Anul Ciprian Porumbescu – Cele mai frumoase, dar și mai zbuciumate momente le-a trăit la Cernăuți

Anul Ciprian Porumbescu – Cele mai frumoase, dar și mai zbuciumate momente le-a trăit la Cernăuți

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

Triste zile trăim la Cernăuți! Și nu numai în acest timp de război în Ucraina. De bucurii puțin am avut parte: în duminicile când ne sărbătoream Limba Română sau portul popular, când ne lăsam legănați în albia tradițiilor… Dar și atunci bucuria se întâlnea cu jalea și amarul.

Știri alarmante dau năvală din toate părțile – de pe frontul de apărare a țării ai cărei cetățeni suntem și pentru care mor tinerii noștri, dar, ca întotdeauna, și de pe frontul luptei pentru păstrarea identității și valorilor românești. Fiecare cu nevoile, adăpostul și refugiul său. Ca să nu ne pierdem, să nu murim înainte de moarte, trebuie să ne ținem de tot ce ni-i drag și iubim. Acum e mai important ca oricând să nu renunțăm la activitățile de folos național, la tot ce aveam să facem în aceste zile dacă nu trăiam în stare de război.

Mă gândesc cum am fi început, dacă era pace, Anul Ciprian Porumbescu. Mai vesel nu putea să fie, pentru că nici anii trăiți la Cernăuți de tânărul pecetluit cu soarta geniului n-au fost dintre cei mai buni: Într-o viață atât de scurtă, marcată de consacrare totală creației și crezului național, nici n-a avut timp pentru a trăi liniștit și bine. S-a născut într-un bordei la Șipotele Sucevei (Putila, azi Ucraina), unde a fost trimis să slujească la biserică tatăl său, scriitorul Iraclie Porumbescu. A trecut printr-un proces de judecată intentat de autoritățile austriece tinerilor studenți români… Totuși, despre un creator de geniu, cum este autorul Baladei, nu se poate spune că a fost nefericit. Or, scânteia din suflet, harul dăruit de Dumnezeu i-au adus nu puține clipe de înalt avânt și supremă fericire. Studiile, activitatea în societățile „Arboroasa” și „Junimea” i-au înscris numele pentru totdeauna în istoria orașului de la Prut, Cernăuțiul deschizând și pagina neagră din viața sa. Cele câteva luni, cât a fost ținut în închisoarea din Cernăuți, i-au distrus sănătatea și redus catastrofal viața ilustrului compozitor.

Expunem în continuare câteva amănunte referitoare la arestarea proaspătului absolvent al facultății de teologie Ciprian Porumbescu, desprinse dintr-o scrisoare a surorii sale Mărioara. Așadar, în scrisoarea adresată lui Constantin Morariu, când el redacta pentru tipar broșura „Ciprian Poprumbescu după 25 de ani de la moartea lui”, Suceava 1908, Mărioara Rațiu-Porumbescu îi scrie că arestarea lui Ciprian a fost într-o zi de duminică și Ciprian era foarte vesel: „Era toamnă, o zi frumoasă. Pela 9 ½ m-am așezat la pian și am cântat diferite bucăți: duete pentru pian și vioară… La urmă am încercat admirabila BALADĂ. Pianul era lângă fereastră. Privirea dela fereastră era spre drumul care mergea prin sat. Deodată aud un zgomot. Mă uit la Ciprian; văd că i-a căzut arcușul din mână. Și dânsul, palid ca un cadavru, îmi zice: Vine jandarmul cu vornicul din sat! Vin, dragă Mărioară, să mă aresteze!”. Eu încep să tremur toată și să plâng în hohote, văzând jandarmul cu baioneta strălucind în zarea soarelui. Tata, sărmanul, s-a sculat dela masă unde lua cafeaua și era aproape să cadă dacă nu-l susțineam eu cu Ciprian. N-au trecut 5 minute și iată-l jandarmul în odaie, zicând:„Im Namen des Gesetzes werden Sie arretirt… – „În numele legii ești arestat și trebuie să vii imediat cu mine la Cernăuți!”.

Foto. Maria Toacă