Pumnul lui Stalin în România sau cum vă place istoria

Pumnul lui Stalin în România sau cum vă place istoria

Autor: Sebastian Doreanu (Denver, Colorado)

Se împlinesc astăzi 77 de ani de la instaurarea primului guvern comunist în România, la 6 Martie 1945. Nu în urma voinței populare, cum au scris cărțile și manualele moșite de Mihai Roller (numit și Controller!) și acoliții lui în rescrierea istoriei, ci în urma unui act de intimidare politică, act petrecut în Palatul Regal de la București, în primăvara anului 1945.

Cu trupe sovietice în țară din vara anului 1944, minusculul partid comunist din România (o mie de membri la 23 august) a trecut la acțiuni de natură teroristă pentru preluarea puterii. Greve, ciocniri cu forțele democrate, boicotarea guvernelor (cele două conduse de generalul Sănătescu și ultimul, al generalului Nicolae Rădescu), au lăsat impresia că țara este neguvernabilă și doar comuniștii o pot salva. Fiecare încercare a regelui Mihai de găsire a unei soluții guvernamentale era dezavuată de către comuniști, avându-i în spate pe ruși. Sosirea la București, în 27 februarie 1945 a lui Andrei Ianuarevici Vâshinski și înlocuirea, în aceeași zi, a generalului Vinogradov, din Comisia Aliată de Control, cu generalul Susaikov, considerat mai dur, anunța, fără tăgadă, intențiile Rusiei.

Vâshinski, prieten din tinerețe cu Stalin, a fost folosit de către acesta în misiuni ce impuneau (și) folosirea unui limbaj ne-diplomatic:

În 1939 a fost cel care a cerut introducerea Ucrainei de Vest în URSS. Un an mai târziu, trimis în Letonia, s-a ocupat de impunerea unui guvern pro-sovietic care să voteze alipirea la „statul liber al muncitorilor și țăranilor”“. Iar în februarie 1945 a participat la întâlnirea de la Yalta, a celor 3 Mari (Churchill, Roosevelt și Stalin), astfel că venirea lui la București, la sfârșitul aceleiași luni, demonstrează, încă o dată, faptul că știa ceea ce politicienii români vor afla mai târziu (iar mulți dintre ei au plătit cu viața).

Vizita lui Vâshinski la Palatul Regal, în 28 februarie, a arătat modul în care înțelege Rusia să facă politică. La cererea expresă a reprezentantului sovietic de demitere a guvernului Rădescu, considerat „fascist” și înlocuirea lui cu un guvern popular (format din comuniști și aliații acestora), regele Mihai încearcă să opună regula democrației bazată pe respectarea Constituției (consultări cu șefii partidelor politice, etc). În timpul discuției în contradictoriu, Vâshinski își permite să bată cu pumnul în masă, în fața monarhului, pentru a-și impune punctul de vedere. Călimara de pe birou este răsturnată iar „pumnul lui Stalin în România” părăsește încăperea, trântind ușa cu atâta forță încât s-a crăpat zidul de lângă tocul ușii.

Amenințarea lui Vâshinski, trupele sovietice în România, în timp ce armata română lupta în vest, împotriva Germaniei, înțelegerile internaționale, de care românii nu aveau informații precise, au conlucrat la instalarea guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, dată la care, peste România a căzut vălul negru al comunismului.

Ca o încununare a succeselor obținute „în muncă”, Vâshinski a fost trimis de către Stalin să reprezinte Uniunea Sovietică la Procesul de la Nüremberg, acuzând Germania de crime împotriva umanității.

Istoria poate fi, uneori, cinică. Marele călău Andrei Ianuarevici Vâshinski a murit la New York, în exil, după ce a refuzat să se întoarcă în Rusia, la moartea lui Stalin, de frică să nu fie acuzat de crimă, de către un alt criminal, Nikita Hrusciov, călăul din Ucraina interbelică.

Foto. Sebastian Doreanu