Minutul de Hollywood cu Tudor Petruţ – Hai să dăm mână cu mână (2)
3 min readMinutul de Hollywood cu Tudor Petruţ – Hai să dăm mână cu mână (2)
Autor: Tudor Petruţ (California)
Au trecut o sută de zile de când greva actorilor din Hollywood a debutat nu pe micile sau marile ecrane ci în fața celebrelor studiouri din cetatea filmului. Am vorbit mult zilele trecute cu colegi actori și am simțit o umbră de frustrare, oboseală și chiar o tristețe, mai ales că suntem, totuși, la o vârstă la care visurile se cam transformă în coșmar. Bani nu s-au mai încasat, economiile se cam epuizează, piața muncii e destul de aglomerată, plus că angajatorii preferă mai tinerei pentru posturi temporare. Mulți actori au probleme de supraviețuire.
Negociatorii pentru breasla actorilor (SAG-AFTRA) nu cedează teren. Problema cea mai acută? Plățile reziduale pentru filmele și serialele care rulează pe platformele de streaming, în mod special Netflix. „Cererea inițială a SAG-AFTRA de 2% din veniturile totale din streaming a fost respinsă categoric de studiouri, așa că actorii au cerut în schimb aproximativ 57 de cenți pe an pentru fiecare abonat la streaming din întreaga lume. Există unele dispute cu privire la costul unei astfel de propuneri pentru studiouri, fie că ar fi vorba de 500 de milioane de dolari pe an sau, după cum afirmă sursele companiilor de producție, mai mult de 800 de milioane de dolari. Oricum, este vorba de foarte mulți bani. Executivii se tem de un astfel de acord, respins de co-directorul executiv Netflix, Ted Sarandos, considerând procentele ca o taxă impusă care afectează profiturile” (Los Angeles Times).
Care sunt șansele de a se ajunge la un acord? Conflictul de muncă actual este cel mai lung din istoria industriei de divertisment pentru actori. Cele două anterioare greve majore s-au încheiat în avantajul breslei actorilor. Ca fapt divers, fiecare încleștare între artiști și producători s-a întâmplat o dată cu importante schimbări tehnologice. Ne amintește Andrew Dalton într-un excelent articol: „În 1960 – singura dată anterioară când actorii și scriitorii au declanșat greve simultane – problema centrală era ca actorii să solicite plata pentru difuzarea filmelor lor la televizor, compensație pe care industria o numește reziduală. La acea vreme, sindicatul, condus de viitorul președinte al SUA, Ronald Reagan, era o entitate mai mică și mult mai puțin formală. În cele din urmă, s-a ajuns la un compromis în care SAG a renunțat la cererile pentru plați reziduale din filmele trecute în schimbul unei donații la fondul lor de pensii, împreună cu o formulă de plată atunci când filmele viitoare erau difuzate la televizor”. Au urmat apoi două luni tensionate în 1980. Scrie Dalton: „De data aceasta, actorii căutau plată pentru apariția muncii lor pe casete video și televiziune prin cablu, împreună cu creșteri semnificative ale compensației minime pentru roluri. A fost încheiată o înțelegere provizorie cu câștiguri semnificative, dar și cu compromisuri majore în ambele domenii. A trecut aproape o lună până când liderii au reușit să strângă suficiente voturi pentru a ratifica înțelegerea”. Până acum, grevele s-au terminat în avantajul actorilor.
Si de data aceasta nu e vorba numai de recompense financiare. Tehnologia emergentă, inteligența artificială generativă (care poate crea digital imagini, voci sau muzică) este un element important al negocierilor. Despre care se vorbește din ce în ce mai puțin. Pentru că, așa cum spun colegii actori, momentan ar fi crucial să se întoarcă pe micile și marile ecrane și să fie plătiți.
În general lunile „de iarnă” nu sunt productive în Hollywood, e perioada în care mulți călătoresc să-și viziteze familiile. Și vin sărbătorile. Dacă greva nu se termină foarte curând cel puțin sezonul de primăvară al televiziunilor poate fi afectat. Deja filmările unor proiecte de film s-au amânat pe anul viitor. Actorii o să fie din ce în ce mai dezamăgiți și entuziasmul pentru grevă („până când e nevoie”) va fi minim. În avantajul producătorilor și marilor studiouri.
Foto. Tudor Petruţ