Cu uniuni la guvernare, în țară rău-i și mai mare…

Cu uniuni la guvernare, în țară rău-i și mai mare…

Autor: George Petrovai

România postdecembristă este plină ochi de uniuni și asociații liber profesioniste (ale medicilor, juriștilor, avocaților, notarilor, farmaciștilor, contabililor, scriitorilor, ziariștilor, artiștilor plastici etc.), potrivit legislației de la noi („Liber profesionist este persoana care desfășoară în mod independent o activitate reglementată de un organsim profesional, în baza unei unei legislații specifice”), iar mai nou și potrivit Curții Europene de Justiție, care a dat următoarea definiție pentru profesiile liberale: „Profesiile liberale sunt activități care presupun un caracter intelectual pronunțat, reclamă un nivel înalt de calificare și sunt, de regulă, subiect de clară și strictă reglementare profesională. În exercitarea unor astfel de activități, elementul personal este de o importanță specială și o asemenea exercitare implică întotdeauna un grad mare de independență în realizarea activităților profesionale”.

Sigur că, între anumite limite, asemenea asociații/uniuni cu pretenții liberale sunt necesare în lumea noastră tot mai nestatornică și mai confuză, întrucât reglementează din punct de vedere juridic respectivele activități, îi informează/instruiește pe membri și – la o adică – nu-i lasă de izbeliște pe acei membri care ajung la ananghie. De ce între anumite limite? Pentru că nu numai că aceste bresle cvasi(ne)cușere ale liberalilor moderni s-au înmulțit mai ceva ca ciupercile după ploaie în toate sectoarele neproductive ale României postdecembriste, dar pretutindeni în țara asta crucificată de lichelele (liberale și neliberale) cu ștaif și în interiorul acestor organisme profesionale, au apărut și s-au învârtoșat dinastiile centrale și locale (ale medicilor, avocaților, notarilor, scriitorilor, ziariștilor ș.a.m.d.), inclusiv ale popilor (a devenit aproape o regulă ca preotul-tată sau socru să fie secondat de preotul-fiu sau ginere).

În ceea ce privește definiția dată profesiilor liberale de către Curtea Europeană de Justiție, trebuie precizat că pe plaiurile mioritice nu doar că s-a ales praful de „caracterul intelectual pronunțat”, nivelul înalt de calificare” și „stricta reglementare profesională” cu sporul anual al analfabeților funcționali (unii nelegiuiți sadea, cu toții „descurcăreți” fără obraz), ci – cu stupefianta lejeritate a „întreprinzătorilor” postdecembriști – principiile sale călăuzitoare, poate chiar în timp ce ea era concepută, au fost la iuțeală extinse atât în noile forme de organizare social-profesională a minorităților (cică forme democratice și libertare), în principal minoritatea maghiară, cât și în politica națională, unde este arhiștiut că lucrurile la toate capitolele, mai puțin veniturile bănești și alte multe avantaje materiale, stau cu mult mai prost ca în celelalte sfere de (in)activitate. Proba cea mai elocventă în acest sens o constituie încrederea de care instituțiile fundamentale ale statului (Președinție, Parlament, Guvern) se bucură în rândul cetățenilor onești și cu discernămâmt…

Și astfel a apărut imediat după Decembriadă (nu-i exclus ca liniile directoare să fi fost trasate chiar în acele zile de coșmar) Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), care – la fel de sfidător și ilegal ca făcătura numită Frontul Salvării Naționale – a funcționat și continuă să funcționeze ca partid parlamentar și deseori guvernamental (este formațiunea „balama” sau  mica buturugă politrucianisto-putregăioasă, fără de care – precum în prezent – era cu neputință constituirea cârmuirii și care – așa cum demonstrează păguboasa istorie a postdecembrismului – a fost și este în continuare capabilă să răstoarne căruța peneliștilor sau pesediștilor), apoi – dar asta mult mai târziu și, sunt de părere persoanele bine informate, sub bagheta securisto-politrucianistă a tenebrosului Florian Coldea – fostul USB (Uniunea Salvați Bucureștiul) a luat avânt național și parlamentar cu numele de USR (Uniunea Salvați România), în esență o formațiune cosmopolită extrem de dubioasă și cu o tulbure ideologie neomarxistă, iar în urmă cu vreo doi ani, în principal din lozinci patriotarde și ofițeri în rezervă, s-a înjghebat Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) (pe internet, un mucalit este de părere că acronimul acestei formațiuni trebuia să provină de la Convenția pentru Unitatea Românilor).

Vasăzică, actualul guvern iohannian, poreclit Cabinetul Cîțu, este o năstrușnică, neînzestrată și instabilă uniune de… uniuni, fiecare membru al triadei PNL – USR-Plus – UDMR urmărind să tragă focul deciziilor neesențiale sub oala sa politică (a se citi „pentru nepierderea propriului electorat și – dacă-i cu putință – întru atragerea de cât mai mulți naivi”), adică luând decizii de compromis și, ca atare, cât mai puțin compromițătoare pentru ei, precum recentul act normativ privind desființarea pensiilor speciale doar pentru parlamentari.

Păi, nenicilor, care pretindeți că intenționați să democratizați, să liberalizați și să salvați România cu acel Plus de europenism/neromânism din partea lui Dacian Cioloș pentru alde Dan Barna, Clotilde Armand, Stelian Ion, Claudiu Năsui, Vlad Voiculescu, Allen Coliban (să fie vreun urmaș câș al shakespaearianului Caliban?!) et comp. (în realitate, voi liberalii și useriștii acceptați să faceți jocul politic antiromânesc al udemeriștilor!), de ce nu v-ați atins de nerușinatele venituri ale judecătorilor, procurorilor, milițienilor, securiștilor și ale tuturor ciracilor voștri, pe care fie că-i mențineți în sistemul bugetar mafiot, fie că acuma, printr-o politizare mai a dracului ca cea pesedistă, îi așezați la masa cu bucatele cele mai de soi ale națiunii?…

Oricum, nedemnilor și necalificaților, să știți că românii încă nespălați pe creier, își aduc foarte bine aminte cum toate coalițiile, alianțele și uniunile politico-guvernamentale postdecembriste au dispărut în scurt timp ca măgaru-n ceață. Cu neîncetatele conflicte interne, viața triumviratului vostru este și mai scurtă, așa că nefăcând ceea ce v-ați angajat că veți face pentru poporeni și ceea ce vă obligă legea (indexarea la începutul fiecărui an, majorarea pensiilor, dublarea alocațiilor de stat pentru copii etc.), riscați să ieșiți cu coada între picioare din  istoria românilor, pe care – potrivit spusei „Aceeași Mărie, dar cu altă pălărie” – îi amăgiți, mințiți și umiliți în felul vostru nițel mai rafinat, adică mai ticălos.

Foto. George Petrovai