Aurelian Suciu – un strălucit interpret al melosului transilvan

Aurelian Suciu – un strălucit interpret al melosului transilvan

Autor: Dorin Nădrău (Grand Rapids, Michigan, USA)

„După aproape zece ani de când a câştigat concursul Tezaur Folcloric – Moştenitorii, după Premiul I şi Marele Premiu la Festivalul Strugurele de Aur, Aurelian Suciu, băiatul din Şoroştin – Sibiu, confirmă aprecierile specialiştilor şi onorează dragostea publicului. Materialul înregistrat pe acest disc demonstrează că Aurelian s-a străduit să-şi alcătuiască un repertoriu propriu. A ascultat melodii vechi şi interpreți de odinioară, a învățat mult şi nici o clipa nu s-a lăsat dus şi nici schimbat de succese amăgitoare. Vă mai amintiţi? Împreună cu Ciprian Roman şi Ovidiu Homorodean, Aurelian Suciu a prezentat în 2008 concertele folclorice pe scena Festivalului Cerbul de Aur… Iată, acum ne propune, alături de piese de linie care-i pun în valoare glasul strălucitor, melodii ritmate într-o ordine frumos gândită”.

Sunt gândurile pe care le-a transmis, odată cu editarea de către „Libris Braşov” a albumului „Aurelian Suciu – Mă întorn în sat cu dor”, Mărioara Murărescu, regretata realizatoare de programe folclorice al cărei nume este inseparabil legat de emisiunea „Tezaur Folcloric” căreia i-a asigurat continuitatea pe postul TVR timp de aproape trei decenii, cea care privea folclorul „ca pe ceva viu şi prin care putem să ne cunoaştem neamul”.

În perioada post-comunistă, când, se poate lesne constata, respectul valorii a fost vizibil erodat şi deseori înlocuit cu vulgaritate, incultură şi amatorism, apariţia unor talente autentice care să ne transpună în atmosfera satului românesc, o adevărată oază  de moralitate, este fără îndoială de remarcat şi admirat. Cântecele valorificate cu mult succes redau într-un mod fericit viaţa ţăranului român frumos şi pur, viaţa care nu se abate de la preceptele morale şi creştine şi nici de la cuvântul de ordine lăsat din moşi-strămoşi, păstrînd tradiţia nealterată şi demnitatea neştirbită.

Pentru Aurelian Suciu a cânta nu constituie propria-i profesie. Avantajat de calităţi native incontestabile, el cântă doar din nevoia imperioasă de a cânta, pasiunea interpretării reprezentând un profund act de credinţă. Repertoriul său (doine, hațegane, jiene, învârtire) face parte din folclorul pe care îl reprezintă, fiind cules din zona etnografică de interferenţă dintre Valea Târnavelor şi Valea Secaşelor, prin interpretarea lui încercând să-l facă cunoscut publicului, adăugând totodată câte ceva din propria lui personalitate.

Aurelian este profesor de religie la Copşa Mică, jud. Sibiu, susţinut de pregătirea specifică la instituţii de valoare, respectiv, Seminarul Teologic Român „Simion Ştefan” din Alba Iulia şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.  Este de presupus că talentul solistului se trage din acelaşi filon binecuvântat din care s-a desprins şi harul artistic al altor doi interpreți, personalităţi ce se identifică cu cântecul popular românesc care s-au îndreptat, poate predestinat, spre teologie: Cristian Pomohaci, preot ortodox şi cântăreţ de muzică populară şi religioasă şi fermecătorul Ion Luican, un nume de legendă, care în perioada adolescenţei a urmat cursurile unui seminar teologic, iar la 49 de ani a absolvit Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti.

Aurelian Suciu a debutat la televiziune (TVR) în anul 2002, iar la radio (Radio România Actualitați) în 2003. Vocea sa caldǎ de o mare sensibilitate şi varietatea melodiilor interpretate i-au adus aprecierea publicului, precum şi premii la toate festivalurile-concurs la care a participat: Premiul I – „Strugurele de Aur” – Jidvei (2002), laureat al Festivalului – concurs „Moştenitorii” – Sibiu (2002), Marele Premiu – „Toamna Buzoiană” – Nehoiu (2003), Marele Premiu – „Vară, vară, primăvară” – Sibiu (2004), Marele Premiu – „Strugurele de Aur” – Jidvei (2005), Premiul special – „In memoriam Drăgan Muntean” – Mamaia (2006). Demne de menționat sunt şi colaborările cu ansambluri şi orchestre de renume: Ansamblul „Jidvei România” (Dir. Stelian Stoica), „Lăutarii” din Chişinau (Dir. Nicolae Botgros), „Rapsozii Botoşanilor” (Dir. Ioan Cobilă). Pentru el, momentele care i-au adus adevărate mulțumiri au fost: prilejul de a cânta alături de regretatul Petre Săbădeanu, fiu al cântecului de pe Mureş, reputat profesionist al genului popular, cu câteva luni înainte ca acesta să se stingă, oportunitatea de a fi unul dintre prezentatorii „Cerbului de Aur” – secţiunea „muzică populară” în două seri în transmisie directă la TVR 1 şi anul 2010 în care a înregistrat CD-ul „Mă întorn în sat cu dor”, editat apoi, în 2012, de „Libris Braşov” cu care continuă să aibă de atunci o colaborare frumoasă. Dar cele mai mari realizări ale sale sunt cele două fetiţe cu care visează să cânte într-o bună zi într-un spectacol.

Aurelian Suciu este un nume ce se impune în peisajul cântecului popular din Ardealul nostru cu oameni molcomi, buni şi aşezați, o apariție frumoasă, remarcabilă prin glasul său clar şi sănătos, prin costumul naţional specific zonei, îngrijit şi pus la punct, precum şi prin dezinvoltura unui bărbat distins şi arătos, fermecător şi pedant, echilibrat şi permanent preocupat de familia sa.

Aceeaşi valoroasă realizatoare de emisiuni folclorice, Mărioara Murărescu, de care se leagă şi debutul lui Aurelian, spunea cu vădită înţelepciune: „Bătrânii noştri credeau în puterea cântecului. Spuneau ei că, prin cântec, se pot îmblânzi şi fiarele. De unde vine puterea cântecului? Dar puterea celui care cânta? Vă invit să uitaţi de doruri şi de dureri, să vă opriţi o clipa şi să ascultaţi…poate găsiţi răspunsuri. Vă vor ajuta, din vremi şi peste vremi, oameni care au avut această putere, oameni pentru care cântecul a fost viaţa lor, a fost crezul lor şi modul lor de a spune unei lumi întregi “te iubesc”.

Cred că Aurelian Suciu aparţine acestei categorii de oameni de soi, hărăziți să transmită cu multă sensibilitate o stare de bine, de certitudine şi de încredere…