December 13, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Consecințe nedorite

4 min read

Consecințe nedorite

Autor: Ioan Mugurel Sasu

 

În dialogul „Phaedros”, Platon atribuie lui Socrate relatarea momentului în care zeul Theuth prezenta și recomanda regelui egiptean Thamus folosirea scrierii. Reacția regelui ar putea părea ciudată pentru noi cei de acum… câteva decenii: „Căci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte; punându-și credința în scris, oamenii își vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, și nu dinlăuntru, prin caznă proprie. Leacul pe care tu l-ai găsit nu e făcut să învârtoșeze ținerea  de minte, ci doar readucerea aminte. Cât despre înțelepciune, învățăceilor tăi tu nu le dai decât una părelnică, și nicidecum pe cea adevărată. După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărți, dar fără să fi primit adevărata învățătură, ei vor socoti că sunt înțelepți nevoie mare, când de fapt cei mai mulți n-au nici măcar un gând care să fie al lor. Unde mai pui că sunt și greu de suportat, ca unii care se cred înțelepți fără de fapt să fie”.

Oare prezentul caracterizat de dependența omului față de ecranele de toate mărimile, chiar de cele de care nu se poate lipsi nici în mers, mergând concentrați de dau în gropi, chiar nici în cele mai intime momente, nu ne-ar da dreptul să subscriem la părerea acelui rege, care a anticipat consecințe determinate de ceva ce nu putea fi nici măcar intuit la vremea lui?

Fără a fi specialiști în biologie, reținem, mai mult din vorbirea colocvială, un principiu „Organul nefolosit se atrofiază”, un exemplu ar fi apendicele vermicular sau, și mai clar, faptul că nu mai avem coadă. De pe aici de undeva mai apare și părerea că stimularea artificială a sistemului imunitar poate avea ca urmare o lenevire a organismului și dorința acestuia, apoi nevoia, de a fi beneficiarul acelor stimulente, el având o forță de apărare tot mai precară. Cu toții am văzut copii care umblau aproape, uneori chiar, dezbrăcați la vreme de iarnă, dar care nu se îmbolnăveau atât de ușor precum cei „cocoloșiți”. Se pare că ceea ce este natural, e mai peren decât cea ce este artificial. Este bine, chiar necesar, să fie analizate consecințele tuturor faptelor, adică dacă vrei să ai „mâine”, trebuie să faci „azi” ceea ce ai gândit „ieri”. Altfel viața dă la iveală rezultate de nimeni dorite. Nu mă refer neapărat la principiul din Dreptul Roman „Audiatur et altera pars” (Seneca), dar dacă am privi un diamant șlefuit în zeci de fațete, nu cred că am înțelege prea multe privind numai una, după cum nu este sigură înțelepciunea bazată pe o singură carte. De asemeni nu sunt sigur că în urma unei analize prin reducere la ideal, pornind de la forma obișnuită și comparând-o, fie și numai intuitiv, cu cea de manifestare deplină, chiar putem considera că ar fi bine ca toți oamenii să fie croitori, fotbaliști sau călugări? Putem copleși mintea și umple viața cu vise, visuri și speranțe, dar vine câte un moment adevărului și tare-i bine să nu ne prindă nepregătiți.

Actuala pandemie are și părțile ei bune, a tras pe linie moartă SIDA, că încă nu am uitat cât de mare pericol era și cum era amenințată cu extincția singura specie de mamifere care își cheltuiește inteligența și banii pentru a crea arme de autodistrugere.

Tot valuri, unul a desființat blocul militar al țărilor din răsărit, altul a adus, ca prin minune secrete din „Blue Book” și îngrijorare privind dușmani și pericole, mai întâi din spațiul extraterestru, apoi cât se poate de terestru, pe urmă a venit terorismul care a rezolvat problema și beneficiem de libertatea democratică de a cheltui, chiar și banii pe care nu-i avem, pe înarmarea împotriva noastră; încă mai credem că suntem cu toții oameni.

Un fel de glumă ciudată a unor politicieni români, pomenea despre partidul „Albă ca Zăpada”, apoi de unul „Scufița roși”, cred că ar fi mai corect să se spună ceva despre partidul „Așchiuță”; că așa se numea un personaj din teatrul de păpuși de pe vremuri.

Vor veni altfel de vremuri? Ar fi timp de așteptat, dar nu se știe cine le va apuca.

Foto. Ioan Mugurel Sasu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.