July 19, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Îşi poate regăsi Occidentul forţa spirituală contrazicând profețiile privind declinul său inexorabil?

8 min read

Îşi poate regăsi Occidentul forţa spirituală contrazicând profețiile privind declinul său inexorabil?

Autor: Alexandru Lăzescu

 

O amplă reuniune încheiată recent la Londra şi-a propus să dea speranţe celor care cred că declinul civilizaţiei occidentale nu este inevitabil, că valorile şi tradiţiile care i-au asigurat succesul în ultimele sute de ani pot fi salvate.

În deschiderea celei mai aplaudate intervenţii de la recent încheiata Conferinţă ARC 2023 (pe YouTube avea deja 440 de mii de vizionări după doar 4 zile), Konstantin Kisin, l-a citat pe Aleksandr Soljeniţîn: „Tăria sau slăbiciunea unei societăţi depinde în mai mare măsură de nivelul forţei sale spirituale decât de nivelul de dezvoltare economică. Dacă o naţiune şi-a epuizat energia spirituală nu poate fi salvată de la colaps de cea mai perfectă structură guvernamentală sau de performanţa sa economică. Un copac ale cărui rădăcini sunt putrede nu poate sta în picioare”. Soljeniţîn repeta un avertisment lansat înaintea sa de Andre Malraux, „secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc”, care făcea în fond trimitere la riscul abandonării dimensiunii spirituale şi a valorilor care constituie osatura unei societăţi.

Konstantin Kisin, care a imigrat în Marea Britanie din Rusia cu două decenii în urmă, este co-fondatorul unui podcast, Triggernometry, cu aproape 650 de mii de abonaţi. Iar Conferinţa ARC („Alianţa pentru o Cetăţenie Responsabilă”) a reunit la Londra pentru 3 zile 1.500 de delegaţi, intelectuali, oameni de afaceri, politicieni, între care doi foşti premieri australieni şi un fost speaker al Camerei Reprezentanţilor din Statele Unite, preponderent conservatori cu o agendă având în centru combaterea declinismului şi restabilirea încrederii în tradiţiile şi valorile occidentale. ARC, care s-a născut din colaborarea dintre baroneasa Phillipa Stroud, foarte influentă în cercurile conservatoare britanice, şi profesorul canadian Jordan Peterson, extrem de antipatizat de stânga radicală, îşi propune să încurajeze reconstrucţia fundaţiilor civilizaţiei occidentale grav avariate, din exterior, dar mai ales din interior, în ultimele decenii.

„Apreciem în mod deosebit libertatea de conştiinţă, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea de idei”, declara Philippa Stroud pentru cotidianul Telegraph. „Aceasta este moştenirea noastră greco-romană, alături de virtuţile iudeo-creştine ale credinţei, bunăvoinţei, respectului, generozităţii şi iertării. Acestea sunt pilonii civilizaţiei noastre. Importanţa libertăţilor individuale reprezintă baza unei societăţi sănătoase şi înfloritoare.” Ori, se plânge ea, toate aceste repere civilizaţionale, de pildă importanţa familiei, al cărei avocat pasionat este, sunt sever erodate sub asaltul stângii neo-marxiste şi sub privirea mai degrabă nepăsătoare a Partidului Conservator din Marea Britanie din care face parte. „În timp ce lucram la guvern la elaborarea de politici publice, am vrut să spun într-un document că pentru copii e important să fie crescuţi în contextul unei relaţii de căsătorie, stabile. A fost imposibil. Tot ce am putut obţine a fost că ar trebui să fie crescuţi de ambii părinţi naturali, nimic despre căsătorie.”

ARC este în esenţă un demers de a reuni comunitatea conservatoare globală punând accentul pe suveranitate, responsabilitate personală, îndrăzneală, antreprenoriat şi credinţă. Un mesaj complet opus celui asociat cu Forumul Economic Mondial de la Davos, iniţiat de Klaus Schwab, preocupat să remodeleze lumea, „Marea Resetare”, sub bagheta elitelor globale. Este o conferinţă cu un mesaj manifest anti-globalist pentru cei care sunt de „undeva”, nu de „nicăieri”, sublinia în intervenţia sa profesorul de sociologie Matthew Goodwin care în ultima sa carte „Values, Voice and Virtue: The New British Politics”, discuta despre felul în care elitele progresiste, cu valori foarte diferite de cele ale majorităţii conaţionalilor lor, au preluat controlul asupra practic tuturor instituţiilor din stat. Sunt exemple la tot pasul. De pildă un avocat de extrema stângă, Attiq Malik, care prezidează organismul consultativ oficial al Scotland Yard-ului, a fost filmat în timp ce instiga la scandări care îndemnau la eliminarea Israelului ca stat în timpul unui miting pro-palestinian.

Nu cu mult timp în urmă ideea de a organiza o astfel de conferinţă, cu astfel de teme, având în centru ideea de salvare a civilizaţiei occidentale, părea pentru mulţi, inclusiv la noi, ceva exotic. Dar cu două războaie în curs nu foarte departe de noi, cu temeri exprimate deschis privind posibilitatea extinderii cu unul la scară mondială şi cu atacurile concertate din exterior şi mai ales din interior asupra valorilor occidentale fundamentale subiectul nu mai pare deloc exotic. Cum spunea Konstantin Kisin în intervenţia sa, nu mai suntem nici măcar în situaţia în care „barbarii” sunt la porţile noastre, ei sunt deja înăuntru.

De altfel cine s-ar fi gândit, din nou cu doar puţini ani în urmă, că vom ajunge să vedem organizată la Universitatea Stanford o conferinţă în care să se discute ce se poate face pentru a salva libertatea academică? Acum, după ce am asistat la explozia de intoleranţă agresivă, de antisemitism, de îndoctrinare neo-marxistă, din campusurile marilor universităţi americane, printre profesori şi studenţi deopotrivă, e greu să te mai îndoieşti că subiectul nu este unul extrem de actual.

Prezent şi el la conferinţă istoricul Niall Ferguson cita nişte sondaje şocante. Conform unuia dintre ele, comandat de Heterodox Academy, 59% dintre studenţii din universităţile americane spun că climatul de acolo îi împiedică să-şi exprime deschis opiniile, iar 62% dintre studenţi spun că evită chestiunile controversate de teamă că aceasta ar putea genera comentarii critice în discuţiile ulterioare. Într-o altă cercetare, Universitatea Harvard a ieşit pe ultimul loc în ceea ce priveşte libertatea de expresie din campusuri, dintr-un total de 248 de universităţi americane. Dar poate şi mai şocant e un alt sondaj: 85% dintre studenţii care se declară liberali (stânga americană) spun că i-ar raporta la conducere pe profesorii care în opinia lor fac afirmaţii ofensatoare, iar 76% ar face acelaşi lucru dacă ar fi vorba de colegii lor. Şi, ca să completăm lista, într-un sondaj recent Harvard/Harris, 51% dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani consideră că oribilul masacru Hamas din 7 octombrie este justificat.

Această generaţie va da liderii care vor conduce nu peste multă vreme America şi celelalte ţări occidentale. Şi să nu credem că vom fi feriţi de astfel de influenţe. Ele deja se fac simţite şi la noi în spaţiul universitar. Cu asemenea mentalităţi, atitudini şi valori ce şanse are Occidentul în confruntarea cu adversarii săi grupaţi în jurul cvartetului Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord. E greu să fii optimist. Mai ales că aceştia par să înţeleagă mult mai bine importanţa bătăliei ideologice. În China, Xi Jinping vorbeşte despre „câmpul de luptă fără fum” într-un text despre „munca politică militară”. Deloc surprinzător, China e ţara în care acum 2500 de ani a apărut celebrul tratat de strategie, „Arta Războiului”, atribuit lui Sun Tzu, în care un punct important este subminarea adversarului din interior şi obţinerea victoriei dacă se poate fără luptă. „Prăbuşirea unui regim începe întotdeauna pe tărâmul ideilor”, spune Xi. „Schimbarea modului în care oamenii gândesc este un proces pe termen lung. Odată ce liniile de front ale gândirii umane au fost străpunse, şi alte linii defensive devin greu de apărat.”

E foarte posibil ca această filosofie să fi stat şi la baza unei sofisticate strategii de destabilizare a Occidentului, în special a Statelor Unite, elaborate de KGB în perioada Războiului Rece. Într-o serie de conferinţe Iuri Bezmenov, un agent KGB care a dezertat în Occident în 1970, explică strategia Uniunii Sovietice de subminare a Statelor Unite printr-o amplă operaţiune de, ceea ce el a numit, „subversiune ideologică”.

Într-un interviu din 1985, Iuri Bezmenov descrie un proces în patru paşi (demoralizare, destabilizare, criză, normalizare) în acest demers în care ideologia marxistă este inoculată în cel puţin trei generaţii de studenţi americani, fără a fi contestată sau contrabalansată de valorile de bază ale americanismului şi patriotismului. Obiectivul fiind „demoralizarea” americanilor prin stimularea haosului în societate cu concursul esenţial al mass media şi mediului academic. „Establishment-ul promite tot felul de lucruri minunate”, spune Bezmenov, „pentru a câştiga sprijinul oamenilor în vederea creării unui guvern intruziv care să controleze în tot mai mare măsură viaţa oamenilor”. În acest punct, mai adaugă el, deja expunerea la informaţii factuale evidente nu mai contează. „O persoană care a fost «demoralizată» este incapabilă să evalueze informaţiile adevărate. Faptele nu-i spun nimic. Chiar dacă îl copleşesc cu informaţii, cu dovezi autentice, cu documente, cu fotografii, nimic nu contează. Va înţelege realitatea abia când va fi prea târziu.”

Deşi e greu de spus în ce măsură strategia KGB e responsabilă pentru ceea ce vedem astăzi în Statele Unite, este şocant să constaţi cât de mult se potriveşte descrierea făcută de Iuri Bezmenov cu ceea ce întâmplă chiar în aceste zile în campusurile universitare, pe străzile oraşelor, în redacţiile publicaţiilor şi televiziunilor. Ce este sigur e că ideile marxismului cultural ale Şcolii de la Frankfurt au acaparat în bună măsură spaţiul academic din Occident după care s-au rostogolit în cel politic, în aparatul guvernamental, în mass media cu rezultatul vizibil de acum.

Mulţi sunt sceptici în privinţa posibilităţii de ieşire din această buclă vicioasă. De pildă, confirmând într-un fel profeţiile lui Iuri Bezmenov, profesorul canadian Gad Saad scria recent într-o postare pe Twitter (X) că deşi este în general o persoană optimistă nu e deloc sigur că Occidentul îşi poate reveni din sinuciderea civilizaţională pe mai multe fronturi. „Va fi o dispariţie lungă şi, în cele din urmă, sângeroasă, iar Occidentul va fi prima societate din istoria cunoscută care se va auto-imploda complet din cauza raptului său ideologic parazitar. Este o tragedie greacă gargantuescă care va modela viitorul omenirii.” Reuniunea ARC de la Londra îşi propune să contrazică astfel de predicţii pesimiste emise într-o perioadă de mari şi periculoase tulburări globale care nu fac decât să amplifice sentimentul general de anxietate. Urmează ca timpul şi evoluţiile din viitor să confirme sau să infirme aceste speranţe.

Foto. Alexandru Lăzescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.