BRICS la Kazan

BRICS la Kazan

Autor: Alexandru Lăzescu

Putin a folosit reuniunea, la care au participat între alții Xi Jinping, Modi, Erdogan și secretarul general ONU, Antonio Guterres, pentru a obține un succes imagologic arătând Vestului că e departe de a fi izolat; deocamdată țări ca India nu doresc ca BRICS să devină explicit o structură anti-occidentală, dar nu e ceva ce poate fi garantat pe termen lung.

Prezent la cel de-al 16-lea Summit BRICS Plus, găzduit la Kazan de către Federația Rusă, președintele chinez Xi Jinping a declarat, de pe poziția asumată de organizație de lider al Sudului Global că „ascensiunea colectivă a acestuia este o trăsătură distinctivă a marii transformări observate în întreaga lume”. După cum remarca o analiză din Asia Times, summit-ul a fost mai puțin notabil pentru ceea ce s-a întâmplat la reuniunea propriu-zisă decât pentru ceea ce s-a întâmplat înaintea acesteia, în marja conferinței sau ceea ce nu s-a întâmplat deloc, în principal lipsa inițierii unui nou demers de extindere a organizației, deși Vladimir Putin anunțase cu o lună înainte că 34 de țări și-au exprimat interesul pentru relații mai strânse cu BRICS într-o formă sau alta.

Cei nouă membri ai săi reprezintă 26% din economia mondială și 45% din populația lumii, față de 44% din produsul intern brut global și 10% din locuitorii G-7. China este de departe jucătorul dominant în această grupare, fiind responsabilă pentru aproape 70% din PIB-ul total al organizației, ceea ce duce la un aranjament în care în plan economic predomină legăturile bilaterale.

În noua sa alcătuire, începând din acest an, BRICS Plus are patru noi membri, Egipt, Etiopia, Emiratele Arabe Unite și Iran, care s-au alăturat celor cinci inițiali. Două țări invitate, Argentina și Arabia Saudită, au decis, prima să renunțe la aderare după alegerea președintelui Javier Millei, cea de-a doua să o lase în suspensie. Prințul moștenitor saudit, Mohamed bin Salman, liderul de facto al țării nu a fost prezent la Kazan, cu toate că întreține relații amicale cu Vladimir Putin, nedorind probabil să lase impresia la Washington că ar dori o ruptură față de Statele Unite.

E totuși important de precizat că în același timp Arabia Saudită nu a mai dorit să reînnoiască acordul prin care se obliga să facă tranzacțiile petroliere doar în USD și cultivă relații destul de strânse atât cu Rusia, cât și cu China. În alte cazuri e vorba de o opoziție în interior față de cererile de aderare ale unor membri. De pildă, Africa de Sud nu dorește o diminuare a influenței sale pe continent prin aderarea Marocului și mai ales a Nigeriei, o țară cu o populație de peste 220 de milioane de locuitori.

Un alt detaliu semnificativ este acela că puțin înainte de summit, Kazahstanul, o țară cu o suprafață de aproape 2,8 mil km², care ocupă o poziție cheie în arealul Asiei Centrale, a anunțat că nu mai dorește deocamdată să adere la BRICS, preferă actualul său statut de observator. Decizia a iritat Moscova care a impus imediat taxe vamale importurilor de produse agricole de acolo. O dovadă a relațiilor complicate dintr-o regiune în care influența tradițională a Rusiei s-a erodat în special în favoarea Chinei, în ciuda „partenariatului fără limite” enunțat în repetate rânduri de Putin și Xi Jinping. Kazahstanul știe că se poate baza pe sprijinul Chinei care îi va cere Moscovei să nu depășească o linie roșie.

Pentru Putin, una din mizele reuniunii BRICS Plus a fost aceea de a transmite Vestului mesajul că este departe de a fi izolat, scrie Bloomberg. Iar prezența la Kazan a peste 32 de state și a secretarului general ONU, Antonio Guterres (care a refuzat să participe la summitul Formula Păcii al președintelui Volodimir Zelenski din Elveția și se distinge prin pozițiile sale radicale anti-Israel), confirmă eșecul demersului occidental. Guterres a mai fost criticat și pentru că s-a întâlnit cu Putin în ciuda mandatului de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional împotriva liderului rus pentru presupusa sa responsabilitate pentru crime de război.

Cum era de așteptat liderii politici și mass-media din Rusia au exploatat din plin evenimentul folosind prilejul pentru a spune că țările din BRICS constituie „majoritatea globală”, iar organizația reprezintă o contrapondere la „hegemonia occidentală”. Înainte de summit, Viacheslav Volodin, președintele Dumei de Stat, a postat pe Telegram că „vremea hegemoniei Washington-ului și Bruxelles-ului este pe sfârșite”. Iar Evgheni Popov, gazda unui talk-show politic la canalul de stat Rossiya 1, a ținut să remarce și el că „Occidentul, Statele Unite, Washington, Bruxelles, Londra au sfârșit prin a se izola singuri”. Un mesaj important pentru consumul intern, dar și pentru recipienții din alte părți ale lumii. Încă de pe vremea KGB-ului, Kremlinul s-a dovedit extrem de sofisticat și eficient în ofensiva propagandistică care viza ceea ce se numea atunci Lumea a Treia, Sudul Global acum. În perioada Războiului Rece, ralierea în jurul Uniunii Sovietice a acestui grup numeros de state a constituit un obiectiv strategic al Moscovei.

Aceste atacuri au fost reluate de Vladimir Putin care a prezidat sesiunea de închidere a reuniunii. A acuzat Occidentul că încearcă să stăvilească ascensiunea Sudului Global prin „sancțiuni unilaterale ilegale, protecționism flagrant, manipularea piețelor valutare și bursiere și inițative care promovează aparent democrația, drepturile omului și agenda privind schimbările climatice”. Folosind prilejul pentru a justifica și intervenția în Ucraina despre care a spus că este folosită de Occident „pentru a crea amenințări critice la adresa securității Rusiei, ignorând în același timp interesele noastre vitale, preocupările noastre juste și încălcarea drepturilor poporului vorbitor de limbă rusă”.

În fapt ceea ce s-a realizat efectiv, ca acțiuni concrete, la Kazan, probabil nu foarte mult, cel puțin pe moment, e mai puțin important decât succesul imagologic proiectat de o reuniune în centrul căreia s-a aflat Vladimir Putin flancat de șefi de stat de relevanța lui Modi, Xi Jinping sau Erdogan. Acest mesaj a fost proiectat pe plan global, drept un semn al declinului ordinii occidentale și ascensiunii unui nou centru de putere global. Un aspect care pare să fi fost oarecum subestimat de cercurile politice și mass-media din Occident.

Declarația comună de 32 de pagini de la sfârșitul Summit-ului este un adevărat ghiveci cu obiective care merg de la promovarea turismului și alfabetizarea digitală la protecția unor animale sălbatice. Semnatarii fac trimitere, între altele, la respectarea dreptului internațional, în condițiile în care Rusia este implicată într-o invazie a Ucrainei sau vorbesc despre „promovarea și protecția democrației, drepturilor omului și libertăților fundamentale”, concepte pe care și Moscova și Beijingul le interpretează, puțin zis, creativ. În timp ce este criticat dur Israelul de o manieră care ignoră complet situația reală dintr-o regiune în care acesta s-a aflat permanent sub asaltul rețelei de grupări teroriste sprijinite logistic și financiar de către Iran.

De reținut sunt mai ales condamnarea „măsurilor coercitive unilaterale ilegale, inclusiv sancțiunile economice ilegale” și trimiterile la nevoia de a reforma actuala arhitectură financiară internațională și de a studia „fezabilității creării unei infrastructuri independente transfrontaliere de decontare și depozitare BRICS Clear, care să completeze infrastructura existentă a piețelor financiare”. În traducere asta înseamnă luarea în calcul a unui alternative la actualul sistem internațional de tranzacții financiare SWIFT, din care Rusia a fost exclusă.

Moscova și-ar fi dorit ceva mai concret: un nou sistem de plăți BRICS, analog SWIFT, o monedă digitală BRICS, o alternativă la Fondul Monetar Internațional (FMI). Poate merită de remarcat faptul că, poate deloc întâmplător, summit-ul de la Kazan a fost programat în paralel cu reuniunea de toamnă a Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale, instituțiile financiare cheie din sistemul Bretton Woods, pentru unele țări BRICS Plus vor să construiască alternative.

Dimensiunea financiară, geo-economică, a competiției globale este mult mai puțin discutată decât latura militară, dar este cel puțin la fel de importantă ca aceasta. Controlul exercitat de America asupra sistemului financiar internațional și statutul USD ca monedă de referință globală au permis Occidentului să impună sancțiuni fără a recurge la acțiuni militare. Dar ca orice armă de acest gen, dacă este utilizată excesiv generează contrareacții. Unul dintre motivele importante ale interesului mare pentru asocierea multor țări la BRICS Plus este tocmai dorința de a nu fi afectate de astfel de sancțiuni. Sancțiunile severe aplicate unei țări de dimensiunea Rusiei după invazia din 2022 au fost un semnal de alarmă. Văd în BRICS Plus o contrapondere politică și economică la Occident.

Numai că ritmul în care s-ar putea merge din acest punct de vedere și interese divergente creează tensiuni în interiorul organizației. De pildă, în timp ce toți membrii favorizează o mai mare utilizare a monedelor naționale în comerțul bilateral, unii dintre ei, un exemplu este India, resping încercările de a promova yuanul chinezesc ca monedă de rezervă alternativă la dolarul american. Chiar și China are rezerve față de ideea de a iniția în acest moment un sistem de plăți fără dolari, îl consideră prea ambițios, a declarat pentru Bloomberg Wang Yiwei, director al Centrului pentru Studii Europene al Universității Renmin din Beijing.

Dar chiar dacă o astfel de decizie nu a fost luată pentru moment există impresia destul de larg răspândită că procesul de de-dolarizare a lumii, asumat la Moscova și Beijing deja de ceva vreme, își va urma drumul în continuare. Potrivit cotidianului Jerusalem Post, China ar avea un plan de a utiliza un yuan garantat cu aur. Oricum, creșterea semnificativă a rezervelor de aur ale țările BRICS sugerează clar interesul față de o diminuare a dependenței de dolar. Procesul este favorizat și de incertitudinea crescută reprezentată de creșterea accelerată a datoriei publice a Statelor Unite. În ultima perioadă, achizițiile de aur ale băncilor centrale au depășit semnificativ achizițiile de titluri de trezorerie americane.

Dincolo de evoluțiile în plan geo-economic, reuniunea BRICS Plus de la Kazan marchează accelerarea tendințelor de reașezare a sferelor de influență din lume. E semnificativ faptul că țări ca Egiptul (recipient regulat al unui consistent ajutor financiar anual american) sau Emiratele Arabe Unite au decis să se alăture BRICS. Și mai ales faptul că președintele turc Erdogan a declarat și el că țara sa, membru NATO, este interesată și ea să se alăture unei structuri dominate de China și Rusia.

BRICS Plus nu este însă o structură extrem de coerentă. Există în interior nu doar interese divergente, dar chiar tensiuni serioase. Între Egipt și Etiopia, între Iran și țările din Golf, reprezentate de către Emiratele Arabe Unite, între India și China. Ce le unește? Nu doar pe cele care fac parte din organizație, ci și pe celelalte state care au decis să vină la Kazan. În parte resentimentele față de Occident, în parte dorința de a-și putea negocia mai bine interesele în relația cu acesta sau dorința de a evita eventuale sancțiuni în viitor. Preocupantă pentru Occident este și pierderea de influență într-o regiune cheie a planetei din punct de vedere economic, Asia de Sud-Est. Malaezia, Thailanda și Vietnamul și-au exprimat și ele dorința de a se alătura BRICS.

Iar faptul că Rusia s-a alăturat Iranului și Omanului pentru a efectua exerciții navale în Oceanul Indian, la care Arabia Saudită, India, Thailanda, Pakistan, Qatar și Bangladesh au participat în calitate de observatori, iată un detaliu care nu face decât să confirme această modificare semnificativă a hărții geopolitice.

Paradoxal, războiul din Ucraina a oferit Rusiei, din postura de stat agresor, un levier pe care l-a exploatat abil pentru a grăbi coagularea acestui front anti-occidental militând pentru schimbarea actualei ordini internaționale. Vestul a văzut cum, în ciuda sutelor de miliarde oferite anual pe post de ajutor extern în special țărilor din Africa, dar și în alte regiuni ale planetei, capacitatea sa de a le atrage de partea sa, de pildă în Adunările Generale ONU, la UNESCO, în diferitele agenții ONU, sau în alte situații, s-a diminuat constant. Rusia și China s-au dovedit mult mai eficiente.

Prezența lui Erdogan la Kazan, unde s-a întreținut cordial cu liderul de la Kremlin pe care îl consideră un „prieten drag”, a fost desigur un element simbolic important, de impact. „Ankara crede că ordinea mondială condusă de SUA este în declin și dorește să supraviețuiască într-o lume multipolară, având un picior în fiecare tabără”, a declarat Asli Aydintasbas, de la Brookings Institution, citată de The New York Times. „Vrea să rămână în NATO și să facă comerț cu BRICS – iar lumea este atât de fragmentată în acest moment încât poate face asta.” Adăugând că „Erdogan și Putin au nevoie unul de celălalt din motive diferite, iar BRICS este o acoperire bună pentru discuțiile bilaterale”. „Este o relație complicată și cu siguranță nu este o căsătorie. Turcia și Rusia sunt în același timp prieteni și rivali, iar modul în care gestionează acest echilibru este prin relația personală a lui Erdogan cu Putin.”

Însă probabil cea mai importantă întâlnire bilaterală de la Kazan, cu consecințe potențial majore în viitor, a fost aceea dintre prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, și președintele Chinei, Xi Jinping. A fost prima lor discuție față în față din ultimii cinci ani pe fondul tensiunile și incidentelor din ultima vreme de la granița comună, din cauza cărora Modi și-a anulat participarea la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai de la Astana, în Kazahstan.

Este încă neclar care vor fi consecințele concrete ale întâlnirii, dar e clar că ambele țări au motivații geopolitice și economice să dorească îmbunătățirea relațiilor bilaterale rezolvând chestiunea fricțiunilor de la frontieră. Beijingul, de pildă, nu dorește ca India să devină parte a demersul occidental, în principal american, de contrabalansare a Chinei în Asia. Interesul său este ca India să rămână oarecum neutră între cele două blocuri. La rândul ei, India se folosește de America, Australia și Japonia (partenerii săi din Quad) pentru a ține cumva în șah China, dar interesele sale nu coincid neapărat cu cele occidentale. Vrea în același timp să-și extindă relațiile cu Beijingul, cu care are un mare deficit comercial, și vrea investiții chinezești pentru a nu fi prea dependentă de partenerii occidentali, în special America, Japonia și Coreea de Sud.

Expansiunea BRICS „este un semn clar că echilibrul global al puterii se schimbă”, este de părere Alicia Garcia-Herrero, de la think tank-ul Bruegel. „Dar viitorul grupării este incert, având în vedere dependența sa economică puternică de China și deteriorarea sentimentului față de China în rândul membrilor săi.” Este poate adevărat, dar Vestul trebuie să ia în serios provocarea.

E adevărat, în acest moment profilul geopolitic al organizației BRICS Plus este încă fluid. Nucleul dur – Rusia, China, Iran – ar dori să-l transforme într-un bloc explicit și ferm anti-occidental. Nu asta își doresc neapărat alți membri, în primul rând India. Motiv pentru care New Delhi s-a opus aderării unor noi membri cu drept de vot care să întărească nucleul dur. La fel, Emiratele Arabe Unite se opun demersului BRICS de a ralia Sudul Global împotriva Occidentului pentru că nu doresc să-și afecteze relațiile cu acesta, în special cu America.

Însă aceste dinamici interne din BRICS care limitează posibilitatea nucleului dur de a formula o agendă coerentă anti-occidentală și mai ambițioasă de modificare a actualei ordini internaționale se pot modifica în timp. După cum observa un analist, nu e o strategie credibilă, sustenabilă, pe termen lung. Întrebarea nu e doar dacă este Occidentul conștient de asta, poate că este, ci dacă va avea voința, resursele, capacitatea, de a găsi un răspuns coerent.

Foto. Alexandru Lăzescu