Donald Trump a pierdut alegerile înainte de-a le câştiga

Dacă politichie nu e nimic nu e cu Tudor Petruţ

Donald Trump a pierdut alegerile înainte de-a le câştiga

Autor: Tudor Petruţ (California)

Domnul Donald Trump este fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Pentru unii, în baza declaraţiilor lor publice din ultimii patru ani, dânsul n-a fost oricum un preşedinte legitim. Nici n-a fost bine inaugurat preşedintele Joe Biden că deja politicieni influenţi, începând cu Hillary Clinton, ne-au reamintit că Trump nu este decât o marionetă rusească manevrată de Vladimir Putin, datorită căruia a şi câştigat alegerile. Un subiect acid care cu siguranţă încurajează apelurile disperate la unitate naţională…

E adevărat că jovialul om de afaceri devenit locatar al Casei Able a călcat în picioare mii de orgolii şi chiar dacă nu mai avea nevoie şi-a creat mai mulţi duşmani decât a putut duce pe umerii prezidenţiali. A început încă din campania electorală din 2016, când a trâmbiţat că se duce în Washington ca să sece mlaştina birocratică, să facă ordine şi disciplină în aparatul administrativ, să cureţe judiciarul şi să restructureze forţele armate, aducând acasă trupe din jurul lumii. Deci s-a pus de-a curmezişul unui întreg complex militar-industrial al cărui lobby domină politica americană de decenii. Apoi a adus în discuţie „statul paralel”, o noţiune pe care mai toată lumea s-a ferit s-o comenteze tratând-o doar ca pe o conspiraţie insipidă. Şi nu s-a oprit aici pentru că a singularizat şi criticat acid serviciile de informaţii. Greşeală supremă. La paritate cu încleştarea continuă cu corectitudinea politică, care l-a pus într-un conflict dur şi ameţitor cu majoritatea mass-media.

În secunda în care a creat de bunăvoie şi nesilit de nimeni o amorfă masă de duşmani, Donald Trump şi-a semnat sentinţa de a nu guverna mai mult de un termen şi, perfect posibil, condamnarea de a fi eliminat din viaţa politică pentru totdeauna.

În primul rând serviciile, sub privirea îngăduitoare a adninistraţiei Obama/Biden, i-au spionat birourile de campanie. Cu acordul tacit al Departamentului de Justiţie şi al judiciarului, i-au înscenat un întreg proces de coliziune cu ruşii. Media au susţinut un baraj susţinut, condamnându-l în ochii publici, lansând speculaţii şi dezinformări mascate în ştiri şi articole fulminante. Birocraţia a întârziat mereu schimbările cerute de administraţie. Apoi a creat un întreg sistem de scurgeri de informaţii şi anonime, toate în deserviciul preşedintelui, pe care media le-a prezentat ca adevăruri absolute. Armata, un bastion al corectitudinii (sau cel puţin aşa pare) l-a minţit în faţă lăsând impresia că îi urmează ordinele, în timp ce de fapt nu se întâmpla nimic – situaţia cu reducerea numărului de trupe din Orient fiind doar un exemplu. La alegeri, administraţiile locale au făcut ce-au vrut, pentru că e stare de urgenţă, judecătorii au parafat, şi când Trump a desconspirat o serie de neregularităţi până şi Curtea Supremă (unde a instalat trei judecători) s-a uitat în partea cealaltă. Şi să nu uităm că FBI, pe care Trump l-a epurat de duşmani, s-a răzbunat prin tăcere şi nu dat publicităţii detalii despre junele Hunter Biden decât după alegeri şi cu jumătate de gură. Şi aşa mai departe! O să se scrie cărţi de istorie despre toate aceste întâmplări şi multe altele.

Pentru că Donald Trump nu a ştiut să-şi aleagă prietenii, serviciile, birocraţia, justiţia, folosind din plin mass media declarat anti-prezidenţiale, întregul „stat paralel” din mlaştina de Washington a devenit tacit susţinător activ al partidului de opoziţie şi al candidaţilor săi. Şi până la urmă, în noiembrie, mlaştina l-a înglodat în noroi şi l-a trimis la pensie pe orgoliosul Donald Trump. Şi a convins pe viitorii candidaţi la orice post politic din zona de putere că e mai bine să înceapă cu stindardul alb şi să ofere pace şi prietenie.

Foto. Tudor Petruţ