Războiul Ucrainei
4 min readRăzboiul Ucrainei
Autor: Liviu Antonesei
Intro
A început a cincea zi de război. Kievul rezistă, din Harkov agresorii au fost respinși, rușii atacă cu bombe și rachete mai ales obiective de infrastructură și orașele mari, fără să distingă între obiectivele civile și cele militare. Nu cunosc pierderile militare de partea ucraineană, dar cele civile sînt mari, circa 300 de morți și aproape 2000 de răniți. Peste 300 de mii de ucraineni s-au refugiat în țările din jur, mai multe zeci de mii în țara noastră. De partea rusă, înregistrăm peste 4.399 de morți, circa 300 de prizonieri, o sută de tancuri distruse și mai multe zeci de blindate, mai mult de 49 de avioane și elicoptere. E limpede că bliezkriegul din mintea satrapului nu a ieșit. Poate de asta a ordonat ridicarea nivelului de alertă la armamentul nuclear, pe lîngă nivelul său tot mai ridicat de nebunie. Faptul că partea rusă propune negocieri confirmă de asemenea că războiul nu merge grozav, că Ucraina se dovedește o nucă prea tare, deși la agresiune participă Belarus și efective cecene, conduse de alt mare criminal, Kadîrev.
În lume, trebuie menționată avalanșa de mișcări de protest – ieri la Berlin au ieșit în stradă peste jumătate de milion de manifestanți -, inclusiv în Rusia, deși acolo fiecare zi de protest se lasă cu mii de arestări, nemulțumirile oligarhilor ruși, închiderea spațiului aerian pentru companiile rusești în tot mai multe țări. Dar vestea mare de ieri este că UE va trimite armament și muniție Ucrainei. UE ca organizație, multe țări membre fac asta de ceva vreme.
Și da, rubla se prăbușește, bursa din Moscova a deschia azi xu mare întrziere, murmurele ologarhilor se intensifică…
Ucrainenii (mai) au umor
Citeam în mai multe locuri că militarii ucraineni care luptă cu efectivele cecene ung gloanțele cu grăsime de porc, astfel încît inamicii uciși să nu ajungă în paradis și să nu se bucure de cohorta de fecioare promise de profet. Ți se face și milă de ei, să bată atîta cale numai ca să rateze statutul de martiri, să aibă parte de o moarte rușinoasă…
O știre care circulă intens pe rețelele sociale, postată de un localnic, vorbește despre o faptă de arme a romilor din satul Lyubimovka din sudul Ucrainei, Romii de acolo au reusit să fure un tanc: „Romii au furat un tanc în satul Lyubimovka. Repetăm. Romii. Tanc. Furat. De la ruși. Asta îmi amintește de o glumă grafică în care un grup de romi falnici puneau întrebarea „Dom Putin, tancurile e de fer?”. Acum, sînt convins că „e de fer”!
Regimul Putin în faza semiotică
Acum două zile, Kremlinul a interzis presei din Rusia folosirea termenului invazie pentru trimiterea trupelor rusești în Ucraina. A omis însă să propună termeni noi, de genul „vizită de lucru”, „vizită tovărășească”, „un grup de turiști” etc. Oricum, mie asta îmi aduce în minte preocupările semiotice ale regimului Ceaușescu spre apusul său: cum se așază steagurile, interzicerea folosirii cuvîntului domn. Decretele nu prevedeau pedepse, dar conduceau la efecte comice, precum „Domnia Sa Tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Un regim totalitar ajunge în faza semiotică spre finalul său, sper să fie și cazul regimului Putin…
O triplă agresiune, trei criminali
Pentru ceea ce se întîmplă de cinci zile în Ucraina folosim formula „agresiunea rusă”. Și eu fac la fel. E o expresie scurtă și definește inițiatorul crimei. Dar nu trebuie să uităm că avem de-a face cu un triplu agresor – Rusia, Belarus și Cecenia – și de trei criminali de război afirmați și ca persecutori ai propriilor popoare: Putin, Lucașenko și Kadîrev, în mod neîntîmplător ultimii doi fiind marionetele celui dintîi. Pe cecen l-a înscăunat la Groznîi și la sprijinit militar, iar celuilalt i-a salvat cu forța armelor jilțul pus în pericol de revoltele populare. Mă mir numai că nu au sosit și efective din Kazahstan…
Ucraina are o istorie?
Într-un discurs din 21 februarie, cu puține zile înaintea atacării Ucrainei, satrapul de la Kremlin a susținut că Ucraina nu are o istorie și că Rusia ar avea în mod legitim dreptul la revendicări teritoriale. În sinea mea, i-am spus, ca băieții, că a lipsit mult de la școală sau că a rămas tributar istoriei sovietice. Am mai adăugat că prima Rusie fiind cea kieveană, mai degrabă ar avea dreptul la revendicări teritoriale Ucraina, poate pînă la Urali. Dar această gogomănie, invocată de altfel demagogic de satrap, circulă din păcate și în multe minți mai sărace cu duhul și de pe la noi. Spre lauda sa, tînărul istoric clujean Radu Mârza s-a decis cum stau lucrurile cu istoria Ucrainei plecînd nu de la mitologii compensatorii, ci de la date și fapte. Textul aici…
https://peregristorii.wordpress.com/2022/02/27/are-ucraina-istorie/
(Text din 28 februarie, n.n.)
Foto. Liviu Antonsesei