai mai bun? Numai în Florida sunt câteva milioane de cubanezi. În plus, jurnalista i-a mai spus să încerce să le explice oamenilor din Miami cât de bine e în Cuba comunistă comparativ cu SUA.

Dar de unde această schimbare spre socialism în rândul unei noi generații de tineri fără experiență sau fără amintiri despre prăbușirea unor astfel de sisteme în secolul al XX-lea? Cum avem noi, românii. O explicaţie ar fi că în universităţile americane, care sunt focare de socialism şi communism, studenţilor li s-a inoculat ideea liniștitoare că eșecul lor de a obține locuri de muncă nu se datorează faptului că sunt incapabili sau că studiază apărarea comunității și politica socială, ci e vina defectelor inerente ale capitalismului. Desigur, repetarea dogmei comuniste și o diplomă în studii Africana de la Bowdoin College pot încă să îți aducă alegerea ca primar al orașului New York. Cum s-a întâmpat cu Mamdami.

Totuși, pentru mulți, lipsa perspectivelor de angajare pare să reafirme ceea ce le spusese facultatea radicală despre conspirația capitaliștilor răi, de la oligarhi până la companii petroliere. Aceşti tineri vor vota mereu cu stânga, până când vor lua viaţa în plin, vor avea joburi, îşi vor întemeia familii şi vor începe să plătească taxe. Atunci vor vedea cum banii lor, munciţi din greu, se duc pentru pomeni electorale şi pentru a-i ţine pe unii cetăţeni apţi de muncă pe ajutor social. Iar unii din aceştia sunt pe social de 2-3 greneraţii.

În mandatele lui Trump ajutoarele sociale au fost sistate pentru cei care fentau statul. Nemaiprimind nimic moca au fost nevoiţi să muncească. De altfel Cea Weaver, noua directoare a Biroului pentru Protecția Chiriașilor, care deține diplome de la universitățile de extremă stângă Bryn Mawr College și New York University, unde a studiat planificarea urbană a cerut explicit confiscarea proprietății private, desființarea „supremației albe și a capitalismului”, votul împotriva bărbaților albi și alegerea mai multor comuniști în administraţie. Adică naţionalizare.

New York-ul sub Mamdami va fi acum un fel de excursie pentru acești comuniști de la facultate în crearea unui alt paradis al muncitorilor, de la autobuze gratuite până la magazine operate de stat. Însă deja foarte multi întreprizători, oameni bogaţi şi cu afaceri încep să vândă şi să părăsească New York-ul.

Foto. Sorin Olariu