Scurtă privire asupra presei românești din America

Scurtă privire asupra presei românești din America

Autor: pr. Petru Stînea (Cleveland, Ohio, SUA)

A scrie despre presa românească din America de Nord nu este un lucru atât de ușor, mai ales că studiile despre acest fenomen sunt relativ puține, iar un inventar complet al tuturor ziarelor apărute pe acest continent nu există. Publicațiile românești, în special cele vechi, se găsesc în număr restrâns, ascunse, probabil, prin mulțimea bibliotecilor universităților și a societăților istorice americane. Cercetarea acestora ar implica o muncă titanică, ținând cont de vastitatea continentului american, însă este deosebit de necesară în procesul de redare a acestor informații circuitului cultural românesc. Ziarele românești din America au apărut din necesitatea de a stabili un mod de comunicare între românii risipiți pe întregul teritoriu american. Se știe că în intervalul de timp 1900-2000 numărul publicațiilor românești au trecut de cifra 200. Foarte multe dintre ele au avut o viață scurtă, motivul dispariției acestora fiind evident, cel financiar.

Apariția primelor ziare românești, cu o mare continuitate în timp, este legată de orașul Cleveland. Era firesc ca aceste publicații să apară aici, deoarece, la începutul secolului al XX-lea, orașul Cleveland din statul Ohio a devenit principalul centru românesc din America, aici luând naștere prima biserică românească, Biserica Greco-Catolică Sfânta Elena (1906), societatea românească, Carpatina, care a apărut la aceeași dată cu Societatea Vulturul din Homestead, 2 noiembrie 1902, prima asociație fraternală, Uniunea și Liga Societăților Românești din America și prima bancă, Pionierul, fondată în anul 1922.

Ziarul Românul a apărut la 25 decembrie 1905 și a fost înființat de către preotul grecocatolic, Epaminonda Lucaciu. El va apare în mod constant până în anul 1928, când va fi încorporat ca foaie culturală în ziarul America. Al doilea ziar apărut în Cleveland a fost America, fondat în anul 1906 de către preotul Moise Balea. A fost cel mai longeviv ziar românesc din America, el apărând până în anul 2009. În anul 1908 a fost cumpărat de către Uniunea Societăților Române de Ajutor și Cultură. La început a fost săptămânal. Își va schimba de câteva ori numele: în anul 1911 apare sub numele de Uniunea, în anul 1912, Drapelul. Din anul 1917, apare zilnic, tirajul fiind de 11.800 exemplare. Începând cu anul 1920 a apărut doar de 3 ori pe săptămână. În perioada 1968-1972 a fost editat la Detroit.

Foarte important de reținut e faptul că aceste două ziare oglindesc fidel evoluția societății româno-americane de-a lungul unui secol, punctând deopotrivă realizările și eșecurile românilor. Din păcate, aceste publicații au fost într-o continuă polemică, principalul motiv fiind pregătirea intelectuală a redactorilor celor două ziare. Ziarul America era considerat ziarul muncitorilor, cu redactori simpli, autodidacți, iar ziarul Românul avea grupat în jurul lui intelectualii din Cleveland, redactorii fiind toți cu studii superioare. Acuzația pe care cei de la ziarul Românul o aduceau celor de la America, era că, aceștia, neavând o educație adecvată nu au cum să fie formatori de opinie și îndrumători culturali ai românilor americani. Din cauza articolelor de defăimare, apărute în special în paginile ziarului America, redactorii celor 2 publicații au fost implicați în procese lungi și costisitoare desfășurate la Tribunalul din Cleveland. Neînțelegerile dintre cele 2 tabere au luat sfârșit doar în momentul în care ziarul Românul a fost cumpărat de către America.

Alte ziare românești care apar în primele decenii ale secolului al XX-lea pe teritoriul american sunt: Deșteaptă-te Române, New York, 1912, Glasul vremii, Youngstown,1912- 1915, Unirea, Youngstown, 1915, Tribuna, Chicago, 1915-1918. Semnalăm, de asemenea, tronsonul de ziare umoristice: All right, 1908, Calicul, Calicul american, Calicul nou, Urzica, 1915, Vagabondul, 1925 etc.

După cum se poate observa, majoritatea ziarelor apărute în acea perioadă nu au fost de lungă durată. Nefiind un business profitabil, ele trebuiau întreținute din banii redactorilor, iar în momentul în care aceștia nu mai aveau bani, publicația își înceta apariția. Era foarte greu de a crea o rețea de abonați, mai cu seamă că aceste ziare se adresau românilor din întreaga America, nu doar românilor dintr-un oraș specific.

Evoluția ziarelor românești a depins de numărul de români care locuiau în orașele americane, și, mai ales de numărul de cititori dispuși de a cumpăra sau de a deveni abonat permanent al unei publicații. Nevoia de informație referitoare la statutul românilor, la gradul lor de adaptabilitate în societatea americană etc. a făcut ca numărul titlurilor de ziare să crească. Astfel, în unele orașe apăreau concomitant 3-4 ziare, rareori cotidiene, pentru că era foarte greu, din mai multe motive, în primul rând cel financiar, de a scoate zilnic un ziar. Majoritatea celor apărute erau axate pe promovarea actualității, se tipăreau știri și articole privitoare la viața social-politică, economică și culturală a românilor americani, a românilor din țară, dar și a americanior. Puține ziare aveau o tentă sctrict culturală, această latură fiind regăsibilă în paginile fiecărui ziar nou-apărut.

În cele ce urmează prezentăm în ordine alfabetică lista publicațiilor apărute în statul Michigan, listă preluată din cartea d-lui Ștefan Strajeri, Românii americani de la Marile Lacuri, București, 2014: Adevărul, Detroit, 1978-1980, Buletinul Comitetului Național Român American, Secția Michigan, Troy (Detroit), 1957- 1972(?), Calicul, Ecorse, 1936, Calicul Nou, Ecorse, 1934, Candela Calendar, Windsor-Detroit, 1957- 1964, Candela Străbună, Detroit, 1977- 1987, Comuniunea Românească, Detroit, 1973-1984, Credința, Detroit, 1952- 1989, Credința Calendar, Detroit, 1953-, Creștinul, Detroit, 1917-1925, Curentul Internațional, Mishawaka, Indiana, Detroit, Michigan, 1999-, Cuvântul Păcii, Detroit, 1937-1939, Deșteptarea, Detroit, 1914-1939, Detroitul, Detroit, 1924, Dreptatea, Detroit, 1922, Drum drept, Detroit, 1943-1944, Dunăreana, Detroit, 1940, Episcopia, Detroit, 1951, Familia, Detroit, 1917, Gândire și artă, Detroit, 1979-1983, Glasul Poporului, Detroit, 1956, Glasul românesc, Detroit, 1942, Glasul Tineretului, Detroit, 1936-1941, Încotro?, Detroit, 1945, Information Bulletin, Jackson/Grass Lake, 1983-, Libertatea, Detroit, 1929, Lumea Românească, Grand Rapids, 1998-, Lumina lină, Jackson, 1989, Luminătorul, Detroit, 1927-, Noi, Detroit, 1970-1972, Orizontul, Detroit, 1926, Progresul, Detroit, 1917, Propovăduitorul, Saline, 1987, Răsunetul, Detroit, 1925-1928, Românul american, Detroit, 1939, Românul liber, Detroit, 1941, Rugul aprins, Terre Haute/Rives Junction, 1987-, Săgeata, Detroit/Cleveland, 1922, Semnele timpului, Dearborn, 1946, Sentinela, Detroit, 1941, Solia, Detroit, 1936-, Tribuna, Detroit, 1923, Tribuna Română, Detroit, 1924-1933, Vestea, Troy, 2009-2010, Vestea Nouă, Ypsilanti, 1982-1989, Vestitorul, Detroit, 1948-1949, Viața de Detroit, Detroit, 1941, Viața nouă, Detroit, 1933-1938, Vocea poporului, Detroit, 1949-1950.

Analizând această listă, se poate spune că multe dintre publicații au fost efemeride, acest fenomen fiind familiar presei românești de pe întregul continent american nu numai statului Michigan. Numite „ziare-comete” de către redactorii ziarului Românul din Cleveland în numărul 175 din 1915, aceste ziare, apărute în diverse orașe americane în care pulsa și viață românească, nu au putut trezi interesul cititorilor, pentru că “… cititorii inteligenți nu se mulțumesc numai cu poezii ale borterilor sau cu rețepte de bucate și cu atât mai puțin cu vești clocite sau anunțuri de ale celor ce își părăsesc bărbații fugind cu alții…În veacul nostru, cititorii au lipsă de lumină, lumina cât de multă, nu numai de hârtie tipărită.”

Concluzionând, efemeride sau nu, „ziarecometă” sau de mai lungă durată, aceste publicații constituie în fapt istoria noastră, a românilor emigrați în America, și este foarte important ca noi să cunoaștem această istorie, această contribuți e extraordinară a publicațiilor de aici la istoria culturii românești.

Foto. Petru Stînea