Dreptul femeilor la controlul maternității

Dreptul femeilor la controlul maternității

Autor: Camelia Morda Baciu (Roma, Italia)

Începând cu lumea antică, continuând cu cea medievală și renascentistă, Epoca luminilor, secolul al XIX-lea și până la perioada modernă, rolul cel mai important al femeii a fost procrearea, aducerea pe lume a unei noi vieți. Însă ne punem întrebarea dacă maternitatea a fost sau este întotdeauna o dorință a femeii, o întâmplare nefericită sau, pur și simplu, o datorie pe care o are față de familie, societate, stat.

De-abia în secolul al XIX-lea, mai exact, în anul 1878, o tânără în vârstă de 29 de ani, Aletta Jacobs, a avut curajul să deschidă în Olanda, prima clinică din lume dedicată controlului natalității. A fost prima femeie medic cu drept de practică din Olanda. Au existat în Marea Britanie, în anii premergători acestui eveniment hotărâtor, procese în care fuseseră acuzați oameni de diseminarea informațiilor în legătură cu controlul nașterilor. Acum, astfel de informații erau puse la dispoziție gratuit. În țările bogate, mărimea medie a unei familii a început să scadă. La acea vreme, era un lucru obișnuit ca o familie să aibă zece sau chiar mai mulți copii. Cauzele acestei situații erau două: rata ridicată de mortalitate infantilă și ignoranța sau tabuurilor privind contracepția.

Câțiva ani mai târziu, în 1914, fenomenul revoluționar a maternității a trecut oceanul și a ajuns în America. Feminista americană Margaret Higgins Sanger a publicat o carte intitulată „The Woman Rebel”, în care se folosea pentru prima oară expresia „controlul nașterilor”. Amenințată cu condamnarea federală pentru publicarea și difuzarea unei broșuri pe tema contracepției, intitulată „Family Limitation”, a trebuit să plece din Statele Unite în Anglia, pentru a evita arestarea.

O altă femeie din Anglia, Marie Stopes, a fost militantă pentru emanciparea femeilor. Și-a început propria cruciadă prin cartea sa din 1916, „Married love”, care a făcut senzație și i-a adus dezaprobarea generală, scrierea ei fiind interzisă în Statele Unite. Cu ajutorul soțului, Humphrey Roe, un fabricant de avioane, a reușit să deschidă în 1918 o clinică de control al nașterilor din Marea Britanie, în nordul Londrei. Ea a scris 70 de cărți pe teme legate de controlul nașterilor, consiliere parentală și probleme sexuale în general. Astfel, s-a netezit calea pentru mai multe clinici de acest fel, care astăzi constituie instituții obișnuite ale oricărui oraș.

În paralel cu încercările de răspândire a informațiilor, metodele de contracepție au înregistrat progrese importante. În Statele Unite, pionierul fabricării prezervativelor a fost un tânăr germano-american în vârstă de 18 ani, Julius Schmid. El a început să fabrice capace pentru sticlele de parfum din intestine de miel, iar apoi s-a specializat în prezervative, folosind aceeași materie primă. În 1920, antreprenorul american Merle Youngs a fondat Compania de Cauciuc Youngs pentru fabricarea prezervativelor „Trojan”. A început concurența cu mărcile lui Julius Schmid, „Shiek” și „Ramses”. Astăzi este deja rutină ca prezervativele să fie disponibile tuturor. În secolul al XX-lea, dezvoltarea constantă a contracepției a dus la regresul ratei natalității, precum și la o stabilizare a populației totale, odată cu creșterea nivelului de trai. Acest proces continuă și în țările sărace, dar cu o întârziere de câțiva zeci de ani. A fost deja înregistrată o rată de creștere zero și în câteva regiuni ale Lumii a Treia, precum statul Kerala, din sudul Indiei.

Însă în anul 1930, Vaticanul interzice contracepția. Pe 31 decembrie 1930, papa Pius al XI-lea a emis o bulă intitulată „Casti connubi”. Aceasta suna în felul următor:

„Orice folosire a legăturii conjugale în așa fel încât actul sexual să fie în mod deliberat privat de puterea sa naturală de a genera viață este o ofensă împotriva legii lui Dumnezeu și a naturii, iar cei care se complac într-o asemenea practică poartă asupra lor vina unui păcat grav.”

Afirmația a devenit o interdicție absolută a folosirii metodelor contracepției artificiale, permițând, totuși, cuplurilor căsătorite să folosească așa-numitul sistem bazat pe calendar, deși se știa că această tehnică era nesigură și ineficientă. Vaticanul a continuat să se opună metodelor contracepției artificiale și continuă să se opună și astăzi.

Din fericire, în prezent, dreptul femeii de a decide conceperea unei noi vieți este exercitat la nivel mondial, chiar dacă este în contradicție cu dogmele religioase. Rolul unei mame este nu doar de a da naștere unui copil, ci și de a-i modela viața, a-i crea condiții optime de creștere, educație, formare profesională și valoare morală. Nu toate femeile au sentimentul de maternitate și foarte multe femei de pe această planetă nu au posibilitățile materiale pentru creșterea și educarea unui copil. Deci, dreptul de a alege statutul de mamă este esențial.

Foto. Camelia Morda Baciu