SANGIDAVA 12

SANGIDAVA 12

Autor: Dr. Magdalena Albu

SANGIDAVA 12 (XVIII), SERIE NOUĂ, Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2024

Cu un Colegiu științific din care fac parte, printre alții, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, prof. univ. dr. Ştefan Vodă, prof. univ. dr. Ion Giurcă, dr. Ioan Lăcătuşu, dr. Dorel Marc, col(r) dr. Dan Prisăcaru, dr. Florin Bengean, dr. Nicolae Băciuţ ș.a., volumul Sangidava 12 (XVIII), serie nouă, ai cărei redactori sunt Ilie Șandru și Vasile Gotea, reprezintă, ca de fiecare dată, o fidelă avangardă livrescă a binecunoscutei pe plan național manifestări culturale, ce se desfășoară, anual, în municipiul Toplița din județul Harghita – este vorba, evident, despre Zilele „Miron Cristea”.

Cu un conținut structurat pe materialele prezentate în cadrul celor trei secțiuni ale Sesiunii Internaţionale de Comunicări știinţifice „Miron Cristea – Credinţă străbună, Istorie naţională, Cultură şi civilizaţie românească”, tomul de față (apărut cu sprijinul financiar al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Călimani-Giurgeu) conține o bogată panoplie de lucrări din sfera istoriografică, teologică și culturală, care premerge un dublu moment centenar deosebit de important din viața Bisericii Ortodoxe strămoșești, anume, o sută de ani de la organizarea Patriarhiei Române și, de asemenea, de la încoronarea Primului Patriarh al țării – dr. Miron Cristea.

În prima parte a cărții – „Miron Cristea – Credinţă străbună” -, sunt prezente zece lucrări, semnate de nume cu rezonanță ale peisajului cultural-istoriografic românesc, precum: col (r) dr. Dan Prisăcaru – Acțiuni de politică externă a României în timpul guvernării Patriarhului Miron Cristea. Neutralitate neoficială și „balans” între Marile Puteri pentru menținerea ordinii interne și a statu-quo-ului territorial; prof. univ. dr. Ion Giurcă – Participarea lui Miron Cristea la comemorarea centenarului nașterii lui Avram Iancu; conf. univ. dr. Ştefan Vodă – Unele aspecte privind diversitatea tematică a cuvântărilor lui Miron Cristea; pr. dr. Constantin Mănescu – Proverbele românilor în atenția tânărului Elie Cristea; pr. dr. Florin Bengean – Elie Miron Cristea, la Conferința învățătorească de la Deda din 1906; dr. Radu Șerban, Miron Cristea – întemeietorul primei episcopii misionare; pr. dr. Aurel Florin Ţuşcanu – Ultimul an din viaţa mitropolitului Visarion Puiu – Franţa, 1964. Moartea și funerariile sale; dr. Nicolae Băciuț – Protopopul ortodox Nicolae Maneguţiu: istorie și adevăr; pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan – Protopopul Nicolae Maneguțiu – repere biografice, dr. Nicolae Băciuț – Bisericile de lemn, martori tăcuți ai istoriei noastre – Biserica „Sf. Arhangheli” Cerghizel (Ungheni).

Secțiunea secundă a volumului, denumită „Istorie naţională”, cuprinde o serie de studii științifice, semnate de către prof. dr. Alin Spânu – Comuniștii români în sprijinul Republicii Sfaturilor din Ungaria (1919). Amintirile lui Mihail Cruceanu și Gheorghe Cristescu, prof. dr. Dorel Marc – Participanţi din localitatea Sărmaș la Primul Război Mondial – după documente de arhivă, dr. Adrian Deheleanu – Aspecte privind instaurarea comunismului ȋn sud vestul României ȋn perioada 1947-1960, dr. Dragoş Dan Burghelia – Ilie Ilașcu – exemplu de demnitate și rezistență a neamului românesc, prof. Daniela Clinceag – Constantin Prezan și luptele din Defileul Mureșului, Lunca Bradului și Răstolița.

În ceea ce privește ultimul capitol al Sangidavei, ce poartă titlul „Cultură şi civilizaţie românească”, răsfoind, cu mare interes produsul editorial analizat, observăm că acesta reunește un buchet de texte cu teme variate și relevante pentru perimetrul cultural românesc, subliniind, astfel, încă o dată, preocuparea specialiștilor față de ineditul informației valorificate în urma studierii izvoarelor existente în arhivele și bibliotecile patriei – depozitare ale inepuizabilei bogății patrimoniale autohtone. Așadar, lucrări precum Repere istorice privind evoluția teatrului maghiar din Târgu-Mureș după Unirea cea Mare – prof. dr. Virgil Pană; Aspecte specifice ale păstoririi ierarhilor ortodocși și greco-catolici din județele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune (azi, județele Covasna și Harghita) – dr. Ioan Lăcătușu, drd. Tatiana Scurtu; Momente din viața publică a orașului Sfântu Gheorghe în timpul Regiunii Autonome Maghiare și Regiunii Stalin (1945-1968) – dr. Ioan Lăcătușu, Erich-Mihail Broanăr; Mitropolitul Nicolae Bălan şi românii ortodocşi din ţinutul Harghitei şi Covasnei, în timpul regimului comunist; Genetica europenilor (românilor) – dr. Octavian Căpățînă; Trei cărţi mai puţin cunoscute despre Eminescu, din secolul al XIX-lea, semnate de Alexandru Grama, Miron Cristea și I. S. Ordeanu – dr. Magdalena Albu; Focurile rituale ȋn cultura populară maramureșeană – prof. Pamfil Bilţiu, prof. Maria Bilţiu; Ziua Limbii Române. De la lege la faptă – Răzvan Ducan; Țara Sfântă, numită Limba Română – dr. Nicolae Băciuț; Adrian Păunescu, contemporanul nostru. „Am fost prieten cu un munte” – Nicolae Băciuț/ Răzvan Ducan; Dor de Adrian Păunescu – Răzvan Ducan, toate acestea vin să exemplifice diversitatea liniilor de cercetare din câmpul vast al culturii naționale și actualitatea subiectelor abordate de fiecare specialist în parte.

O trecere sumară în revistă a materialelor prezentate în cadrul Sesiunii Internaţionale de Comunicări știinţifice „Miron Cristea – Credinţă străbună, Istorie naţională, Cultură şi civilizaţie românească” și integrate în numărul de față al volumului Sangidava scoate la lumină profunzimi nebănuite din istoria complexă a românilor, indiferent de epocă. Atfel, istoricul militar Ion Giurcă, în studiul Participarea lui Miron Cristea la comemorarea centenarului nașterii lui Avram Iancu, descrie momentul comemorativ al centenarului nașterii lui Avram Iancu, ca fiind „o inițiativă a Comitetului Central al ASTREI, condus de Vasile Goldiş, care, începând cu 1 martie 1924, a propus mai mute acțivități care să se desfășoare în acel an, apogeul fiind stabilit pentru perioada 28 august-2 septembrie. Între activitățile prevăzute, s-au aflat: tipărirea unor lucrări dedicate revoluției de la 1848; ridicarea unei cruci pe Muntele Găina, care ,, …va fi aşa de mare, cât Moţii vor putea-o privi din oricare parte a ţării lor şi îşi vor putea aduce veşnic aminte de cel ce a fost cea mai curată fală a lor şi a noastră a tuturora”; realizarea casei-muzeu Avram Iancu la Vidra de Sus; să se ţină adunarea generală a ASTREI la Câmpeni, iar la Cluj să aibă loc punerea pietrei fundamentale pentru monumentul lui Avram Iancu”.

De asemenea, conf. univ. dr. Ștefan Vodă, într-o prezentare legată de varietatea tematică a discursurilor lui Miron Cristea, specifica, din această perspectivă, următoarea dimensiune esențială a mesajului diseminat de către înaltul ierarh, anume: „Un aspect important al activităţii Mitropolitului Primat al României – Miron Cristea a fost cel legat de eforturile sale de susţinere a nevoii de unitate cu toate bisericile pravoslavnice (ortodoxe), precum şi de sporire a rolului şi misiunii acestora în contextul timpului. În „Epistola iremică către Sfinţiile lor patriarhii ecumenici şi către capii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe de răsărit”, Miron Cristea menţiona că: „ … în unitatea dogmatică duhovnicească pe care o dorim a o susţine cu tăria celor mai vrednici înaintaşi ai noştri …, vedem o pavăză a neputinţei noastre şi un izvor de întărire în numele lucrării misiunii Noastre…”.

Din lucrarea „Proverbele românilor în atenția tânărului Elie Cristea”, ce poartă semnătura profesorului dr. Constantin Mănescu, reies informații de interes și noutate, care fac trimitere la preocupările culturale diverse ale primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române: „În 1901, apărea la Sibiu, la „Tipariul Tipografiei Arhidiecezane”, cartea cu titlul: Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria de Dr. Elie Cristea, ierodiacon, secretar consistorial. (…) În Precuvântarea la volumul de proverbe publicat, menționează autorul, „Elie Cristea face elogiul poporului alcătuit din țărani, care „în sistemul de tristă aducere aminte al feudalismului‖, nu numai la noi, ci în întreaga Europă, nu era considerat decât „o masă brută, menită a servi pentru scopurile și hatârul unor clase privilegiate, cari se credeau prin naștere îndreptățite a trăi de pe spatele și din sudoarea bietului țăran muncitor‖. La noi, „legile țării au declarat pe țăran glebae adstrictus, neavând barem libertatea de a se strămuta la alt loc și a scăpa astfel de torturile nesuferibile ale unui feudal tiran”.

Ca un auspiciu de lumină, sub care se așază, parcă, toate exegezele din numărul prezent al volumului Sangidava, este frumoasa definiție a întregului parcurs existențial al lui Elie Cristea, pe care prof. dr. Florin Bengean o construiește, ca un adevărat umanist iluminat, cu admirație și căldură: „Viaţa Patriarhului Miron Cristea a fost în întregime închinată ţării sale. Răsărit ca o providenţială milă divină, din anonimatul unui cămin sărac din Ardeal, suind treptele vieţii şi demnităţilor cu răbdare şi credinţă, Patriarhul Miron a biruit adversităţile legate de umila sa origine, pentru a se înfăţişa ca un cruciat care este sortit să se jertfească.” La fel procedează și diplomatul dr. Radu Șerban, care, în materialul său, Miron Cristea – întemeietorul primei episcopii misionare, subliniază o latură mai puțin cunoscută a vrednicului de pomenire patriarh român, bazându-se pe documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe: „În areopagul personalităților române interbelice, întâiul ales în scaunul patriarhal, Miron Cristea, se remarcă prin fondarea primei episcopii misionare române, demers de aleasă diplomație ortodoxă. Mă refer la ipostaza „diplomatică” a realizării (…).”

Desigur, un loc important și-a găsit, în paginile Sangidavei, pe lângă multe alte subiecte interesante, și evocarea figurii înaltului ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Bălan, creionată de către dr. Ioan Lăcătușu și ing. Ciprian Hugianu, care specific,, în lucrarea Mitropolitului Nicolae Bălan şi românii ortodocşi din ţinutul Harghitei şi Covasnei, în timpul regimului communist, următoarele: „Viaţa Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi cu precădere a celei din fostele scaune secuieşti – în perioada de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 – a fost marcată de personalitatea mitropolitului Nicolae Bălan, „ctitor de oameni, ecumenist de anticipaţie, umanist (…) care în istoria Bisericii Ortodoxe româneşti va trăi veşnic”, „figură reprezentativă a Ortodoxiei româneşti care a dominat întreaga viaţă a Bisericii noastre în vremea sa (…) şi a deschis o epocă nouă în viaţa Bisericii ardelene, prin fapte şi realizări care amintesc de marele său înaintaş Andrei Şaguna.”

Descoperim, de asemenea, și o serie de Aspecte specifice ale păstoririi ierarhilor ortodocși și greco-catolici din județele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune (azi, județele Covasna și Harghita), expuse cu mare acuratețe de către drd. Tatiana Scurtu și dr. Ioan Lăcătușu. Cei doi cercetători ai arhivelor ne fac cunoscut faptul că „Ierarhii români din Arcul Intracarpatic, mai ales cei din „vechea gardă”, și-au început activitatea profesională, mai întâi ca învățători sau profesori: patriarhul Miron Cristea – învăţător și director la Şcoala confesională românească din Orăştie (1890-1891), mitropolitul Alexandru Nicolescu a fost profesor de teologie morală la Seminarul Teologic din Blaj”. Tot aici, se menționează că toți acești ierarhi români, fie ortodocși, fie greco-catolici, „au inițiat, organizat sau participat la evenimente de importanță națională, momente deosebite din istoria națională sau au ocupat funcții și demnități de mare răspundere, precum: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Regent și Prim Ministru; Mitropolitul Nicolae Colan, Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor; Justinian Teculescu și Emilian Antal – membri în Consiliul Dirigent, membri în misiuni internaționale de sprijinire a intereselor României – mitropolitul Alexandru Nicolescu ș.a.”.

Volumul Sangidava 12 (XVIII), serie nouă, a realizat, și în 2024, ca și în anii precedenți, o reflectare obiectivă a unui demers științific cu caracter interțări, ce statuează, laolaltă, dimensiunea cultural-spirituală și cea istoriografică a tuturor cercetărilor întreprinse.