US Army vs. Romanian Army

US Army vs. Romanian Army

Autor: Viorel Vintilă (California)

La mai puţin de un an de la sosirea mea în America, acum mai bine de 20 de ani, m-am înrolat în US Army National Guard. De data aceasta a fost benevol, nu cum era în România anilor ’80, când  erai luat cu arcanul de oştirea română, imediat după terminarea liceului, unde pentru un an şi patru luni serveai patria… vrând-nevrând.

Îmi aduc aminte că aveam doar 18 ani, d-abia îmi mijise mustăcioara şi nu prea ştiam pe ce lume eram şi habar nu aveam cu ce se mănâncă armata şi nici ce mă aştepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest „adevăr absolut” transimis din tată-n fiu şi anume: „Armata te face bărbat”… şi cine eram eu, un puştan d-abia ieşit din liceu, căruia nu i se uscase cerneala de pe diploma de bacalaureat, să cutez să fiu mai puţin bărbat şi, eventual, să încerc să fentez armata.

Eu doream să fiu un bărbat adevărat care să-şi facă datoria faţăde patria mumă şi să treacă prin furcile caudine ale „bibaniei” din armată, perioadă în care erai umilit şi batjocorit de către cei de ciclul doi şi în special de acest personaj infam care îţi veghea şi respiraţia când dormeai: caporalul! Caporalul dădea ora exactă şi el era şi tată şi mamă pe perioada ciclului întâi, în care, tu, un biet biban nevinovat, erai dezbrăcat de caracter şi de personalitate şi făcut o cârpă de şters pe jos, fiind la dispoziţia şi sub bocancul acestui D-zeu cazon, caporalul.

Ei, au trecut şi acele 16 luni de formare a caracterului bărbatesc şi la nici 20 de ani eram declarat, după vechiul adagiu mioritic, un bărbat adevărat. A meriat oare acest purgatoriu cazon, acest test al bărbăţiei absolute? O întrebare retorică, în opinia mea de bărbat cu armata făcută.

Derulam puţin timpul forward şi mă răgasesc la aproape 30 de ani, într-o nouă armată, de data asta o armată voluntară în care eu decideam să mă înrolez şi să devin un macho man, made in USA. Ca să fii acceptat în US Army, trebuie să treci un test de cultură generală de aptitudini (pe care l-am trecut cu flying colors) şi să treci o vizită medicală complexă. Poate vă întrebaţi de ce decizia mea de a lua taurul de coarne şi a mă înrola de bună voie şi nesilit de nimeni în US Army?

Trei motive au stat la baza acestei decizii importante şi oarecum curajoase… la aproape 30 de ani să te înrolezi in US Army, unde ai alături de tine puşti de 18-20 de ani cu care trebuie să ţii pasul, nu e chiar „picnic”.

Primul motiv a fost să-mi arăt respectul pentru noua mea ţară adoptivă şi să-mi câştig aprecierea americanilor prin faptul, că eu, un foreign citizen, mă înrolam într-o armată faţă de care nu aveam nicio obligaţie, dar faţă de care eu mă simţeam dator să-mi aduc umilul meu aport.

Al doilea motiv a fost să-mi „trag” o constituţie fizică de invidiat – un six pack abs ( abdomen cu „pătrăţele”)… Şi al treilea motiv a fost că nu mi-ar strica să am o pregătire de specialitate într-un domeniu pe care l-aş putea aplica şi în viaţa civilă.

Pregătirea fizică şi militară durează nouă săptămâni, timp în care eşti pregătit fizic, înveţi regulamentele militare şi eşti învăţat basic în ale armamentului din dotare. Perioada aceasta de foc se numeşte basic training şi se face la unul din centrele militare de pregătire din USA. Eu am făcut această pregătire la o bază militară din statul Missouri.

După un zbor cu avionul de 3 ore şi o călatorie cu bus-ul de vreo 4 ore, am ajuns în zorii zilei la 4 a.m. la destinaţia mea finală. Aici începea odiseea mea militară din State. Am fost întâmpinaţi de la coborârea din bus cu strigăte de intimidare, care mai de care mai înfricoşătoare, din partea domnului drill sergeant care era echivalentul caporalului mioritic. Am fost repartizaţi în dormitoare şi în câteva zile eram tunşi, vaccinaţi şi îmbrăcaţi în uniforma Unchiului Sam (aşa făcea Army referire la SUA).

După 3 zile de „centralizare” am fost îmbarcaţi într-un bus care se numea bou-vagon, deoarece iniţial fusese destinat transportului de animale şi fusese convertit ca autobuz de transportat soldaţii. Era încă o lovitură de imagine menită să te intimideze. Am ajuns după 45 de minute, timp în care am fost obligaţi să ţinem duffle bag-ul (un ruscac mare în formă de cilindru, încărcat cu toată ţinuta noastră militară şi accesoriile aferente), în braţe pe tot parcursul drumului. Braţele ne amorţiseră şi dacă îndrăzneam să-l lăsăm jos, eram întâmpinaţi cu nişte decibeli dureroşi pentru urechea umană, decibeli care-ţi făceau şi părul de pe piept să stea în poziţia de drepţi.

Astfel începea procesul de „break down” (adică să te facă un zombie care să execute ordinele cu sfinţenie) şi noua mea carieră de soldat american. Baza militară, care avea un smoke free policy (fumatul era interzis), era în fapt un mic orăşel care se întindea pe sute de hectare. Aveam cantină, magazine, sală de sport, terenuri de sport, săli de clasă, dormitoare, terenuri pentru antrenament etc.

La nici 2 zile după ce am sosit la baza militară am avut un physical training (exerciţiu fizic) pentru evaluare. Această evaluare consta în 2 mile alergare, flotări şi abdomene. La sfârşit ţi se dădea un punctaj final. Apoi începeau cursurile la sală şi antrenamentele pentru trageri. La sfârşitul celor nouă săptămâni, trebuia să treci probele fizice, dar şi probele la trageri cu M16 (varianta americană a PM-ului românesc-Kalashnikov). Cam 25% nu treceau aceste probe şi erau nevoiţi să treacă din nou prin alte nouă săptămâni de training. Eu, unul, m-am descurcat bine la probele fizie, unde am scos un punctaj bun, dar aveam temeri destul de mari la trageri, deoarece ştiam că în armata română nu prea strălucisem. În Romanian Army, de abia reuşeam un satisfăcător ca rezultat, iar la tragerile cu Gărzile Patriotice, cu ZB-ul, trăgeam numai NS-uri, adica nesatisfăcător.

La trageri ni se dădeau două sectoare cu 40 de cartuţe. Prima tragere se făcea din poziţia foxhole (o groapă), iar apoi se trăgea din poziţia culcat. Ţintele erau la distanţe cuprinse între 50 şi 500 de metri care se ridicau şi coborau la intervale regulate. Ca să ai un rezultat satisfăcător trebuia să tragi cel puţin 27 la ambele poziţii. Spre surprinderea mea eu am reuşit un extraordinar 38 din 40, rezultat care avea să fie the highest BRM (adică cel mai bun la puşca mitralieră). Şi dacă nu mă credeţi am şi proba: diploma de excelenţă! Plus, o insignă de expert în trageri!

Dilema mea rămâne însă… cum în Romanian Army, trăgeam doar satisfactory, iar aici ajunsesem fruntaşul companiei…!! Să fie arma de vină? Sau pur şi simplu dorinţa mea crâncenă de a fi cât mai bun? Să fi avut Kalashnikovul românesc
„bătaie”? Sincer, nu am un răspuns.

Am fost foarte fericit, însă, când am fost scos pe scenă la Graduation Day şi felicitat personal de comandantul unităţii pentru rezultatul meu la trageri. Graduation Day, însemna sfârşitul celor nouă săptămâni de Basic Training. Apoi începea pregătirea strict de specialitate într-o altă unitate militară. Eu alesesem domeniu medical şi am fost detaşat în Texas pentru pregătirea de specialitate… După terminarea pregătirii de specialitate am fost repartizat la o unitate militară din San Francisco, unde pentru 4 ani mă prezentam un weekend pe lună pentru „drills” (exerciţii militare).

A fost o experienţă unică şi interesantă, plus devenisem din nou bărbat, de această dată unul mai copt. Mă puteam lăuda că aveam două armate în spate… şi redevenisem… bărbat!

Foto. Viorel Vintilă