POPA ĂL NEMŢĂSC – poezie în grai bănățean
Autor: Sorin Olariu
Stai să vez’ șe întâmplare, măi acu’, pân primăvară,
S-o fost dus uichiţu’ Nielu să să-nmoaie la Izvoară.
Ş-acolo, la Herculane, staț ca să vă povestăsc:
Nimerisă baș cu locu’ lâng-un un popă d-al nemţăsc.
Dom’ părince,-ncins la soare, buchisa dân cărţulie,
Nielu – cu ţâgarea-n gură șî uiaga dă răchie.
Başca, pă v-o asistentă, măi scăpa şî câce-o mână,
Dă-l cârpea bieta muiere cu şe-avea pî la-ndămână.
– Dom’ părince!-nşepe uica, dumetale șcii măi bine,
O’ artrita, boala asta, cum să ia, dă unge vine?
Să uită la Nielu neamţu’, dî la cap pân la pişioare,
Prişepu el care-i şpilu’ șî ţî-l luă atunşea tare:
– Abăr cum, main zon, te unte? Te la trinchen… bautură,
Nopţi piertute cu fetiţen și dohan pagat pe gură!
Totul asta se adunăm și nici cât io zice: pește!
Vine-artritănu la omu’ și atunci îl polnăvește!
P-ormă-i zâsă măi dăparce că-l văzu îngândurat:
– Zagt, main zon, du ai artrităn, că pe mine-ai întrebat?
– Da dă unge, dom părince!… Numa’ am șî io mirare,
C-am şicit pă la ţăitunguri cum că… papa vostru are!!!