March 28, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI”

8 min read

VEGARTS-wbGeorgeta RESTEMAN

 

Am cunoscut-o printr-o întâmplare fericită, la puţin timp după ce am început să colaborez îndeaproape cu ziarul românesc din Cipru, „RO-MANIA”. Mi-a trimis prima sa poezie şi am corespondat câteva luni înainte de a ne vedea faţă în faţă, în luna iulie 2013. Am încurajat-o din prima clipă, simţind vibraţia sufletului de artist ca o adiere de briză peste un pământ arid care are mare nevoie de prospeţime… Dar impulsurile venite din partea mea foloseau doar pe tărâm literar, nicidecum în sfera creativităţii în domeniul în care este senator de drept – arta plastică şi „hand-made”, îndeletniciri şi pasiuni zilnice, dar şi sursă de trai, aici, departe de România. La puţin timp după sosirea în Cipru am vizitat-o şi m-am convins că intuiţia nu m-a înşelat nici de această dată…

 

„Cred că venirea mea în aceste locuri nu a fost întâmplătoare… Deşi am avut întotdeauna o situaţie materială bună, simţeam că pot mai mult şi mai bine şi am ales să vin alături de sora mea, în Cipru. Nu mi-a fost uşor, am pornit de la o muncă ce nu mă caracteriza deloc dar am făcut-o bine şi m-am bucurat de aprecierea celor din jur. Mi-am pierdut tatăl, traversând ulterior o perioadă destul de dificilă, ca apoi, în cele din urmă, Dumnezeu să-mi deschidă calea pe care o aşteptam  demult, împlinirea pe plan personal, întâlnind un om deosebit, pe soţul meu, dar în acelaşi timp am reusit să devin propriu-mi stăpân şi în cealaltă latură a existenţei, profesia.” Şi, credeţi-mă pe cuvânt, aşa este, pentru că din 2009, anul în care şi-a unit destinul cu cel al lui Andreas Elia, au realizat împreună ce alţii n-ar fi putut realiza, poate, în două vieţi: o casă frumoasă în Mesogyi, la doar o aruncătură de băţ de oraşul Pafos din sudul insulei, dar şi o alta lângă Buzău, oraşul ei natal, pentru că viaţa celor doi soţi se împarte armonios între Cipru şi România, unde-şi petrec, după caz, anumite perioade din an.

 

La Buzău, Geta Elia Voicu o are pe „mama Rela”, doamna Aurelia Voicu, aflată la o vârstă ce necesită grija zilnică a familiei. Dimineaţa, la cafeluţă, sau în amurg, când ziua-şi strânge catrafusele lăsând loc odihnei binemeritate, telefoanele îşi fac meseria şi comunicarea cu măicuţa de-acasă este literă de lege! Pe de altă parte, în curtea de-alături, se bucură de prezenţa socrilor, o familie de ciprioţi veritabili, oameni simpli dar cu atâta bun simţ şi-atâta dragoste pentru fiul şi nora lor, cum rar se mai poate întâlni în trepidaţia unei lumi atât de „colorate” şi dificile, mai ales pentru un străin pripăşit pe acest meleag plin de legendă… Dar viaţa artistei se derulează pe palierele unei normalităţi de care aproape că am uitat şi realizările vin, parcă, de la sine. Şi-apoi, nici nu se poate altfel, pentru că este din plin susţinută de Providenţă prin credinţă, respect, dragoste de adevăr, de frumos şi de oameni, căci, cum bine spune o vorbă înţeleaptă: „ceea ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”.

 

Creând într-un spaţiu cald, simplu, curat, într-o casă în care se simte de la o poştă optimismul, dragostea, armonia şi respectul, unde din fiecare colţişor zâmbeşte frumosul şi liniştea spre o panoramă  de vis – Mediterana scăldând ţărmul, faleza care este, mai ales în perioada estivală, ca un furnicar, adevărat paradis al turismului insular, Kato şi Pano Pafosul, cuprinse integral în patrimoniul UNESCO, toate, deschizându-se ca un evantai sub privirile noastre din locul în care este amplasată casa familiei Ilia.

 

Făcând abstracţie de faptul că este o gazdă desăvârşită pentru oricine are privilegiul să-i treacă pragul şi privind-o prin prisma profesiei, m-a frapat realismul şi optimismul, dar şi răbdarea cu care pictoriţa româncă şi-a gândit ascensiunea, folosindu-se de tehnica paşilor mărunţi. „Întotdeauna mi-a plăcut ca în ceea ce fac să combin CULOAREA, FORMA ŞI PASIUNEA” – mi-a mărturisit Geta Elia Voicu atunci când am întrebat-o care sunt pârghiile care o ghidează în profesia pe care o adoră! Dacă unii dintre colegii de breaslă s-au folosit din plin de „datul din coate” pentru a se remarca, pictoriţa noastră a abordat o altă modalitate de a se face cunoscută: a studiat mai întâi cu minuţiozitate, din toate unghiurile, cerinţe, gusturi, tendinţe în domeniul artei plastice, a combinat cu abilitate plăcerea de a crea nu numai în pictura pe sticlă, pastelurile pe pânză, grafică, ci şi în cel al decoraţiunilor, mici obiecte din sticlă şi ceramică şi o gamă diversă din sectorul „hand made”, a creat,  a acumulat şi apoi, în perfectă corelare cu cererea, a început, uşor, uşor, „să iasă în lume”. „Expoziţiile personale şi de grup la care am participat aici, în Cipru, şi în Anglia mi-au adus doar noi cunoştinţe şi poate că au atras şi mici (mari) invidii, pentru că am stat în banca mea şi nu am băgat mâna în buzunarul nimănui să-mi cumpere lucrările” – mărturiseşte artista. Nu a cerut de la nimeni nimic, nu a solicitat niciun fel de sprijin din partea autorităţilor locale sau a reprezentanţilor diplomaţiei române în Cipru, şi-a văzut, cuminte, de creaţiile şi visurile sale şi, destul de timid, a participat la întâlnirile românilor din Cipru. Are prieteni puţini dar buni şi mai ales, are grijă ca cei pe care şi-i apropie să fie, în primul rând, oameni. Şi asta pentru că, din păcate, imaginea pe care ciprioţii şi-au făcut-o despre românii din insulă nu ne este deloc favorabilă, şi-apoi, cum ar putea fi, când, aproape zilnic, pe canalele de televiziune sunt prezentate fapte reprobabile cu autori… români?!

 

Aşa a decis să-şi promoveze creaţiile folosindu-se de mijloacele care i-au stat la îndemână, amenajându-şi în popria-i casă un spaţiu de expunere şi vânzare. Am avut plăcerea să-i fiu alături, trăind împreună cu ea emoţiile primei expoziţii de acest fel care a fost un eveniment foarte reuşit. M-am bucurat mult să văd că primii vizitatori au fost români, pentru că oricare dintre noi am fi fost mândri să constatăm că avem aproape de sufletul nostru, în primul rând, fraţii de acelaşi sânge, cu care vorbim aceeaşi limbă şi ne tragem din aceleaşi rădăcini, mai ales când ne aflăm într-o ţară străină. Prieteni români, cunoştinţe mai vechi sau mai noi i-au admirat creaţiile, picturi pe sticlă şi pe pânză, obiecte din sticlă decorate în stil personal, de la vaze de dimensiuni mari la exemplare miniaturale, numai bune de ornat spaţiile de locuit sau, de ce nu, cadouri absolut originale pentru cei dragi, bomboniere, farfurii pictate – din sticlă sau ceramică, plachete şi alte obiecte decorative, dar şi lucrări executate manual în culori vii, de la cuverturi la poşetuţe şi jucărioare tricotate, numai bune pentru copilaşii care au primit astfel de exponate cadou din partea artistei. Dar, ceea ce m-a uimit cel mai mult la vizitatorii care au fost prezenţi pe parcursul celor două zile de expoziţie, a fost faptul că am simţit din plin respectul, admiraţia şi aprecirea pentru munca româncei noastre, toate venite din suflet, din partea localnicilor. Cu mic, cu mare, de la copilaşii tinerelor familii din Mesogyi şi nu numai, la persoane trecute de pragul a 70, ba chiar 80 de ani, prieteni, cunoştinţe, rudenii ale familiei Ilia, autorităţi locale, reprezentanţi ai bisericii şi-au bucurat ochiul şi mintea deopotrivă, vizionând zecile de exponate, multe dintre ele ajungând în patrimoniul vizitatorilor.

 

Geta Elia Voicu nu este numai foarte respectată de localnicii ciprioţi, dar şi foarte iubită, pentru talentul ei, pentru respectul pe care-l manifestă, la rându-i, faţă de toţi cei care-o cunosc pe ea şi familia soţului ei. Şi au dovedit-o din plin, rupându-şi câteva ore din timpul lor şi participând la eveniment, dar mai mult, niciunul dintre ei nu a plecat fără să achiziţioneze măcar vreun obiect din cele expuse, unele dintre ele dovedindu-se a fi la mare căutare, pentru că epuizându-se, au fost comandate special, urmând a fi executate ulterior. Nu mică mi-a fost mirarea când am urmărit îndeaproape reacţiile fiecăruia şi am constatat cu bucurie că nimic fals nu se observa în aprecierile şi gesturile lor. În plus, în atmosfera relaxantă, cu dialoguri plăcute, vesele, optimiste, pe terasa unde s-a putut servi o răcoritoare, o cafeluţă sau o gustărică s-a înfăptuit o şi mai mare apropiere între artistă şi iubitorii de frumos din acest colţişor de insulă. În casa pictoriţei noastre au fost două zile de sărbătoare, o sărbătoare în care amfitrion a fost frumosul, arta Getei Elia Voicu fiind cea care a cucerit fiecare ochi care a trecut pragul spaţiului de expunere. „Am preferat acest gen de eveniment pentru că dintotdeauna mi-au plăcut oamenii sinceri, iar cei care au fost prezenţi aici, chiar dacă nu sunt foarte sofisticaţi eu ştiu că au venit cu plăcere şi tot cu plăcere au luat cu ei acasă o părticică din sufletul meu, aşezat în ceea ce fac de fiecare dată cu dragoste de frumos şi cu pasiune… Atunci când am venit aici mi-am luat destinul în propriile-mi mâini, pictând curcubeie pe insula Afroditei”, mi-a mărturisit la finalul evenimentului Geta Elia Voicu.

 

N-aş vrea să închei însă, înainte de a menţiona că încă din prima zi, micuţa dar originala galerie de artă a româncei noastre l-a avut ca oaspete pe domnul Makis Roussis, viceprimarul oraşului Pafos, un adevărat prieten al românilor care trăiesc şi muncesc în Cipru, şi care cunoaşte foarte bine nu numai limba dar şi cultura poporului român. A studiat în România, la Cluj- Napoca şi Timişoara; e îndrăgostit de-a binelea de muzica Angelei Similea, are fini de origine română în insulă, participă şi susţine activităţile culturale ale comunităţii şi Şcolii româneşti din Pafos. Cu această ocazie, Geta Elia Voicu a fost felicitată de către domnul viceprimar şi a fost invitată să ia parte la întâlnirile comitetului de organizare a manifestărilor care se pregătesc pentru anul 2017, când Pafosul va fi Capitală Culturală Europeană, pe segmentul schimburilor interculturale ale comunităţilor altor popoare care vieţuiesc în Cipru. Succes, draga noastră Geta Elia Voicu şi să sperăm că în perioada ce va urma vei ajunge acolo unde îţi este locul, printre artiştii cei mai valoroşi din Cipru, dar şi din România, pentru că cei care te cunosc ştiu bine că deşi locuieşti în insula Afroditei, sufletul tău este şi va fi mereu ACASĂ!

 

Georgeta RESTEMAN

Pafos, Cipru

10 august 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.