Biblioteca din Alexandria – una din minunile lumii antice

Biblioteca din Alexandria – una din minunile lumii antice

Autor: Ramona Sandrina Ilie (Alexandria, Egipt)

Biblioteca din Alexandria a fost și va rămâne cu siguranță una din zonele de mare interes pentru oamenii de știință, istorici, oameni ai literelor, cercetători și pentru toți cei care iubesc frumosul, arta și cultura. Deși nu este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, Biblioteca din Alexandria a fost cu siguranță o minune a lumii antice și a devenit o adevărată dramă care a aruncat lumea cu cel puțin 1000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei şi literaturii.  Distrugerea bibliotecii a fost catalogată de către Joel Levy în cartea sa „Istorii pierdute”, ca fiind „ziua în care istoria şi-a pierdut memoria”.

Remarcabila Bibliotecă Alexandrină făcea parte din celebrul Museion, primul muzeu al lumii, loc dedicat muzelor care patronau diferite activităţi intelectuale și rezervat savanţilor, filosofilor şi poeţilor, în scopul cercetării ştiinţifice şi expunerii operelor de artă. Museionul se poate compara cu un complex universitar modern, deoarece încă de pe acea vreme, acesta reunea săli de lectură, laboratoare, Marea Bibliotecă, un observator astronomic cuprinzând și două grădini: una zoologică și una botanică.  Museionul era construit în zona Bruchium sau altfel cunoscut ca și Cartierul Regal, una din cele mai importante cinci zone ale Alexandriei. În timpurile moderne de astăzi, aceste cartier nu mai există. Alexandria fiind oarecum modificată de mișcările scoarței terestre, erodarea țărmului de Mediterană și de construcțiile din zilele noastre.

Alexandru cel Mare este fondatorul oraşului Alexandria în anul 332 î.Ch., iar unul dintre generalii săi, Ptolemeu Soter, a preluat comanda Egiptului, stabilindu-şi capitala în citadelă. Acesta a construit în oraş mari temple şi palate, iar fiul său, Ptolemeu al II-lea Philadelphos a pus bazele bibliotecii, pornind de la fondul de cărţi al bibliotecii personale a lui Aristotel.

Ptolemeu al III-lea Euregetes a continuat lucrarea tatălui său, fiind decis să strângă în bibliotecă toată cunoaşterea lumii până la acea dată. Acesta a decretat să fie achiziţionate cât mai multe suluri (n.r. pergamente pe care se scria în acea perioadă), să fie copiate, urmând ca originalele să fie păstrate, iar copiile returnate, consemnează Joel Levy în lucrarea sa. Istoricii susţin că s-a ajuns astfel ca fiecărui vas care tranzita Alexandria să îi fie rechiziţionate sulurile, iar întreaga colecţie de pergamente de la Atena a fost „împrumutată”, cu unicul scop de a fi păstrate originalele la biblioteca din Alexandria.

Biblioteca din Alexandria se mândrea în secolul I î.e.n. cu circa 700.000 de volume (cuvânt provenit din latinescul „voluminis” care desemna rulouri/suluri de papirus sau de pergament), cea mai mare colecţie de scrieri a lumii antice. Biblioteca nu era deschisă publicului şi avea legi stricte. Suveranii ptolemaici erau cunoscuţi pentru mania lor de a colecţiona astfel de valori spirituale. De pildă, Ptolemeu al II-lea cerea tuturor călătorilor care soseau în Egipt să declare orice manuscris pe care-l aveau asupra lor. Textele care nu erau încă în colecţie erau copiate înainte de a fi returnate posesorilor. Cel puţin teoretic, căci s-a dovedit că, de fapt, se înapoiau copiile acestora, originalele fiind păstrate. Ptolemeu al III-lea a cerut atenienilor manuscrisele cu primele versiuni ale operelor clasice greceşti, precum marile tragedii ale lui Eschil, Sofocle şi Euripide. Au fost achiziţionate, de asemenea, cărţile care au aparţinut bibliotecii personale a lui Aristotel, iar marea colecţie a Atalizilor (suveranii regatului elenistic Pergam), de peste 200.000 de volume, a fost, de asemenea, transferată la Alexandria.

Prin comparaţie, biblioteca din Roma conţinea doar 20.000 de pergamente, se consemnează în cartea „Istorii pierdute”.

Pe lângă colecţia impresionantă de papirusuri, Ptolemeii din Egipt au susţinut financiar şi o facultate care funcţiona în cadrul bibliotecii, unde predau între 30 şi 50 de profesori.

De-a lungul vremii, printre aceştia s-au numărat cele mai strălucite personaje ale Antichităţii, fiind vorba de Euclid (părintele geometriei), Eratostenes (care a calculate circumferinţa Pământului), Arhimede (cel care a descoperit pârghia, şurubul şi celebrul număr pi) şi legendarul Galenius (cel care avea să devină cel mai influent creator de texte de medicină timp de 1.400 de ani). Biblioteca din Alexandria a făcut ca timp de 600 de ani oraşul să devină centrul cultural şi de învăţământ al lumii mediteraneene, dând naştere la numeroase legende.

Au fost colecţionate suluri de papirus în mai multe limbi (greacă, ebraică, aramaică – limba semitică vorbită în antichitate în Siria, Palestina şi Mesopotamia, arabă, indiană şi, bineînţeles, egipteană), reflectând amestecul etnic al oraşului. Difuzarea culturii a fost mult înlesnită de folosirea în întreaga lume elenistică a limbii greceşti. Una dintre sarcinile de excepţie a fost traducerea în limba greacă a scripturilor ebraice (prima traducere a celor cinci cărţi ale Vechiului Testament. Traducerea Vechiului Testament mai este cunoscută și sub numele de Septuaginta, întrucât a fost săvârşită de cei 70 de cărturari legendari, care au fost izolaţi în acest scop pe Insula Pharos, în tot atâtea încăperi pentru a traduce Vechiul Testament. În final, s-a ajuns la tot atâtea traduceri identice!

Colecţia conţinea nu numai copii şi originale ale literaturii şi poeziei clasice, ci şi tratate de medicină, matematică, astronomie, şi chiar invenţii ştiinţifice. Printre marii savanţi care s-au grupat în jurul Bibliotecii din Alexandria s-au numărat: Eratostene (geograf care a măsurat circumferinţa Pământului cu o bună aproximare), Heron (reprezentant al şcolii alexandrine de mecanică, cel care a descoperit proprietăţile aburului), Aristarh din Samos (mare astronom al secolului al III-lea î.Hr. care a emis ipoteza heliocentrică, îmbrăţişată ulterior de Copernic), matematicieni ca Euclid, Arhimede, precum şi mari medici ai epocii – Eristratos, care a scris mai multe tratate de anatomie, sau Herophilos, care a dedus că locul inteligenţei este creierul, şi nu inima), iar lista ar putea continua.

Tragedia face ca cea mai mare parte a cunoaşterii antice, scrisă şi păstrată în Biblioteca din Alexandria să fie pierdută. Există mai multe teorii privind dispariţia ei: A fost distrusă de împăratul roman Iulius Cezar în anul 48 î.e.n., ale cărui trupe au incendiat flota lui Ptolemeu al XIII-lea, iar focul a aprins accidental un depozit plin cu suluri de papirus situat în apropiere de port şi presupus a fi Biblioteca însăşi. Creştinii şi arabii sunt şi ei suspecţi. Dar, cel mai probabil, în timp, Biblioteca a încetat să mai funcţioneze.

Există patru variante oficiale, care încearcă să răspundă la întrebarea: De ce a fost distrusă Biblioteca din Alexandria? Acestea sunt:

– din pură întâmplare, în timpul războiului civil dintre Cezar și Pompei (48 î.Hr.);

– fără un motiv precis, în timpul conflictelor dintre păgâni și creștini (250 – 350);

– din motive culturale, în timpul cuceririi arabe;

– intenționat, din decretul lui  Theodosiu în anul 391.

Nu se cunoaște cu exactitate motivul pentru care mii de texte au fost arse, dar există zeci de cărți scrise de istorici de prestigiu, care susțin teoria că aceste texte nu erau dorite, deveniseră o problemă a timpurilor care ar fi dezvăluit prea multe mistere și secrete și trebuiau cu orice preț să dispară pentru totdeauna. Astfel că, dintr-un motiv sau altul, istoria și lumea au retrogradat cu cel puțin 1000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei, literaturii și chiar a religiilor!

Foto. Ramona Sandrina Ilie