Să nu uităm acest nobil nume: Sever Zotta, ilustru savant și martir

Să nu uităm acest nobil nume: Sever Zotta, ilustru savant și martir

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

La 10 octombrie 1943, la mii de kilometri de Cernăuți, orașul unde își trăia apusul vieții, s-au sfârșit zilele lui Sever Zotta. Acest savant cu renume european, istoric, genealogist, membru al Academiei Române, din viță nobilă de boieri români din Bucovina, a rămas pentru totdeauna în pământul înghețat al Siberiei, moartea eliberându-l de chinurile deportării în localitatea Orsk din Ural.

La Iași este strada „Sever Zotta”, Institutul Român de Genealogie și Heraldică îi poartă numele. Aici, la noi, unde s-a născut și de unde a fost mânat în Siberia în eșalonul morții, la 13 iunie 1941, Sever Zotta rămâne un mare necunoscut. Păcat, mare păcat că în școlile noastre nu se studiază istoria ținutului natal, cea adevărată, așa cum a fost în complexitatea ei. Dacă nu le povestesc părinții acasă, copiii noștri aud numai ceea ce convine regimului de guvernământ. Regimurile se schimbă, dar personalitățile de valoare rămân. Chiar dacă se așterne colbul peste anii lor de grație, numaidecât se găsește cineva să le scoată din uitare. Sever Zotta, mi-a atras atenția nu atât în virtutea rădăcinilor sale nobile, ci a anului și locului morții – 10 octombrie 1943, Orsk, Ural, Federația Rusă.

Ce nenoroc pentru ilustrul savant să revină în 1934 la casa sa din Davideni (Storojineț), după pensionarea din postul de director al Arhivelor Statului din Iași. A doua zi după ocuparea orașului Cernăuți, la 29 iunie 1940, în loc să prindă ultimul tren, ultimul vagon salvator spre Țară, Sever Zotta și-a scris testamentul prin care îi lăsa fiului său tezaurul de documente și manuscrise, îndrumându-l să creeze, în măsura posibilităților, un fond pentru premierea anuală a celor mai bune lucrări de genealogie cu preferință națională. De dragul acestei imense averi, imposibil de a o proteja prin evacuarea la loc sigur, n-a fost în stare să plece, să-și salveze viața. În noaptea de 13 iunie 1941, când a fost arestat de comisari ai NKVD-ului, nu i s-a îngăduit nici măcar câteva minute să se pregătească de drum, să ia ceva cu el. Însă chiar de i s-ar fi permis, ce ar fi ales când toate îi erau la fel de scumpe?! Născut la 1874, avea 67 de ani la acel moment, nu prezenta vreun pericol pentru puterea de ocupație. Se făcea „vinovat” doar de originea sa nobilă. Or, Sever Zotta își are rădăcinile din tulpina de pârcălabi, un Zota fiind amintit într-un document din anul 1589, ca pârcălab de Hotin. Mai târziu, împăratul Iosif al II-lea îi înnobilează pe frații – Ștefan, Ioan, Grigoraș, Gheorghe, Enache, cu titlul „Cavaler de Zotta”. Sever este al doilea fiu al lui Ioan Zotta, membru al Dietei Bucovinei, iar mama sa Elena e din ramura familiei Hurmuzachi. Doar o mică parte din colecția de documente și manuscrise, recuperată după 1941 de Margareta, soția lui Sever Zotta, a ajuns în tezaurul Arhivelor Statului din București și Iași.

Foto. Maria Toacă