Cartea și literatura între Gutenberg și Zuckerberg

Cartea și literatura între Gutenberg și Zuckerberg

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

Omul zilelor noastre traversează inevitabil o perioadă de timp în care totul se schimbă  uimitor de repede. Este de notorietate că democratizarea informației a fost unul dintre primele efecte ale internetului. Consecințele mai mult sau mai puțin înțelese sau acceptate care se propagă în continuare cu rapiditate induc dileme viu disputate prognozând viitorul cărții și al literaturii. Scepticii evidențiază serioase argumente în susținerea ideii că social-media și societatea informațională vor reuși să ucidă literatura, emițând formulări raționale, cum ar fi: minimalismul rețelelor sociale, substituirea temporalității îndelungi a unei scrieri cu temporalitatea ultrascurtă a unei postări, obsesia de a consuma conținutul cu viteză, pe sărite, și de a-l însoți cu comentarii standard etc. În contradictoriu, realitatea demonstrează că au fost create site-uri, bloguri, reviste și grupuri care discută literatură de mare clasă. Aceasta dezvoltă necontestabil abilitățile și dorința de a le căuta aferente, iar pe cei înzestrați în acest sens, îi motivează spre a le produce. Astfel, o primă constatare denotă faptul că democratizarea digitală nu se concretizează doar în efecte nocive, avantajele oferite fiind remarcante.

O sumară reflecție asupra raportului dintre social-media și literatură se poate simplifica prin examinarea raportului între „a citi” (adică a urmări un text tipărit pe o pagină de hârtie în ordinea devenită clasică de la stânga la dreapta ) și „a scruta” (adică a recepta o imagine pe ecranul unui computer, laptop sau smartphone). În primul caz, suntem în Galaxia Gutenberg, în cel de-al doilea, ne aflăm în Galaxia Zuckerberg.

Astăzi, navigăm (încă) în ambele galaxii, respectiv Gutenberg și Zuckerberg, cu indiscutabile avantaje, fără a putea ști cu certitudine care va fi parcursul și dacă după momentul intersectării o galaxie o va înlocui definitiv pe cealaltă.

Câteva considerații comparative se impun cu necesitate. Cartea în format tradițional, cu file tipărite, legate între coperți și prezentând un corp de cuvinte reunite sintetic și sintactic, a dominat pentru o lungă perioadă cultura universală. „Funcționarea” culturii a fost profund modificată de digitalizarea petrecută în ritm surprinzător care a condus la expansiunea vădită a imaginii și crearea posibilității de a găsi orice informație la distanță de un „click”. În aceste condiții, se poate afirma că digitalizarea a dat omului, o dată cu simultaneitatea percepției, iluzia că totul îi este la îndemână, asigurând totodată accesul la o proximitate comodă și nelimitată. Primind informațiile cu o uluitoare rapiditate, omul contemporan este scutit de efortul personal de a înțelege și de a imagina, lui oferindu-i-se informațiile și imaginile în bună parte „mestecate”. Astfel, omul recent citește tot mai greu o carte în sens tradițional, clasic, percepând simultan, cumulativ, dar cu prețul unei superficialități operabile pe termen lung. Dacă în trecut omul se adâncea în sine cu fiecare text citit, progresiv, omul contemporan răbufnește în afară avid și repezit, în toate părțile.

Pentru cei copleșiți (încă) de plăcerea răsfoirii unei cărți, a foșnetului paginilor, a mirosului de tuș tipografic, afectați și de faptul că social-media și societatea informațională a alungat de pe tarabe și din librării cărțile bune, lipsindu-i și de câteva călăuze utile pe care le reprezentau revistele literare, acomodarea la incredibilele fațete ale tehnologiilor de ultimă generație s-a desfășurat, fără îndoială, mai anevoios. Aceștia rămân tributari în crezul și convingerile lor postulatului statuat de strălucitul academician Zoe Dumitrescu Bușulenga exprimat după cum urmează: Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți lasă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Pierderea obișnuinței lecturii este pericolul cel mai mare care amenință planeta pentru că slăbește intelectul, puterea de gândire și te face să uiți limba.

Deosebit de pertinente sunt concluziile relevate într-un admirabil eseu intitulat „Apologia cărții”, apărut la editura Gallimard în anul 2011. Autorul, Robert Darnton, este un istoric celebru, fost profesor la Princeton, specializat în istoria cărții. Pe vremea când a scris eseul, era directorul bibliotecii Harvard. Analizând problemele majore pe care viteza impresionantă de evoluție a tehnologiilor o implică, autorul identifică patru etape succesive distincte în evoluția modurilor de comunicare a informației. Prima include invenția scrisului, cam pe la anul 4000 î.e.n., hieroglifele pe la 3000 î.e.n., scrierea alfabetică pe la 1000 î.e.n. A doua etapă a fost marcată de apariția codexului care la începutul erei noastre a înlocuit ruloul, lectura transformându-se și ea, cititorul având percepția paginii și putând foileta textul. A treia mutație fundamentală a generat-o invenția tiparului grație tehnologiei lui Johannes Gutenberg, cartea ajungând să se răspândească în cercuri tot mai largi de cititori. A patra etapă o reprezintă comunicarea electronică: Internetul s-a impus la mijlocul anilor ’80, Google a fost fondat în 1998. Două observații ale lui Darnton merită reținute. Prima privește schimbarea spectaculoasă de ritm: de la scris la codex au trecut cam 4300 de ani, de la codex la tipar 1150 de ani, de la tipar la internet 524 de ani, de la internet la motoarele de căutare 17 ani. A doua observație este că, reorganizând altfel faptele, se obține o altă imagine, care va pune accent pe continuitate, nu pe schimbare. Potrivit opiniei autorului, această continuitate este identificată în natura fatalmente instabilă a textelor, în ziua de astăzi informația nefiind sigură, constatându-se cu ușurință existența a numeroase „variante” pe internet. Și în trecut textul suferea numeroase modificări, dreptul de proprietate intelectuală fiind inexistent vreme de secole, editorii putând „pirata” în voie textele și chiar să le „completeze”. Remarcabilul istoric consideră că oricum intenția de a trece toate cărțile în format digital este irealizabilă și, mai mult, nimeni și nimic nu garantează că textele copiate pe Google vor rezista în timp, ele putându-se pierde și prin aceea că suportul poate deveni depășit tehnologic, în lumea de azi fiind imposibil să știi ce tehologii vor apărea peste zece ani. Contrar unor păreri care au circulat intens (și încă mai circulă), hârtia s-a dovedit a fi un suport extrem de rezistent.

În pofida marii diversități de aspecte pe care comunicarea digitală le implică, conducând la o spectaculoasă varietate de exprimări și poziții, previziunile celor care scriu și citesc cu adevărat par a converge într-o recunoscută cvasiunanimitate spre aceeași teză optimistă: în contextul tuturor schimbărilor lumii, literatura și cartea vor dăinui, susținând pe mai departe ființa umană în tot ce are mai profund și mai specific.

Foto. Dorin Nădrău