Poezioală de Clăciun

Poezioală de Clăciun

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Cilculă un zvon nebun

Cale mult m-a întlistat,

Cum că, bunul Moş Clăciun

Nu-i…şi nici n-a ezigstat ;

Însă ce e mai bengos,

Zvonul nu-i de la zevzeci,

Oli de la vl’un  ofticos

Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,

Educaţi, cu-n doctolat,

Că-i ştim după-njulătuli

Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală, 

Ce-mi ploduce azi fioli,

Fi’n’că au, flaţii-mei, şcoală  

De vechi dezinfolmatoli,

Şi mai fac şi băşcălie,

Cum că nu poate un moş,

Chiar la bloc sobe să fie,

Să coboale el pe coş…

N-ale balbă, sănioală,

Nasu’ loş, nici giucălii,

E doal o povestioală

Pentlu adolmit copii,

Însă io, că doal mă ştiţi,

Categolic că lefuz

Ca să-i cled pe-aceşti loviţi,

Chiar de sunt puţin confuz,

Că, gândiţi-vă, ce-al fi

Ca în seala de ajun,

Cu cadouli, buculii,

Să nu vină Moş Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi

Ulechiuşele, doi coţi,

Pân’ la Paşti, când va sosi

Iepulaşul pe la toţi!