După sărbătorile de iarnă

După sărbătorile de iarnă

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Nu ştiu, zău, ce să mai spun

De bătrânul Moş Crăciun !

An de an, câte un pic,

I-a rămas costumul mic,

Nici pe faţă, nici pe dos

Nu-l încape de burtos,

Iar chimirul, ce mai jale!

De-abia ţipă pe sub foale,

Însă buba-i pân’ la ghete,

Mama lor, azi, de şirete

Râgâind a usturoi

Şi a doage de butoi,

E un drum atât de lung,

Nu e chip să mai ajung!

Fi’n’c-aşa-i de sărbători,

Cu antreuri, cârnăciori,

Măslinuţe gogonate,

Şunci, bânzeturi asortate,

Şi sarmale,

Bestiale,

Şi friptane,

Barosane,

Iar apoi, ce nebunie!

Cum să uit eu de piftie!?

Fără milă, fără silă,

N-am iertat, nici de prăsilă,

După toate, cum vă spui,

Nici o aripă de pui,

De-am ajuns, aşa-ntr-un hal, 

Parc-aş fi prenatal,

În oglinda de pe hol

Nu încap, la piele, gol;

Însă, ca-n telenovele,

Toate-s bune chiar de-s rele!

Fi’n’că, fraţilor, v-o spun,

Am găsit un doctor bun,

C-am o pilă-n minister,

Grea de tot, un văr, şofer,

Şi, să nu-mi uit vorba, că

D-aia nu-s în panică,

Fui la el, astăzi, grăbit,

Să mă plâng de gabarit,

Care,  doctor, deh! stilat,

Fără “dar” m-a rezolvat,

Că puteam să umblu ani,

Să mă coste-un car de bani;

M-a luat, m-a consultat,

Cântărit şi măsurat,

Specialist, omu’ citit(!)

Un minut i-a trebuit,

Să îmi spună el, în fine,

Că nimic nu-i rău cu mine:

Nu e vorba de etate,

Şi nici de obezitate,

Ori, abuz de calorii,  

Jaf prin oale, farfurii…

Cu un deşt mi-a arătat,

(Ştiinţific demonstrat!)

Pe-un tabel de sus în jos,

Din computeru’ lui scos,

Că, de fapt, în chintesenţă,

Am doar o deficienţă, 

Ce nu e la rotunjime,

Ci-i mai mult de…înălţime(!?)

C-ar fi trebuit să am,

Doar în slipu’ lui Adam,

Eu, la greutatea mea,

Înc-un metru şi ceva!