Tosaint Ricketts: ,,La Timișoara am trăit ca un român…”
5 min readTosaint Ricketts: ,,La Timișoara am trăit ca un român…”
Autor: Adalbert Gyuris (Augsburg, Germania)
La Bocșa, județul Caraș – Severin, unde am locuit, printre vecini cu noi a fost familia Brebenariu, Ruxanda și Tibi. Ei au o fată minunată pe Camelia. Această fată frumoasă și inteligentă este prietena fotbalistului Tosaint Ricketts. Familia mea ține legătura cu Ruxanda și Camelia. Din păcate Tibi s-a dus prea devreme să locuiască dincolo de nori…
La un moment dat am vorbit cu Camelia și am rugat-o ca Tosaint Ricketts să-mi trimită un echipament de fotbal purtat de acest mare jucător de fotbal. Așa s-a și întâmplat ca apoi eu am realizat o statuie cu fotbalistul și l-am ,,îmbrăcat” în echipamentul primit de la Tosaint. Fotbalistului i-a plăcut ce am făcut! Ca ,,povestea” să fie întreagă am realizat înterviul de mai jos cu un fotbalist aparte și un om minunat!
Tosaint Antony Ricketts s-a născut în 6 august 1987, la Victoria, Columbia Britanică, Canada.
După ce a plecat de la Poli Timișoara, Tosaint Ricketts a mai jucat pentru formațiile Valerenga și Sandness din Norvegia, Bucaspor și Boluspor din Turcia, Hapoel Haifa din Israel, Suduva din Lituania, Toronto și Vancouver din Canada. A adunat 61 de prezențe pentru naționala Canadei și a reușit să marcheze 17 goluri.
Tosaint Ricketts la 35 de ani, a ajuns la Cupa Mondială din Qatar, unde a fost analist TV pentru postul canadian TSN (The Sports Network). A analizat pe larg partidele de la Cupa Mondială, în special pe cele ale Canadei. Reprezentativa ,,Frunzei de Arțar” s-a calificat la Cupa Mondială după o pauză de 36 de ani.
*
Adalbert Gyuris: Cum te-ai apucat de fotbal? A fost cineva în familie care a avut această pasiune?
Tosaint Ricketts: Da. Toți frații mei au jucat fotbal, dar fratele meu Kirk a obținut o bursă de sport la Universitatea din Memphis, Tennessee. Am urmat exemplul lui şi prin fotbal am avut acces la o educație gratuită la Universitatea din Green Bay.
A.G.: Ai avut un model sau mai mulți?
T.R.: Thierry Henry a fost modelul meu încă din copilărie.
A.G.: Când ți-ai dat seama că vei face fotbal?
T.R.: Când am fost chemat la echipa națională a Canadei U17 și am dat un gol împotriva echipei naționale USA. Asta m-a făcut să realizez că sunt unul dintre cei mai buni jucători din rândul fotbaliștilor de vârsta mea.
A.G.: A fost un moment când ai zis că te vei lăsa de sportul ,,rege”?
T.R.: Da. Când am jucat la Politehnica Timișoara și nu am fost plătit… Nu m-au lăsat să plec de la echipă, mi-au reținut certificatul de transfer și au blocat alte echipe în a-mi oferi alte contracte. Acest proces a durat 6 luni și nu am putut juca fotbal în tot acest timp. Într-un final am fost liber de contract însă Politehnica Timișoara a intrat în faliment și nu am mai primit banii pe care mi-i datorau. Am jucat pentru Poli Timișoara în 26 de meciuri și am marcat 7 goluri…
A.G.: Ai jucat la mai multe echipe, e un avantaj? Ai avut de învățat din aceste experiențe?
T.R.: Da. Jucând pentru mai multe echipe a fost un avantaj pentru că am învățat să mă adaptez la diverse culturi și oameni. Asta m-a ajutat să devin un bun coleg de echipă de-a lungul carierei mele.
A.G.: Unde te-ai simțit cel mai bine și ai fost răsplătit la adevărata ta valoare?
T.R.: La Toronto FC unde am câștigat și Cupa MLS în 2017.
A.G.: Cum ai ajuns în România? Ce amintiri plăcute și neplăcute ai de la ,,Poli” Timișoara?
T.R.: Fosta mea echipă din Finlanda a avut două meciuri în Europa League cu Politehnica Timișoara unde am dat două goluri. După aceea Politehnica Timișoara mi-a oferit un contract. Cea mai plăcută amintire a fost când am jucat și am dat și un gol în meciul cu Steaua, în 2011. La Timișoara am trăit ca un român, am ajuns în locuri în care nu m-aș fi gândit că o să ajung. Ca fotbalist, nu știi niciodată pe ce drum trebuie să apuci pentru a-ți îndeplini visul. Am profitat de fiecare șansă ce mi s-a oferit și am ajuns în acest punct acum. Nu a fost un drum ușor și am fost nevoit să depășesc multe probleme. Sunt doar fericit că m-am întors în Canada și am parte de stabilitate. Am avut parte de experiențe de neprețuit de-a lungul carierei, locuri unde nici nu m-aș fi gândit că o să ajung sau cu siguranță n-ar fi fost primele pe lista mea. Nu doar că am ajuns acolo, dar am experimentat și culturile și am putut să văd cum e să trăiești ca un român, în România… Am văzut cum e să fii turc. Am reușit să înțeleg bine cultura lor și limba, dar și valorile oamenilor care trăiesc acolo.
A trebuit să mă confrunt cu situații foarte dificile și medii ostile, dar asta m-a maturizat mai rapid și în afara terenului. Am văzut multe și acum nu sunt multe lucruri care mă pot zgudui, după câte am trăit…
Amintirea neplăcută este cum am spus mai sus când nu m-au plătit și nici nu m-au lăsat sa plec la altă echipă.
A.G.: Ai mai vizitat România, ți-a rămas ceva de aici sau ai păstrat ceva de pe aceste meleaguri?
T.R.: Nu am mai vizitat Romania. Nu am lăsat nimic în urmă dar mi-am luat prietena din România cu mine.
A.G.: Crezi că antrenorul joacă un rol în formarea unui jucător?
T.R.: Da. Un antrenor bun are abilitatea de a pune în valoare cele mai bune calități ale unui jucător.
A.G.: Te-ai gândit, că peste ani vei continua ca antrenor la o echipă de fotbal?
T.R.: Nu ca antrenor, dar am o pasiune pentru partea de afaceri a fotbalului.
A.G.: Ce transmiți tinerilor și mai ales copiiilor care doresc să facă sport de performanță și mai ales fotbal?
T.R.: Muncă, încredere în sine și dedicare este cheia spre succes!
A.G.: Dragă Tosaint, îți mulțumesc ție și Cameliei că ați avut timp și am putut dialoga! Vă doresc sănătate, multe realizări, bucurii și sper să ne întâlnim în România, la Timișoara și Bocșa!
A consemnat cu prietenie și bucurie, Adalbert GYURIS
*
*
Foto. Adalbert Gyuris
