Greu e azi să ai nepoţi!

Greu e azi să ai nepoţi!
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Pe cât de tari se laudă bărbaţii
C-ar fi în muşchiu’ lor ăla vioi,
Pe-atât se plâng mămicile lor, taţii,
Ce-au fost, din amintiri, cândva eroi;

Nu existau pe-atunci telenovele,
Iar duşul îngheţa pân’ se culcau,
De lipsuri nu mai zic, nici de lovele,
Dar şoimii,-n mândra patrie, sporeau,

Făcând, să mă iertaţi, din ăla bici,
Săreau şi peste mese, dar în pat,
Chiar de o fredonau pe la servici,
Acas’ vedeai al muncii rezultat,

Primind îndemnizaţii şi prime,
La numărul de şoimi şi de ierunci,
Fiind munca de jos la înălţime,
C-aşa era politica pe-atunci,

Iar dacă ajungeau la o duzină,
Nu aveau loc în ziare şi reviste!
Femeia era… mamă eroină,
Şi el erou al muncii socialiste!

Acuma canci! Nimic nu-i pe tarabă,
Au facultăţi, nici vorbă de eroi!
Să-i vezi c-ar pune ei muşchiu’ la treabă
Când toţi gândesc, şi-o fac pe euroi,

Ca şi al meu, că am şi eu doar unul,
Tot inginer, la patruşcinci de ani,
Şi-atât de tare face pe nebunul!
Dar muşchiul lui nu face nici doi bani.

Foto. Valeriu Cercel