Gogota neamului românesc (6)

Gogota neamului românesc (6)

Autor: Petru Grior (Cernăuţi)

(Continuăm relatarea suferinţelor românilor din Bucovina de Nord, ocupată de ruşi în 1940)

În Poiana Varniţei a lăcrimat Mântuitorul, răstignit pe cruce

La un colţ al pădurii din Suceveni, convoiul băştinaşilor a fost somat de un grup de soldaţi sovietici care, pentru a intimida mulţimea, au tras o salvă în aer. Acest avertisment n-a exercitat nicio influenţă asupra oamenilor. Ei şi-au continuat drumul spre frontieră. Pe teritoriul satului Fântâna Albă din raionul Hliboca, lângă cantonul Varniţa – la o depărtare de doi kilometri de hotarul instalat la finele cireşarului 1940 – coloana de oameni paşnici a fost oprită de grănicerii stalinişti, proptiţi la marginea codrului secular. La semnalul comandantului, responsabil de efectuarea acestei operaţiuni, au pornit să ţăcănească din trei părţi mitralierele bolşevicilor, secerând rândurile conaţionalilor. Rafalele focului ucigător al mitralierelor se contopea cu vaietele muribunzilor, cu vocile pline de durere ale răniţilor, cu bocetele femeilor şi strigătele sfâşietoare ale copiilor, cu răcnetele infernale ale satrapilor stalinişti şi cu sângele martirilor, care curgea din belşug, acoperind glia strămoşească.

În acea zi, în Poiana Varniţei, a lăcrimat Mântuitorul, răstignit pe cruce. Mureau cu dorul de Ţară în inimi fiii şi fiicele neamului. Au căzut, cu sufletul neîmpăcat, în floarea vârstei, românii. Pe data de 28 ianuarie 1943, Vasile N. Florescu, Guvernatorul provinciei Bucovina, s-a adresat către pretorul plăşii Storojineţ cu următoarele cuvinte: „Avem onoare a Vă ruga să binevoiţi a ne comunica dacă cei asasinaţi şi îngropaţi în groapa comună au fost exhumaţi şi îngropaţi creştineşte? Câţi dintre cei omorâţi au fost identificaţi?”. În ziua de 1 februarie 1943, primpretorul plăşii Storojineţ, Gheorghe Scraba, scria Guvernatorului provinciei Bucovina: „La ordinul Dumneavoastră nr. 775 din 28 ianuarie 1943, avem onoare a Vă raporta că nici unul dintre locuitorii asasinaţi şi îngropaţi în groapa comunei Fântâna Albă, nu au fost exhumaţi şi înmormântaţi apoi creştineşte. Din cei omorâţi acolo, din informaţiile luate de la locuitorii, care au luat parte activă şi au fost prezenţi la măcel, s-a putut identifica un număr de 24 de locuitori”. La informaţia în cauză s-a alăturat „Tabelul de locuitorii morţi şi identificaţi din revoluţia din 1 aprilie 1941”:

Comuna Cupca: Ţugui Mihai al lui Vasile, Plevan Arcadie al lui Teodor, Belmega Ioan al lui Teodor, Bicer Gheorghe al lui Ilie, Duşceac Ioan al lui Teodor.

Comuna Suceveni: Sucevan Constantin al lui Vasile, Bostan Dragoş, Mihailovici Ilie al lui Vasile, Sidoreac Vasile al lui Alexa.

Comuna Pătrăuţii de Sus: Ursulean Varvara a lui Nichita.

Comuna Pătrăuţii de Jos: Liciman Simion, Savu Pavel al lui Ioan, Popescu Petru al lui Ioan

Comuna Carapciu: Tovarniţchi Gheorghe al lui Dumitru, Tovarniţchi Ilie al lui Zaharie, Tovarniţchi Vasile al lui Pavel, Tovarniţchi Traian al lui Gheorghe, Corduban Nicolae al lui Dumitru, Opaiţ Cozma al lui Ilie, Opaiţ Gheorghe al lui Nistor, Dabâca Teodor al lui Gheorghe.

Comuna Iordăneşti: Halac Ioan al lui Dumitru.

Comuna Petriceni: Lazurca Gheorghe al lui Teodor, Botariu Cozma al lui Vasile.

E necesar de a menţiona faptul că numărul celor căzuţi în ziua de 1 aprilie 1941, la Varniţa, indicat în tabelul Preturei plăşii Storojineţ, coincide cu numărul martirilor, seceraţi de gloanţele staliniştilor, păstrat în documentele Detaşamentului de grăniceri.

(Articol reprodus din publicaţia „Libertatea Cuvântului” de la Cernăuţi – www.lyberti.com, prin bunăvoinţa redactorului-şef adjunct Romeo Crăciun).

Foto. Petru Grior