March 28, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Xi şi Putin vor să forţeze schimbări în lume „cum nu s-au mai văzut în ultima sută de ani”

9 min read

Xi şi Putin vor să forţeze schimbări în lume „cum nu s-au mai văzut în ultima sută de ani”

Autor: Alexandru Lăzescu

 

Şansele Vestului de a se opune acestui demers depind în bună măsură de soarta războiului din Ucraina şi de capacitatea sa de a gestiona faliile politice şi societale interne.

La sfârşitul summitului de la Moscova, înainte ca delegaţia chineză să părăsească Kremlinul, Xi Jinping a avut o ultimă conversaţie cu Vladimir Putin. I-a spus liderului rus că „se apropie o schimbare, ceva ce nu s-a mai întâmplat în ultimii 100 de ani, şi vom impune această schimbare în lume împreună”. Adăugând, părinteşte, sugerând prin atitudinea sa postura de partener senior, „Te rog să ai grijă, dragă prietene”.

„Acele câteva momente neprogramate de pe treptele Kremlinului ne spun poate mai multe despre relaţia dintre Xi şi Putin decât multitudinea de platitudini din comunicatele oficiale”, scrie The Spectator. Cu observaţia că foarte probabil acest moment a fost regizat, nu este deloc întâmplător şi neprogramat aşa cum crede săptămânalul britanic, miza fiind obţinerea unui impact global pentru mesajul transmis de Xi.

Interesant, înaintea acestui episod, prefaţând vizita lui Xi Jinping la Moscova, Gideon Rachman îşi începea articolul din Financial Times cu un citat dintr-un discurs ţinut de Mao Zedong, aflat tot la Moscova, în 1957. „Situaţia internaţională a atins acum un nou punct de cotitură. Există două vânturi în lume astăzi, vântul de Est şi vântul de Vest… Eu cred că vântul de Est va avea câştig de cauză în faţa celui deVest.”

„Aceste comentarii ar putea fi citite ca o copie în avans a remarcilor pe care Xi Jinping intenţionează să le facă în timpul vizitei sale la Moscova în această săptămână”, scria Rachman, anticipând corect episodul de la Kremlin, menţionat anterior.

Schimbările majore despre care vorbeşte Xi sunt, în opinia sa, un rezultat inevitabil al unei tendinţe despre care a pomenit în repetate rânduri: „Estul este în ascensiune, iar Vestul este în declin”. La fel ca Mao în urmă cu aproape şapte decenii, Xi Jinping crede că acţionând împreună, Rusia şi China pot accelera declinului puterilor occidentale şi pot schimba actuala ordine internaţională de sorginte americană cu una care să le fie favorabilă. De fapt episodul de la despărţirea lui Xi de Putin de la Kremlin nu face decât să reafirme poziţiile din declaraţia comună de la Beijing dinaintea Jocurilor Olimpice de iarnă.

Acest obiectiv strategic comun pare să aibă prioritate, cel puţin deocamdată, în faţa vechilor dispute de graniţă dintre cele două ţări. Xi face adesea referire la umilinţele suferite de ţara sa în trecut din partea puterilor străine însă de fapt tocmai Rusia este cea care a deposedat China de un teritoriu considerabil, peste 500 de mii de kilometri pătraţi, în cursul secolului al al XIX-lea. Viziunea comună transcende însă aceste animozităţi istorice. Deşi la Moscova există în unele cercuri îngrijorări serioase pe termen lung faţă de ameninţarea geopolitică a Chinei care, de pildă, a câştigat teren semnificativ în faţa Rusiei în spaţiul din Caucaz şi Asia Centrală ocupat de fostele republici sovietice. Iar, într-un sens mai larg, atunci când la o populaţie de circa 40 milioane de locuitori ai Federaţiei Ruse în Siberia, care are 90% din rezervele de gaze, două treimi din cele de petrol şi cărbune şi aproape toate din cele de diamante, ai de partea cealaltă 1,3 miliarde de chinezi nu pot să nu existe motive serioase de îngrijorare. Însă până la urmă timpul va hotărî dacă actuala opţiune strategică a Kremlinului, care a decis că Vestul este principalul său adversar, va fi cea mai potrivită. Considerentele legate de sustenabilitatea regimului, ambele ţări şi-au declarat în repetate rânduri preocuparea faţă de „revoluţiile colorate orchestrate din Occident”, au în mod clar prioritate.

Chiar dacă Rusia şi China au în acest moment, în mod clar, ca ţări, un interes strategic comun, atacarea statutului Statelor Unite de hegemon mondial, un factor deloc neglijabil este desigur şi relaţia personală dintre cei doi lideri care, acum la Moscova, s-au întâlnit pentru a 40-a oară! Cu atât mai mult, cu cât în cazul regimurilor autocratice, ei ocupă poziţia de vârf timp îndelungat. La Beijing, Xi tocmai a făcut caducă regula introdusă de Den Xiaoping prin care liderul partidului unic, PCC, avea doar două mandate de cinci ani, în timp ce în Rusia, unde în teorie este un sistem multipartid şi se organizează alegeri naţionale, rezultatul este şi aici absolut previzibil. În acest context, Putin l-a felicitat pe liderul chinez pentru că şi-a asigurat un al treilea mandat de preşedinte, în timp ce Xi a ţinut şi el să se declare „încrezător că poporul rus va continua să îi acorde un sprijin ferm preşedintelui Putin la alegerile prezidenţiale programate pentru anul viitor”.

Fără îndoială regimul de la Beijing are în vedere pe termen lung o lume dominată de China, ca nou hegemon global, dar deocamdată vorbeşte despre o lume multipolară. Ce ar putea însemna asta? Probabil o lume după tipicul clasic din istorie în care marile puteri îşi delimitează şi controlează sfere de influenţă în care ceilalţi nu pot interveni sub motivaţii precum apărarea drepturilor omului, încălcarea legislaţiei internaţionale, promovarea democraţiei. O perspectivă care, ca fostă ţară aflată în trecut în sfera de influenţă a Moscovei, nu poate decât să ne îngrijoreze.

Există desigur şi deosebiri majore între discursul de acum al lui Xi şi cel al lui Mao din 1957. Ultimul făcea atunci cu o declaraţie şocantă îndemnându-şi audienţa să vadă şi partea bună a unui conflict nuclear: „Dacă s-ar ajunge la ce e mai rău şi jumătate din omenire ar muri, cealaltă jumătate ar rămâne, în timp ce imperialismul ar fi ras de pe faţa pământului şi întreaga lume ar deveni socialistă”. Acum, din contra, Xi se prezintă ca un mediator, un mesager al păcii. A venit la Moscova cu un Plan de pace în 12 puncte. În plus, rolurile s-au schimbat complet. Acum puterea dominantă nu mai este, ca atunci, Uniunea Sovietică, ci China.

Numai că „Planul de pace” chinezesc este mai degrabă un exerciţiu de Relaţii Publice decât un document de lucru autentic. Propune o încetare a focului, dar nu spune nimic despre retragerea Rusiei de pe teritoriul ucrainean ocupat. Însă, subliniază Rachman, pentru Xi este util să prezinte China ca un „pacificator pragmatic – interesat, mai presus de toate, de comerţ şi prosperitatea comună a lumii”. Spre deosebire de o „Americă belicoasă care împarte lumea în prieteni şi duşmani, a cărei fixaţie este păstrarea poziţiei sale de hegemon”. Este o naraţiune care ajută China în bătălia de imagine care vizează ţările din aşa numitul „Sud global”. În parte are ca ţintă şi Europa, pe care o doreşte decuplată de americani în bătălia geopolitică cu Statele Unite, de unde şi reticenţa Beijingului de a vorbi în mod explicit de livrări de arme pentru Moscova (deşi o face, limitat, pe unele canale secundare), însă europenii nu par deloc convinşi de poziţia Chinei de mediator neutru. Însă, fără îndoială, americanii sunt îngrijoraţi că pierd teren vizibil în competiţia cu China şi Rusia pentru influenţă într-o bună parte a spaţiului extra-occidental.

Din perspectiva demersului pentru schimbarea actualei ordini mondiale, enunţat de Xi şi Putin, felul în care se va finaliza războiul din Ucraina, al cărui deznodământ este deocamdată greu de întrevăzut, va fi un element de mare impact. Atât din perspectiva manierei în care se vor agrega alianţele în viitor în spaţiul extra-occidental, cât şi în privinţa deciziei Beijingului referitoare la o invazie a Taiwanului. Vedem deja cum retragerea dezastruoasă americană din Afganistan şi relativa dezangajare a Washingtonului din Orientul Mijlociu au dus la o pierdere serioasă de influenţă într-o regiune extrem de importantă. Se vede asta între altele din felul în care tranzacţiile petroliere în petrodolari încep să fie înlocuite în schimburile bilaterale de tranzacţii în alte monede, în principal în yuani chinezeşti.

În particular, şi uneori chiar în public, oficialii chinezi spun că Beijingul va dori să ocupe orice spaţiu din care America se retrage total sau parţial. Ultimul exemplu este Orientul Mijlociu în care China a mediat un acord de reluare a relaţiilor diplomatice dintre Arabia Saudită şi Iran, pe fondul erodării semnificative a influenţei americane în zona Golfului. Ceea ce mulţi dintre cei din Statele Unite care spun că ar trebui să evite diversiunile gen Ucraina şi să se concentreze pe competiţia existenţială cu China, nu par să realizeze este că aceasta are o dimensiune globală. Se joacă pe tot mapamondul şi are dimensiuni multiple: militară, economică, diplomatică, tehnologică. Decizia Beijingului de a invada sau nu Taiwanul va fi cu siguranţă influenţată şi de soarta războiului din Ucraina.

Acest curent în ascensiune îşi are explicaţia în eşecurile şi trilioanele de dolari cheltuite în Afganistan şi Irak. E adevărat, o parte din vină o poartă şi administraţia Biden care nu a explicat care sunt obiectivele realiste pentru Ucraina pentru că o recuperare integrală a teritoriilor ocupate de ruşi pare nerealistă. Însă ceea ce se întâmplă în Europa are o miză semnificativ mai importantă. Capacitatea Americii de a păstra Europa alături de ea în confruntarea cu China depinde în bună măsură de ceea ce se va întâmpla în Ucraina.

Pe fondul confruntării politice interne din America acest tip de interpretare a câştigat teren în interiorul Partidului Republican şi, prin mediatizare, şi în interiorul bazei sale electorale. Dincolo de varianta neserioasă, marca Trump, care în stilul său caracteristic spune că el ar putea rezolva conflictul în 24 de ore, întâlnim astfel de opinii printre personaje influente în zona curentului conservator, fie că e vorba de influentul moderator de televiziune Tucker Carlson sau de guvernatorul Ron DeSantis din Florida, singurul contracanditat cu şanse în faţa lui Trump pentru obţinerea nominalizării republicane la alegerile prezidenţiale din 2024.

DeSantis, care se află în avangarda bătăliei contra masivelor derapaje radicale stângiste care au cangrenat multe dintre instituţiile americane din administraţie, şcoli, universităţi, armată, corporaţii, întrebat fiind în chestiunea războiului din Ucraina s-a pliat pe viziunea simplistă vehiculată de Tucker Carlson şi Trump, probabil şi din teamă că altfel va fi atacat. În opinia lui Ron DeSantis, Ucraina şi Rusia ar fi implicate într-o „dispută teritorială” – ceea ce este un mod curios de a descrie invadarea militară a unei ţări de către o alta, şi că America are prea multe probleme interne, inclusiv „securizarea frontierelor noastre”, pentru a considera că Ucraina reprezintă un „interes naţional vital”. Prioritatea fiind, crede el, necesitatea de a controla „puterea economică, culturală şi militară a Partidului Comunist Chinez”. Ulterior, în urma reacţiilor critice, şi-a nuanţat afirmaţiile într-un interviu cu Piers Morgan, dar impresia generală rămâne aceea că multe dintre abordările în materie de politică externă din zona republicană rămân tributare calculelor politice interne.

„Republicanii de astăzi par să creadă că America poate avea o politică externă sau o politică internă, dar nu ambele”, scrie Douglas Murray în The Spectator. Subliniind că „un lucru pe care neo-izolaţioniştii din dreapta americană nu par capabili să îl recunoască este că toate acestea sunt strâns legate între ele” şi că Xi Jinping a declarat că ţara sa este pregătită şi dispusă să fie un gardian al ordinii globale, într-un demers clar de a înlocui America ca hegemon global. Mulţi vor fi tentaţi să spună că ambiţiile şi speranţele de acum ale Chinei şi ale Rusiei se vor dovedi în realitate la fel de lipsite de acoperire ca acelea nutrite de Mao în 1957. Numai că acum întregul context global este diferit, situaţia internă din spaţiul occidental e şi ea diferită şi nu e deloc obligatoriu ca istoria să se repete.

Foto. Alexandru Lăzescu

1 thought on “Xi şi Putin vor să forţeze schimbări în lume „cum nu s-au mai văzut în ultima sută de ani”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.