Cenzurați-ne, dar s-o știm și noi!… cu Tudor Petruț – Marea învrăjbire

Cenzurați-ne, dar s-o știm și noi!… cu Tudor Petruț – Marea învrăjbire

Autor: Tudor Petruţ (California)

De parcă mai aveam nevoie de ceva care să adâncească dezbinarea socială, scindările propagate de ideologii politiáce, război cultural, tacita și tăcuta revoluție neomarxistă, invidia și lupta de clasă. Paradoxul este că e vorba de societatea americană a zilelor noastre. Lumea noua cutremurată de o transformare socio-politică pe care o parte a populației o vrea fundamentală, indiferent de consecințe.

Izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu a zdruncinat întreaga lume. Deja știm despre atrocitățile care au fost și bănuim atrocitățile care se vor întâmpla în curând. Criza de umanitate, amplitudinea implicațiilor geopolitice s-au disipat repede din discursul popolar, iar conflictul a generat o sumă de reacții surprinzătoare în America. Demonstrând, dacă mai era nevoie, că într-o societate divizată, realitatea este doar o percepție determinată de apartenență, socială, politică, culturală.

Executivul de la Washington, în frunte cu președintele Joe Biden, s-a declarat fără drept de apel de partea statului aliat Israel. În buna tradiție a politicii externe americane, cabinetul Biden (după câteva gafe pe rețelele de socializare) a condamnat acțiunile teroriștilor agresori fără a îndulci vocabularul politic și au afirmat dreptul evreilor de a se apăra prin mijloace adecvate. Numai că, de data asta, suportul nedisimulat ascunde o undă de vinovăție. Susținerea mai mult sau mai puțin unilaterală a Israelului n-a mai fost un bastion al politicii externe americane încă de pe vremea administrației Barak Obama. În timp, suportul pentru Israel în rândul congresmanilor și senatorilor americani a scăzut la aproape o tremie, o statistică neașteptată. Încercările de clarificare a poziției americane (mutarea ambasadei la Ierusalim) și de mediatizare (unele încununate de success) ale lui Donald Trump au fost minimalizate, pentru că e vorba de Trump și de percepția prieteniei sale cu Benjamin Netanyahu. Administrația Biden, fără a reduce vizibil ajutorul financiar și militar pentru israelieni, a reluat însă – în șoaptă – programele de finanțare pentru palestinieni. Indirect, Hamas a avut astfel acces la niște fonduri.

S-ar părea că poziția oficială americană este susținută de o majoritate a populației. Numai că după mai puțin de-o zi, manifestările de solidaritate cu israelienii au fost amuțite de un val de suport pentru cauza palestiniană. Teroriștii din declarațiile oficiale au devenit luptătorii pentru libertate împotriva opresiunii evreiești. Faptul că cele mai zgomotoase sunt activistele asociații studențești din marile universități americane demonstrează îndoctrinarea inerentă din lumea academică. Socialiștii și comuniștii au fost în general antisioniști, uitând probabil cine a generat liniile directoare ale iubitei lor ideologii. Tineretul (înregimentat) socialist din instituțiile de învățământ superior sunt doar noua generație de cadre. Aripa socialistă din partidul democrat american, deși a acceptat poziția oficială, nu a înfierat (cu mândrie patriotică) valul de simpatie pro-palestinian.

Republicanii și o mare parte a mass-media (în general acuzată de atașament pentru stânga americana) s-au aliniat nedisimulat de partea statului Israel și a dreptului evreiesc de a recționa, inclusiv militar, asumându-și consecințele unei potențiale crize umanitare de proporții. Contrastul este evident. Marea învrăjbire devine, din ce în ce mai mult, expresia vizibilă a revoluției neomarxiste americane. Și a contrarevoluției americanului de rând, încă tradiţional, familist, religios.

Unora n-o să le placă rândurile de mai sus. Voi fi cenzurat, dar onest în opiniile mele. De la fața locului, nu prin CNN International via Antena.

Foto. Tudor Petruţ