Cenzura și bumerangul

Cenzura și bumerangul

Autor: Mihai Păscuţiu (Michigan, SUA)

Remarcabilă recenta avalanșă de postări de pe rețelele de socializare care evocă și apără memoria poetului martir Radu Gyr, care a petrecut peste 16 ani în închisorile comuniste Aiud, Jilava, etc. O reacție „antibiotică”, o adevărată ridicare la luptă, apărută ca un răspuns curajos dat campaniei de linșaj mediatic din ultimele zile, pornită împotriva poetului Radu Gyr de către obișnuiții căpcăuni ideologici, cum ar fi Alexandru Florian, comisarul din fruntea institutului guvernamental elie wiesel. Campania de denigrare a poetului Radu Gyr a fost preluată imediat de multele canale media care-i sunt obediente, iar mai departe probabil se pregătește să intervină și IICCMER-ul și alte instituții cu misiuni de înfierare, illuminare și lămurire.

E tot mai evident că efectul pe care îl obțin acești conțopiști responsabili cu cenzura patrimoniului cultural și a memoriei este un simbolic efect de bumerang, tocmai cel contrar celui pe care l-au așteptat.

Urmarea acestei campanii de denigrare, cât și a răspunsului lăudabil apărut aproape spontan în mediul online, este că opera poetului Radu Gyr, în loc să fie dată uitării, devine tot mai cunoscută, chiar dacă poezia care tocmai a fost luată în colimator nici măcar nu îi aparține acestuia. Moștenirea lăsată de Radu Gyr, cel numit și „poetul închisorilor comuniste”, devine tot mai bine bine ancorată în memoria patrimoniului literar românesc. Poeme precum „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, „Iisus în celulă”, „Ne vom întoarce într-o zi”, „Îndemn la luptă” și multe altele, devin pe zi ce trece tot mai cunoscute publicului larg.

Mă alătur efortului care s-a stârnit la firul ierbii (grass-roots, vorba americanului) și adaug și eu una din poeziile lui Radu Gyr. Una lipsită de orice tentă politică, și ce-i drept, mai rar amintită în postările recente.

Poezia „Întrebare”, care pare a surprinde, plastic și sublim, în doar câteva versuri, esența lui a „fi”, de „ființă”, acea „fiire” întru Cel ce este „Calea, Adevărul şi Viaţa” –  Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.

Întrebare

Radu Gyr

Adâncă-i noaptea, orele profunde…
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa,-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface…
Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sânt.

Acest efort lăudabil de opoziție în fața noii cenzuri ideologice se cuvine susținut cu toată puterea și energia unei societăți civile care a luptat și sângerat pentru libertatea de exprimare, acum peste 35 de ani, în Decembrie 1989. Lansez și eu cititorilor provocarea de a posta și ei câte o poezie, de autor Radu Gyr sau de oricare alt autor (fie interzis, fie neinterzis, fie pe cale de a fi în curând interzis de noua lege de cenzură pregătită de atotputernicul deputat S. Vexler ).

Vorba aceea, plină de duh – „fără poezie, viața e pustiu”

Foto. Mihai Păscuţiu