Fabulă de sezon

Fabulă de sezon
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Un şoricel, pe nume Chiţ,
Dintr-o familie cam mare,
Ce locuia-ntr-o magazie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene-n jilţ,
Gândind cu voce tare:

„Ceva nu mi-e la socoteală,
Şi sigur, nu-i lucru curat,
Căci azi la prânz am observat
C-au dispărut, aşa, de-odat’
Capcanele ce-aveau momeală,
Bucăţi de caşcaval uscat;

Să-l schimbe oare le-o fi luat,
Cu caşcaval mai proaspăt?!… Poate…
Sau, poate că le-au aruncat,
Fi’nd trucuri vechi, fumate”.

Dar, nu trecuse ziua-ntreagă,
Şi cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret,
Capcana, şi-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală la desert;

Uimit, al nostru Chiţ se-opri,
Privi mirat către capcană,
Şi… dând din umeri el zâmbi,
Ne-nţelegând ce-nseamnă,

Da-n timp ce se holba tâmpit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc, săracu’ fu oprit,
De-o maţă-adevărată…

Speriat de moarte-nţepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră cu glas sfârşit,
Să aibe îndurare…

„Nu te mănânc, mă, nu fi prost!”
Îi spuse mâţa dumnealui,
„Cum? N-ai aflat? Suntem în post…
În Postul Paştelui!”

Foto. Valeriu Cercel