Monarhia romåna. Inceput frumos, final rusinos. (2)
13 min readMonarhia romåna. Inceput frumos, final rusinos. (2)
Autor: Aurel Sergiu Marinescu
In final, Stalin a vazut ca si fiul poate sa-i fie folositor pentru cåtiva ani, si tot atåt de slugarnic ca si tatal asa ca l-a pacalit cu cåteva acadele numite: Ordinul Victoria, un avion mic si altele, folosindu-l atåta timp cåt a avut nevoie de el, adica de prezenta lui decorativa.
De aceea nu este deloc de mirare faptul ca azi, in scurtele sale discursuri, fostul rege Mihai vorbeste, numai despre „scumpul meu bunic Ferdinand”, numai de Hohenzollernii Regele Carol I si Ferdinand I, cunoscuti si apreciati ca fauritorii Romåniei moderne. El lasa impresia ca n-a fost procreiat de un tata care a fost Carol II despre care este constient ca a fost o catastrofa pentru tara – deci el s-a nascut ca zeii din „spuma marii”.
Dintr-o decenta nobiliara, autorul lucrarii de mai sus (Joachim von Kürenberg, mentionat in numarul precedent, n.n.) si datorita faptului ca autorului i-au lipsit informatiile despre activitatea lui Carol II in exilul sau din Spania, Portugalia, Mexic, Cuba, Brazilia si inapoi in Portugalia (cartea fiind scrisa in 1950) si deasemeni, autorul din pudoare, nu a detaliat toate aspectele imorale, ale dinastiei Hohenzollern. Ca urmare consideram ca este necesar pentru doua generatii de romåni sa cunoasca si mai pe larg ce s-a intåmplat, cu adevarat, in domniile ultimilor doi regi ai Romåniei – Carol II si Mihai I. Asta nu inseamna ca inaintasul Rege Ferdinand si mai ales Regina Maria au avut o viata model de moralitate. Sunt destule de spus despre membrii familiei Hohenzollern din Romånia (printesa Ileana, Elisabeta, printul Nicolae si altii).
Gradul cel mai inalt de imoralitate, de promiscuitate, l-a atins Carol II. Trecutul sau este extrem de bogat in fapte, impletit cu afaceri, jafuri si aventuri sentimentale. De aceea asupra acestui „tata” de care fiul sa face ca nu-l cunoaste si n-ar fi auzit de el, vom starui mai mult, deoarece se vede clar imoralitatea ce a domnit in familia regala romåna. In spatele „maretului” rege s-au ascuns toate putreziciunile, toate orgiile si toate faptele nerusinate ce se petreceau in garsoniera din strada Palatului, in vila din Aleea Vulpache si in toate castelele regale. Viitorul suveran si-a inceput cariera „sentimentala” luånd amantele tatalui sau; Mita Biciclista i-a fost initiatoare, pentru ca Lili Gheorghiade dupa ce a secatuit caseta particulara a tatalui si-a continuat opera, golind-o si pe aceea a fiului. Carol II a inceput o serie de orgii vestite in anii premergatori primului razboi mondial. Castelul sau personal de la Sosea a devenit un adevarat lupanar. Prin 1915-1916, pasiunea „cea mare” a lui Carol a fost Zizi Lambrino, cu care s-a casatorit in timpul razboiului, fugind in secret la Odessa, de la Cartierul General al armatei. Carol era ofiter romån iar fapta sa se chema tradare si oricare in locul sau ar fi fost trimis in fata plutonului de executie.
Foto.Regele Carol II cu fiul, Regele Mihai.
Carol insa a fost reprimit in armata si Zizi trimisa, impreuna cu un august vlastar (este vorba de Mircea, n.n.), nascut intre timp, la Paris, unde a ramas påna la moarte. Si pentru ca bietul Carol sa poata uita si sa se consoleze, a fost imbarcat pe un yacht si trimis sa se plimbe prin Oceanul Indian påna in Japonia. Desigur ca divertismentul regal a fost subventionat din bugetul tarii. Pe vasul de croaziera, in drum spre Japonia pentru vindecarea „bolii sentimentale a desfrånatului”, Carol s-a tinut de chefuri iar in fiecare port erau aduse la bord prostituate sau sotii de ofiteri englezi. Intors in tara, Carol a avut legaturi cu o frumoasa actrita casatorita – sotul un foarte cunoscut artist. Sotul a incercat sa demaste mocirla de la curte dar nu a reusit.
In sfårsit Carol a intålnit „marea pasiune”, pe Elena Magda Lupescu (Wolf). El va fi legat cu statornicie de aceasta femeie. Cu toate ca, prin viata lui s-au perindat sute de femei, acesteia i-a ramas credincios påna la moarte. Elena Magda Lupescu a exercitat o influenta deosebita asupra regelui.
In vila din Aleea Vulpache se puneau la cale toate afacerile. Intre doua jocuri de poker se formau guverne sau se ridicau oameni. Impreuna cu Carol, Elena Lupescu a facut afaceri colosale; inzestrarea armatei, timbrul aviatiei s.a.
In 1926, la 4 ianuarie, Carol este indepartat de tron si silit sa se exileze. A plecat la Paris, impreuna cu Elena Lupescu unde isi continua chefurile si unde viziteaza toate cartierele desfråului si betiilor. Numai ca viata aceasta costa bani si ex-printul i-a gasit. Pe de o parte primea din tara de la familie si de la guvern, destui bani, dar putini pentru cheltuielile lui.
Pe de alta parte a intrat in legatura cu unele persoane politice din tara care i-au promis ca il vor aduce pe tron. La guvern erau taranistii gelosi pe succesele liberalilor ce se intinsesera pe decade. In acelasi timp, a luat contact cu cercurile financiare din Paris cu care in acelasi timp trata si guvernul romån un imprumut in vederea stabilizarii. Carol a facut presiuni prin acestia pentru revenirea sa pe tronul Romåniei. Si in final a reusit, mai ales ca financiarii parizieni si londonezi il si imprumutasera cu sume substantiale. Carol le-a promis ca in cazul revenirii sale in tara le va acorda posibilitati de venituri importante ca sa le rasplateasca darnicia. Si ca rege s-a tinut de cuvånt fata de ei.
Intors in tara, ca rege (in 1930), Carol a fost si mai desfrånat. Pe långa amantele care aveau un stagiu mai indelungat, el aducea noapte de noapte, in apartamentul din spatele palatului, femei de toate categoriile. S-au perindat pe acolo, prostituate, fetiscane oarecare, fiice si sotii ale ministrilor si magnatilor. Cei din urma isi aduceau singuri femeile påna la poarta. Nu conta familia daca in joc era obtinerea de noi privilegii, avantaje financiare sau titluri – iar destrabalarea regelui era un bun prilej care nu trebuia scapat.
Regele Carol II iesea pe jos noaptea, sau la volanul masinii sale si culegea femei de pe strada. Gabriel Marinescu, prefectul politiei capitalei punea pe portiunea Sf.Ionica, Cåmpineanu, Brezoianu, cele mai frumoase prostituate. „Dl.Popescu” le ducea apoi in apartamentul sau unde urma un ceremonial tip pentru orice femeie. La plecare, femeia primea de la aghiotant un plic cu bani – ceea ce demonstra ca nu era prea darnic.
Carol mai avea si altele cu durata diferita. Era in perioada in care se lansase moda „miss”-urilor si care se practica in toate tarile. Carol insa, show-ului i-a dat o solutie practica. Organiza concursuri „miss” – cåstigatoarea devenea, din oficiu, amanta regala. Cazul cel mai cunoscut a fost al Martei Dumitrescu, pe care regele a expediat-o in strainatate. Si actritele erau „slabiciunea” augustului suveran. De la Josephine Backer si Mirna Loy, trecånd pe la artistele noastre de revista si påna la vedeta de cinema Any Ondra, „prietenele” regelui au fost felurite si numeroase. Desigur aceasta comportare era un mijloc de a sprijini cultura romåna, altfel, titlul de „rege al culturii” nu isi gaseste justificare.
Foto.Regina Ana, sotia lui Mihai.
La Elena Lupescu, in Aleea Vulpache, aveau loc jocuri de carti si betii montruoase. Acolo au mers, de obicei, oamenii de banca si magnatii industriei care erau fericiti sa lase in punga regala cåteva milioane, ceea ce insemna noi si mari avantaje ce urmau sa le fie acordate. La masa de poker se faceau afacerile dar se formau si guvernele. Acolo a fost aranjat guvernul Goga si tot acolo, mai tårziu, numirea lui Armand Calinescu. Nelipsiti la partidele de joc, erau rivalii Max Auschnit si Nicolae Malaxa. Si acest imoral si vicios monarh a domnit timp de zece ani, lingusit de ministrii si magnatii industriei si finantelor, storcånd mereu banii poporului.
Iata cum Carol II a condus tara „fara preget si fara odihna”, „cu cea mai desavårsita dragoste”, pentru „binele Romåniei”! Nu pare hazliu?
Mirror Magazine din New York, datat 12 februarie 1961, intr-un articol intitulat „Lupta salbatica pentru averea lui Carol”, descrie actiunile intreprinse de fostul rege Mihai, primul fiu al ex-regelui Carol, numit „printul Carol” si Elena Magda Lupescu, fosta Tåmpeanu si fosta sotia unui locotenent, devenita amanta lui Carol, pentru mostenirea averii ramase dupa moartea sa – ea fiind casatorita oficial cu Carol.
Revista face afirmatia ca cea mai dezordonata Casa Regala a tuturor timpurilor este aceasta „casa regala” a Romåniei, dupa ce descrie intreaga viata a fostului rege aventurier Carol; dezertarea, abdicarile de la tron, casatoria cu Elena a Greciei, nasterea fiului, amanta Lupescu de o viata.
Se apreciaza ca lupta pentru averea sa ramasa – bani, bijuterii, proprietati si obiecte de arta, inseamna lupta pentru 90 milioane dolari (la nivelul 1961 valoarea dolarului – probabil azi in 2007 ar fi 200 milioane).
Deasemeni, ca o noutate, articolul precizeaza ca dupa 37 de ani de lupta, in 1957, la 4 ani dupa moartea mamei Zizi Lambrino si moartea singurului ei barbat, Carol, un tribunal portughez a hotaråt ca Mircea este primul fiu legitim al fostului rege si are dreptul sa se numeasca Printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Si justitia franceza s-a pronuntat in acelasi sens. Ceea ce a convins ambele tribunale a fost prezentarea a peste 1.000 de scrisori de dragoste scrise de Carol lui Zizi, in care ii declara dragoste chiar si casatorit cu Elena de Grecia, mama celui de al doilea fiu al sau (Mihai).
Presa europeana a avut un subiect suculent si ziarele, revistele au scris numeroase reportaje cu privire la regele Carol II si viata sa.
De exemplu, la 27 iunie 1930, confidential, de la Legatia romåna din Lisabona, a fost expediata o corespondenta (nr.297) direct prof.G.G.Mironescu, atunci Ministrul Afacerilor Straine, cu urmatorul continut: „Domnule Ministru, avem onoarea a trimite alaturat Excelentei Voastre, in original si traducere, o corespondenta din Bucuresti aparuta in „Diario de Lisboa” din 24 iunie 1930. „O drama de dragoste. Poporul romån asteapta impacarea printesei Elena cu regele Carol“. „Bucuresti, iunie – publicitatea si opinia publica formeaza legenda despre Majestatea Sa, printesa Elena si secretul vietii sale. A existat si un anunt ca ea s-ar fi impacat cu sotul ei si ca ea a decis sa stearga trecutul cu buretele. Altii afirma contrariu, asigurånd ca impacarea nu se va face niciodata, ca printesa Elena asa distanta si asa ascultatoare la sunetul inimii, niciodata nu va fi atrasa de pasinile politice.
Adevarul este ca „regina“ continua sa locuiasca in palatul ei din Kisselef iar regele in resedinta din Cotroceni. Ei nu s-au intålnit decåt de doua ori dupa revenirea lui Carol. Ultima oara a fost la un prånz la printul Nicolae. Ceea ce se poate spune ca lucrurile nu sunt asa de bune cum se crede.
Poporul romån continua sa creada in viitor impacarea definitiva a sotilor regali, reluarea vietii conjugale care va marca solutia politica si morala.
Intre timp asteptånd reintoarcerea sa pe tron, printesa Elena nu conteneste de a domni asupra inimii poporului. Operele de caritate sunt dragostea ei care o absoarbe in mod complet. De doua sau trei ori pe saptamåna ea viziteaza Dispensarul Sfånta Elena care a fost fondat de ea. Bolnavii, doctorii, infirmierele o adora ca pe un idol, ca pe o sfånta. Este o femeie care sufera si totusi te simti bine in anturajul ei.
Departe de privirile indiscrete, printesa Elena se refugiaza in umbra manastireasca a palatului Kisselef, care se inchide ca un mormånt, in timp ce ea intra pentru a se ruga. Poporul romån se roaga cu ea, pentru ca viata lui sa suråda din nou – la fel ca si dragostea”. Si Carol a expulzat-o pe Regina Elena.
Dupa Diktatul de la Viena (30 august 1940), situatia regelui Carol al II-lea a devenit imposibila. Poporul romån indurerat si revoltat il acuza in gura mare de incapacitatea sa politica ce dusese tara la dezastru. Acuzatiile erau profund indreptatite fiindca regele, dupa ce l-a demis pe Nicolae Titulescu in 1937, a luat asupra sa responsabilitatea politicii externe care s-a soldat cu sfårtecarea tragica a statului. Romånia a pierdut intr-un an, Basarabia, Bucovina de Nord, tinutul Hertei, Ardealul de Nord si cele doua judete din sudul Dobrogei. Tot valul de nemultumiri acumulate in 10 ani de jaf tålharesc si destrabalare fara fråu, ce facusera din palatul regal un tripou si un lupanar, se ridica furios impotriva tronului, si regelui acum cånd dictatura sa si a camarilei sale nu mai avea puterea sa il inabuse.
Guvernul Gigurtu, care avusese sarcina de a lichida politica nefasta, a demisionat. Carol, izolat si unanim acuzat, si-a vazut colacul de salvare in generalul Ion Antonescu – scos, spre uimirea politicienilor – din domiciliul fortat de la Bistrita olteana, unde il internase peste capul si fara stirea guvernului Gigurtu. A face dintr-un adversar ambitios, un salvator, era solutia disperarii. Ion Antonescu voia sa alcatuiasca guvernul cu Iuliu Maniu si Dinu Bratianu. Acestia i-au oferit colaborarea daca obtine de la rege puteri dictatoriale.
Carol, incoltit din toate partile, a suspendat Constitutia si l-a numit dictator pe Antonescu, prin decretul din 4 septembrie 1940. Acest decret era semnalul totalei infrångeri a aceluia care timp de 10 ani a fost satrapul Romåniei, pe care a jefuit-o in mod barbar.
Cei doi sefi de partide compromise i-au conditionat noului conducator, colaborarea, de abdicarea regelui. Ion Antonescu s-a executat si in noaptea de 5 spre 6 septembrie, Antonescu a obtinut abdicarea. Dar Carol in mijlocul dezastrului tarii, s-a tocmit ca un geambas. El a cerut ca despagubire pentru renuntarea la tron, suma de 24 milioane lei/aur, platibila in interval de doi ani, cu care Antonescu a fost de acord. Cånd a venit in discutie succesiunea la tron a lui Mihai, Elena Lupescu, concubina lui Carol, furioasa pe tara care ii scapa din gheare, s-a opus cu inversunare. Voia sa ia in strainatate si progenitura regala. Ion Antonescu a infruntat-o, iar Carol i-a cedat, in speranta ca lasa in urma un agent docil, in fiul sau. Ce rezulta de aici? Ca viitorul rege al Romåniei, Mihai I, desi in acel moment, major, n-avea niciun pic de personalitate sau de vointa proprie. El era un simplu obiect pasiv in mijlocul tårguielii. Daca Elena Lupescu ar fi biruit, el s-ar fi supus orbeste cocotei regale si ar fi plecat tot asa cum s-a supus parerii adverse si a ramas; Mihai a fost o papusa in måinile celor ce se tårguiau pe soarta tarii.
Toate aceste informatii si cele ce urmeaza au fost scrise de Nichifor Crainic, fostul ministru al propagandei, in guvernul Antonescu; informatii pe care le-a aflat direct din gura maresalului Ion Antonescu, la un ceas de cånd s-a produs scena abdicarii.
In dimineata zilei de 6 septembrie, la ora 5, a sosit la palatul Cantacuzino, unde se afla sediul Consiliului de Ministri (Guvernul din acel timp, n.n.) si generalul Antonescu, care de fapt se afla singur, Mihail Manoilescu, girantul Ministerului de Externe (desi Guvernul Gigurtu demisionase, ministrii ramasesera giranti). El nu a adus scrisoarea de abdicare a lui Carol care era asteptata conform intelegerii, in schimb aducea scrisoarea de garantie prin care tara trebuia sa-i plateasca lui Carol cele 24 de milioane de lei/aur, pretul abdicarii. Astfel regele trebuia sa se asigure intåi de bani si numai dupa aceea sa renunte formal la tron. Antonescu i-a citit-o lui N.Crainic apoi injurånd a semnat-o.
Tot ce se petrecea atunci in tara venea din porunca si sub vigilenta germana; legatia germana i-a interzis generalului Antonescu sa faca un guvern cu I.Maniu si Dinu Bratianu si i-a impus sa i-a la cårma tarii pe Horia Sima si pe legionari.
Scrisoarea lui Carol de abdicare a sosit cu intårziere, adusa de un functionar al palatului. Dupa citirea ei, Antonescu a hotaråt sa-l instaleze pe rege (Mihai,n.n.). Vasta sala a tronului era goala. Toate lichelele si afaceristii camarilei unei domnii tålharesti disparusera. Intr-un colt girantii Justitiei, Externelor si Internelor; la mijloc Ion Antonescu, Gh.Lupu, presedintele Curtii de Casatie si Patriarhul Nicodim; in ungherul din dreapta casa militara si civila reprezentate de circa 20 de persoane.
Cånd Mihai – viitorul rege a intrat in Sala tronului, Patriarhul i-a inmånat o hårtie pe care era scris juramåntul format dintr-o singura fraza, compusa de generalul Antonescu. Mihai, bålbåind fiecare cuvånt, nu a jurat pe Constitutia tarii – care era atunci suspendata de tatal sau – ci el ca rege a jurat lui Ion Antonescu credinta – celui care era atunci „seful statului”.
Dupa acest act caraghios, I.Antonescu in cåteva cuvinte a cerut noului rege sa respecte legile tarii. Nimeni din cei prezenti nu era reprezentant al poporului. Poporul romån a fost absent la inscaunarea lui Mihai. El era simbolizat prin golul enorm al salii pustii a tronului. Nici tronul din fundul salii nu a fost atins de rege care insa, intr-o tacere rece, a dat måna cu fiecare participant, iar cånd a trecut in grupul casei militare si civile a izbucnit un plåns general, plångeau cu totii ca la o inmormåntare. Usa prin care intrase Mihai a ramas intredeschisa si prin deschiderea ei – ca o crapatura – fostul monarh alaturi de cocota Elena Lupescu asistase la instaurarea fiului sau, odrasla unei familii intrata in putrefactie. Asa ca a asistat si Elena Lupescu care a fost unul din groparii dinastiei Hohenzollern.
Cånd la 14 septembrie 1940, Antonescu si-a format noua echipa guvernamentala, a convocat pe giranti (fostul guvern Gigurtu) pentru ramas bun. Facånd expunerea evenimentelor, el a cautat sa mentioneze ca nu a patat „Tronul Tarii cu nici o picatura de sånge” si a incheiat cu cuvintele: „Astfel am ridicat in fruntea tarii pe idiotul asta!”. Desigur era vorba de Mihai caci cu infantilismul lui cerebrar, iremediabil, Mihai a fost ridicat nu din vointa poporului romån care nu l-a confirmat niciodata. El a fost un simplu manechin regal expus in vitrina statului.
(va urma)
foarte frumos articolul. mai postati si altele.
Exista la aceasta ora o persoana care sa fie crescuta in scopul CONDUCERII TARII??? Ca maimutoi se vor gasii mereu, domnilor!
Asa trebuie sa ne intrebam, nu sa ne tot uitam in dreptul altora si sa vedem defecte!!!
Oricum , pot afirma, cu referire si la articolul de fata, ca acel Carol al II-lea nu la intrecut pe Henric al V-lea, care a avut 6 femei legale, daca imi aduc eu bine aminte acuma si fara sa ma mai uit pe web.
Toti stiu sa critice, si cel mai bine se pricep cei care nu sunt romani get-beget, pentru a ne atita si a ne dezbina.
Sa nu uitam ca Romania a avut cel mai ridicat nivel de viata in 1938!!!
Iar acuma, azi, unica persoana care este pregatita sa conduca o TARA, este chiar Regele Mihai I, pe care il denigreaza articolul de fata, pentru ca nu se numeste Henric, sau Wilhem sau… si noi nu suntem englezi sau o alta natie nordica, …probabil!!!
Toti diversionistii stiu ca romanii apleaca urechea la barfe si ca acestea cam prind la noi, pentru ca ne lipseste conservatorismul necesar si mandria nationala mai ales, dupa 45 de ani de 100% influienta balalaika rasariteana!!!
Nu intamplator Iliescu a stiut sa-l puna cu botul pe labe pe regretatul nostru LORD Ratiu. A indraznit chiar sa ii spuna in direct pe postul TV: “Poporul? O sa-ti arat eu care este poporul roman!” Si i-a aratat…. Si mai vedem si noi azi cum suntem.
Pentru toti romanii eu spun asa: Un popor, nicaieri pe lumea aceasta, nu poate fi mai mult decat UN POPOR!!! Conducatori de Tara, care nu este nici macar ceva asemanator cu UN VAPOR, sau un mai stiu eu ce curent politic “NEO”, nu pre se gasesc peste tot, dragii mei!
Hoti insa sunt de foarte multe nuante, si tocmai de aceea, din lipsa de conservatorism si de patriotism, am pierdut si vom mai pierde inca.
Bine, insa, ca l-am ascultat pe Iliescu “Ilici” si am plecat repede sa aparam televiziunea de teroristii lui, caci altfel cum ne-ar fi mai putut minti el, sub directa supraveghere a lui Silviu Brucan si Petre (Walter) Roman.
Articolul de fata incearca sa-l faca pe roman sa se simta injosit de un Rege precum Carol al II-lea sau Mihai I, nicidecum cu o Ana Pauker, Ghe. Ghe.-Dej, Dr.(de unde atata doctorand?) Petru Groza, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu (intelectual!!!), Basescu (bun inotator, dupa cum zice chiar el pe site si pe la interviuri TV-ciurucuri, etc.
Ori ce ar vrea acesti “analisti” politico-istorici, ca un rege sa nu isi caute o femeie cu care sa se poata potrivi la pat??? Sau din gelozie, pentru ca nu au si ei aceeasi boala, trancanesc???
Toti regii, daca o iei la cercetat incepand cu biblia chiar, afli ca au ajut de la 350 de femei in sus. Dar nici americanii nu au fost “menajati” de soarta, caci au avut un John Kennedy si un Bill Clinton!!! Dar ei nu sunt romani, si nu le pasa de o Levinsky, ci de TARA lor, in primul rand!!!
Asa sa invatam si noi de la ei, si ne va fi mai bine, cu siguranta.
Da Doamne minte romanilor sa arunce la gunoiul uitarii toate articolele de acest gen, si sa inteleaga ca pentru TATA NOASTRA e nevoie de un om care sa fie pregatit sa o conduca, inca de cand este mic copil si pana la maturitate, nu de maimutoi care insira in CV-uri o mie de universitati si sunt prosti de bubuie, si lasi in fata mafiotilor, cand ajung presedinti.
Asa sa ne ajute Dumnezeu! Si sa ma ierte si El si cititorul ca mi-am iesit din pepeni.
Alexandru Tomas-Cervesy
Dl. A.S.Marinescu, este din pacate o figura care a patimit “romaneste” de pe urma monarhiei (pentru ca nu a stiut sa patimeasca “englezeste”), iar apoi exact ca si unchiul meu cu 11 ani de puscarie (in Siberia), in Tara.
Totusi un analist, nu are dreptul sa excluda CALITATILE unui om, indiferent de pozitia sa, iar daca este vorba de un conducator al Romaniei, nu de un tradator, cu atat mai mult, pentru ca analistul este si roman si analist in acelasi timp, dar trebuie sa se mentina si sa staruie cu impartialitate constructiv-nationala in adevar, ca jurnalist, in spacial!!!
In fine, cu cat citesc mai mult, cu atat vad mai multi romani care, desi intelectuali, NU STIU sa-si doreasca bine pentru Romania. Oare din cauza ca au parasit-o cu gandul sau cu fapta?
Si eu am parasit-o de 20 de ani, de la mineriada, dar asta nu ma indreptateste sa-i vreau eventual raul, ci binele, pentru ca dorul este insutit mai mare departe de ea. Pe urma eu mai am, ca si autorul articolului(!), si altfel de experiente, din afara, din tari care prospera, cauza care ma face chiar curios: oare de ce acestea prospera iar noi NU???
Incepand chiar de la “jurnalism” , de la felul cum se scriu articolele istorice chiar, vad la cei din afara, multa obiectivitate si, chiar acoperitor (pentru binele tarii lor!), ei “bandajeaza” cu verbul unele greseli sau rele. Cam cat de mult s-a trambitat in intreaga lume despre HALUL alarmant de saracie in care a lasat Franta acel sarac HAITI? Sau cat de mult ajuta Franta azi acea tara??? Inutil sa pierd timpul cu asa ceva…
Dar cand este vorba de un conducator al Romaniei, jurnalistii stiu sa dea bine cu verbul pe el. De ce oare?
Care a fost situatia economica a Romaniei in timpul celor doi foarte taios denigrati Regi ai nostrii???
Despre asta nu se spune, decat a-rare-ori si cu jumatati de gura…
Ei bine eu stiu de la scumpa mea mama raposata, nu de la “jurnalisti” …”escu”, ca a fost excelenta, chiar si in timpul celor doua razboaie mondiale! Magazinele erau pline, duduiau de marfa, vanzatorii erau deosebit de atenti si imbietori, nu cunosteau chestii din alea cu hotii la cantar “oltenesti”, de aprozare, etc. In Bucuresti nu se striga in gura mare “… ‘tu-ti mama ta de moldovean!” ca pe timpul lui ceausescu, …mai vreti? Mai sunt destule diferente intre cele doua tipuri de societati.
Pe urma, in toate tarile au fost regi care au condus prost sau au facut gafe, sau au fost imorali, totusi acele tari nu au taiat in carne vie “romaneste”, ci au gasit de fiecare data conservatori patrioti care nu au stricat totul si au imbiat natiunea spre a o lua de la ZERO, idealistic, facand si refacand la constitutii…
Tare mult as vrea sa ne trezim! Ar fi spre binele nostru, ca in loc sa aratam ca stim TOT, sa aratam ca stim ce ne trebuie. Evreii au un rege istoric (biblic) deosebit de corupt, fata de care Carol al II-lea este cam “mic copil”, totusi ei i-au gasit loc intr-o Carte pe care ei au facut-o Sfanta pe acest pamant. Vi se pare putin? Mai au unul mai corupt ca tatal lui (nu va zic numele lor ca sa va oblig sa mai cititi o data Biblia) si totusi in Biblie este un Mare intelept!!! Vi se pare putin???
Haideti, va rog din suflet, sa scriem pentru romanii nostri cu obiectivitate! Au sarit cultele nou testamentare in sus, …de era sa atinga cerul, cand s-a propus canonizarea ca SFINTI a lui Stefan cel Mare si a lui Eminescu, totusi ei cunosc, canta si lauda pe doi regi deosebit de imorali (nu afirm eu asta, ci Biblia, care, daca vreti, ma sustine!).
Dragi romani, de mila scumpei noastre Romanii macar: TREZITI-VA!
…daca de batranii vostrii de-acasa nu va mai pasa, ca astia (hotii) le taie pensiile CALCAND PE CONSTITUTIE!!! Aialalti, dinainte, au vandut toata industria la fier vechi si au lasat tevile de irigatii la discretia tiganilor “colectori” de fier vechi!!! Nu mai avem industrie si agricultura, caci Iliescu nu a vrut sa fie ca Helmut Kohl in 1990, ci tradator, dar ales si reales de trei ori… O parte din vina o poarta si acesti autori de jurnale/articole istorice de varsta autorului, care stia extrem de bine “cine este Iliescu” si la fel de bine “cum o ducea TARA noastra in vremea Regilor”…
I se imputa Regelui Mihai ca ar fi “cochetat” cu comunistii, dar uitam ca atunci ei au castigat alegerile (ca si ceausescu sau iliescu -fara majuscule, caci nu le merita), iar Antonescu a ordonat trecerea Nistrului!!! Ia puneti-va voi, analistilor, in locul lui… Ati fi fost mai breji?
E pacat ca Antonescu nu a avut fler-ul lui Franco, dar e si mai pacat ca Maniu l-a injurat pe Regele Mihai, cand s-a trezit in puscarie, iar daca a ajuns acolo, o vina are si el, caci sub nasul lui au jucat acei sorti ai TARII. Daca Maniu ar fi adoptat tactica lui Vlad Tepes, cu Antonescu, dar un glont era indeajuns(!), el ar fi ajuns Erou national, iar intreaga lume, inclusiv evreii speriati de cei cinci-sase mii de gazati pe zi(!!!) ar fi inteles ca noi nu vrem mai mult decat teritoriile noastre si BASTA!
Ca si cei de azi (Iliescu, Constantinescu, Basescu…) si politicienii de atunci tineau mai mult la pielea lor, decat la TARA, lucru ce nu se poate imputa cel putin lui Mihai I si nici lui Antonescu macar.
Un neamt batran mi-a marturisit odata, cand am fost in vizita la copil, urmatoarele: “Noi luptam atunci impreuna, dar cand se termina lupta, fiecare ne retrageam la unitatile noastre (atentie!), noi la carpit si spalat hainele, iar ostasii romani LA SOMN!!! A doua zi dimineata, romanii apareau la front imbracati STOC, din cap pana in picioare!!!” Asta este istorie adevarata, care merita scrisa, nu “rele” care ne vor inrai si mai rau viata, dragii mei, rele peste care vedem ca toate tarile dezvoltate stiu sa si le treaca cu vederea cu multa iscusinta.
Unchiul meu, dupa 11 ani de Siberia, a venit acasa cu ciroza si tuberculoza caveronasa osoasa, pentru ca acolo zgarma cate o jumatate de metru in zapada, pentru a gasi iarba si radacini sa se hraneasca.
Desteptaciunea, cand este vorba despre istoria TARII TALE, nu consta in “a arata ca stii totul cu lux de amanunte”, ci in felul in care redai totul, cu lux de amanunte chiar, dar astfel incat sa nu lovesti in cel care este al tau, fie el si un rege “curvar” (cu toate ca in cazul lui Carol al II-lea este vorba de o boala), caci cu astfel de “fitile” poti DEZBINA TARA grav.
Trag nadejde ca voi fi inteles si vom sti sa ne comparam in mod obiectiv cu alte istorii, caci am ajuns sa tratam paiele noastre din ochi drept barne si barnele altora drepr paie. Pacat! Caci iata ca, facand asa, am ajuns sa avem parte de “indrazneti” care au tupeul sa ne reprezinte pe la Bruxelles cultura, ca Patapievici -un “mucidonsky” al sec. XXI.
Desteapta-te romane, din acest fel de somn, de moarte,
cu care-ti adancesti, din prostie sau din nestiinta, neamul, si pe tine odata cu el!
Alexandru Tomas-Cervesy
Traiesc, momentan, in Anglia si am o durere imensa in suflet ptr ca as vrea FOARTE MULT sa revin in propria mea tara pentru totdeauna dar, din pacate, nu vad acest lucru sa se infaptuieasca foarte curand.
Am absolvit facultatea in tara dar, nu am avut sansa de a gasi de munca dupa cum imi doream si am plecat (mai ales ca nici situatia financiara a familiei mele nu era prea buna) ca sa nu pierd timp pretios.
Sper cu atata ardoare ca ceva bun sa se intample cu tara noastra. Oamenii sa invete sa faca o analiza profunda a tot ceea ce se intampla in tara si sa nu mai accepte totul cu atata usurinta.
De abia scriu aceste randuri, incercand sa imi retin lacrimile de suparare.
Daca in Romania va mai fi restaurata monarhia, diferenta f mare nu va fi, ptr ca regele ar fi doar de decor DAR!!!, ne-ar putea motiva in a ne deschide mintea si ochii spre a ne construi, incet incet, un viitor luminos ptr noi si sanatos pentru tara.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa iesim din intuneric!!!
Dreptatea este de partea autorului articolului. Ultimul rege a fost si ramane Michel. Are pe constinta (daca un rege poate avea asa ceva) si peste 150.000 de militari romani luati prizonieri de rusi in primele zile dupa “tradarea regala” de la 23 august 1944. Numai un “imbecil” ordona incetarea luptelor fara un armistitia. Comportarea dupa 1944 a fost penibila.
Recenzamd cartea “Lichidatorii” a academicianului, profesorul Valeriu rapeanu scrie:
Dinu C. Giurescu reface, cu obiectivitatea istoricului, întemeindu-se pe mărturiile celor implicaţi, împrejurările în care Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej au obţinut sau, mai bine zis, au impus semnarea actului de abdicare.
……
Ceea ce ne interesează este dimensiunea psihologică. Deşi se petrec în acelaşi loc, deşi rolurile erau acum schimbate, ne întrebăm dacă, în clipele acelea de maximă tensiune, a trecut oare măcar o fugară imagine a celor petrecute doar cu aproape trei ani şi jumătate mai înainte, şi anume la 23 august 1944, când Regele Mihai I a ordonat arestarea lui Ion Antonescu? Se vedea acum Regele de atunci în postura ucenicului vrăjitor care declanşase în Palatul din centrul Capitalei forţe pe care nu le-a mai putut controla şi care, după nu mult timp, aveau să-l devoreze şi pe el?
. Prin înlăturarea şi arestarea lui Ion Antonescu, Regele Mihai I deschisese celor doi – nu ne referim doar la persoane, ci la acestea ca reprezentante ale unor forţe politice – calea spre puterea pe care n-au întârziat să o ia. A avut, în acele momente, Regele Mihai I o mustrare de conştiinţă pentru modul cum procedase cu mareşalul Ion Antonescu, arestarea acestuia neaparţinând în niciun caz tărâmului legalităţii?
Finalul nu a fost acelaşi: mareşalul Ion Antonescu avea să cadă sub gloanţele plutonului de execuţie la fortul Jilava, Regele Mihai I avea să ia calea exilului, de unde se va reîntoarce, după câteva decenii, primit triumfal, ca un simbol al acelei Românii care se prăbuşea în 1947.
Cartea lui Dinu C. Giurescu reconstituie actele care au dus la consolidarea noii puteri în anul 1947 – de ordin economic şi politic -, arată că toate au fost aprobate de Regele Mihai I, că au căpătat putere de lege şi au fost puse în aplicare prin această ultimă semnătură. Nu ar fi cazul să ne întrebăm, acum, de ce Regele Mihai I consimţea să mai stea pe Tronul României când ceea ce semna era împotriva ţării şi a lui? Vremea „grevei regale” – care a format obiectul uneia din cărţile acestui ciclu datorat lui Dinu C. Giurescu – trecuse. Acum, între noua putere şi Coroană era un consens evident şi care nu poate să fie negat.
Începând cu participarea sa la deschiderea Parlamentului rezultat din alegerile falsificate din 19 noiembrie 1946 – alegeri contestate cu un curaj şi o demnitate exemplare de partidele istorice, care n-au fost prezente la mascarada ce avea să consfinţească cea mai mare fraudă istorică. Dan Amedeo Lăzărescu, în calitatea pe care o avea la ziarul „Liberalul”, fiind prezent în sală, şi-a amintit de întârzierea sosirii Regelui Mihai I la solemnitate. Fără îndoială, n-a venit bucuros şi cu inima împăcată. Dar rezultatul este acelaşi: prezenţa lui a fost pentru puterea comunistă un argument major, hotărâtor în calea celor ce contestau alegerile.
Regele Mihai I era pe Tronul României când Partidul Naţional Ţărănesc este interzis, când fruntaşii lui sunt arestaţi şi în urma unui proces de tip sovietic condamnaţi la pedepse care nu însemnau – aşa cum s-a întâmplat cu Iuliu Maniu şi Ion Mihalache – moartea (şi în ce chinuri!). În amintirile sale, Camilian Demetrescu relatează cum, în drum spre închisoarea de la Galaţi, condamnaţii din „lotul Maniu” văd printre perdelele autobuzului afişele ziarelor care anunţau plecarea Regelui Mihai I la nunta celei ce avea să fie regina Elisabeta a II-a a Angliei. Cum mai putea accepta Regele Mihai I să domnească într-o ţară în care oamenii politici care fuseseră alături de el, iar la 8 noiembrie 1945 organizaseră marea demonstraţie din Capitală pentru el, erau acum arestaţi şi condamnaţi? Cei care, atunci, fuseseră în stradă, înfruntând reacţia puterii, cei ce fuseseră anchetaţi, atunci, erau în închisoare sau vor lua nu peste mult timp drumul închisorii. Din guvern fuseseră eliminaţi reprezentanţii Partidului Naţional-Liberal „Gh. Tătărescu”, în frunte cu liderul partidului, şi în locul lor numiţi unii din cei mai duri exponenţi ai aripii cominterniste: Ana Pauker şi Vasile Luca. Emil Bodnăraş, şi el reprezentantul aceleiaşi direcţii, va fi numit ministru de Război cu puţin timp înainte de 30 decembrie 1947. Or, aşa cum rezultă din amintirile celor ce au trăit acel moment, detaşamentele Diviziei „Tudor Vladimirescu” au fost cele care înconjuraseră Palatul Elisabeta. De la un moment dat, Regele Mihai I semna – în fond – actele care aveau să favorizeze abdicarea lui.
Sunt întrebări pe care ni le punem astăzi, cu atât mai dureroase cu cât Regele Mihai I a fost Regele tinereţii noastre, spre El priveam cu o speranţă care mergea dincolo de limitele credibilului. Şi el rămâne, în minţile şi în inimile noastre, acel Rege care întruchipa tinereţea unei ţări. Numai că, de atunci, de când a acordat Parlamentului „ales” la 19 noiembrie 1947 girul Înaltei sale prezenţe, rolul său istoric s-a încheiat. Şi, oare, ar fi greu să ne închipuim ce ecou ar fi avut în lumea întreagă dacă, în ziua condamnării lui Iuliu Maniu şi a celorlalţi fruntaşi naţional- ţărănişti, Regele Mihai I ar fi părăsit Tronul României într-un act de superbă solidaritate cu unul din cei mai mari oameni politici ai ţării, simbolul unităţii şi rezistenţei naţionale?”
“Un rege trebuie sa se apere si sa moara in statul sau. Un rege emigrant si vagabond este un personaj stupid.” Napoleon
esti un prost! Intr-adevar Carol al II-lea nu a aduc cinste tarii noastre,dar putem vorbi de un fapt cert ca Mihai I al Romaniei a facut exact ce a trebuit,a fost devotat tarii,patriot convins si a incercat prin toate caile ce i-au stat in putinta sa evite catastrofa tarii, ocurenta de 2 ori pe perioada domniei sale.
In primul rand,in ceea ce priveste Maresalul Ion Antonescu, cred ca suntem cu totii de acord ca, desi a luptat doar pentru interesele tarii, era un visator si credea intr-o utopie. Regele Mihai,desi considerat “tanarul rege ” imatur si lipsit de experienta, sfatuit de consultantii regali,a dat dovada de mult mai multa intelepciune si darzie pentru ca o ofensiva prelungita impotriva rusilor se putea incheia in 2 feluri : ori scenariul 9 mai 1945 Berlin ori capitularea si pierderea mai multor regiuni ale tarii , bineinteles urmata de ocuparea fara drept de apel a sovieticilor.
In cea de-a doua privinta, jocurile au fost facute! “Alea iacta est!”. Marile puteri deja stabilisera si impartisera bineinteles zonele de influenta iar Principatul Romaniei era mireasa al carei petitor era infloritul comunism. Din punctul meu de vedere, o soarta imposibil de ocolit. Insa regele nostru(in necunostinta de cauza) s-a opus cum a putut ordonantelor de la Moscova,organizand alegeri libere si prin greva regala. Din pacate a fost un om prea mic impotriva unui sistem asa mare si atat de bine pus la punct.
Daca sansele de reusita ar fi fost poate mai mari(apropiate e mult spus) sunt sigur ca monarhul nostru ar fi scos tara din pericolul soviect ce a urmat sa vina.
In concluzie,nu incerca sa-i murdaresti imaginea regelui,facandu-l “curvar” sau spunand ca se lasa ispitit prea des placerilor carnale pentru ca acestea sunt speculatii(probabil spuse de bolsevici si dumneata, un socialist nenorocit,le-ai crezut orbeste) deoarece sunt doar zvonuri si nimic nu poate garanta asta. Te sfatuiesc pe viitor sa incerci la bursa de valori,acolo poate ai o sansa ca speculant!
TRAIASCA REGELE !
TRAIASCA REGELE !
Pe dnul Marinescu nu ma obosesc sa il mai critic…cunosc genul si orice comentariu e de prisos…limbajul, agumentele…spun totul. Vorbind de Regele Mihai…cred ca Monarhia este ultima sansa a tarii mele. Dnii politicieni care sunt exact ca in Ferma anmalelor de Orwell, ne fac constant de ras si se fac de ras prin prostie, frica, incultura, limbaj poticnit, grosolanie, coruptie, nepotism, necinste,
imoralitate, penibil si lipsa de patriotism. Regele
nostru este un om cult, rafinat…un domn, un Rege. A
r trebui sa fim mandri ca exista si ca familia sa
iubeste tara mai mult decat noi romanii. Noi stim sa
votam daca primim un kg de malai, sa ne inghesuim
la ciolanul gratis, sa fim invidiosi…Am vazut cu totii cum toti care au fost la putere, indiferent de partid, nu au reusit mare lucru, dar cei mai multi si-au pus propriile interese mai presus decat atributiile. Regele e in varsta, dar are urmasi, din fericire.
Excellent post. I used to be checking continuously this weblog and I am impressed!
Very helpful information specifically the final phase 🙂 I maintain such info much.
I was looking for this particular info for a very lengthy
time. Thank you and good luck.