Cristiana Crin – Interviu

Cristiana Crin – Interviu

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

Interlocutoarea mea, Cristiana Crin, este o ardeleancă stabilită în Statele Unite ale Americii, o persoană vădind admirabile preocupări de creare și receptare a frumosului. Este o apreciată profesionistă pe tărâmul designului de interior, succesele înregistrate susținând indubitabil afirmația mea. Cristiana Crin demonstrează că în contextul lumii de astăzi, când mare parte din lucrările de artă contemporană au ca valoare echivalentul pungii de popcorn și al cutiei de light drink, se pot realiza lucruri importante de o necontestată utilitate și de o reală valoare estetică.

Dorin Nădrău: Pentru a antama cât mai adecvat convorbirea, vă rog să vă referiți succint la câteva repere biografice personale, vizând copilăria, adolescența, pregătirea școlară.

Cristiana Crin: M-am născut în Șimleul Silvaniei, un oraș ca-n povești. Am fost crescută într-un parteneriat plin de valori, într-o familie frumoasă, plină de iubire, unde am învățat esențialele. Am crescut la bunici până la vârsta de 7 ani, după care m-a luat mama la Zalău unde am început școala. Primii ani ai tinereții mi i-am petrecut în căminele din Hașdeu, studentă la Jurnalistică, la Babeș. Mi-am continuat studiile după o absență de mulți ani, în San Francisco, pașind într-o cu totul altă direcție, spre design interior, la vârsta de 30 de ani. Am găsit un program în cadrul The Interior Design Institute of San Francisco ce mi-a permis o flexibilitate financiară și de timp (am putut sa lucrez în domeniu, lucru ce s-a dovedit extrem de eficient pentru mai târziu).

Dorin Nădrău: Ce v-a îndemnat să emigrați și când ați părăsit România natală? Care a fost prima oprire în parcursul american?

Cristiana Crin: Am venit în State cu loteria. Am aterizat la Detroit în martie 2006, iar după doar 4 luni, am decis sa mă întorc acasă. A fost greu. Foarte greu. La insistențele unui prieten, am venit să vizitez Chicago și m-am îndrăgostit. După mai bine de un deceniu, încă îl iubesc. E un oraș foarte frumos.

Dorin Nădrău: America este un loc care îți poate oferi multe, dar îți și cere pe măsură. Adaptarea la o altă mentalitate a muncii, la punctualitate, la respectarea legilor și a regulilor, este un prim pas de reușită pentru un emigrant, căruia nu i se dă timp să fie derutat și ezitant. E ca și cum ar fi aruncat în apă și obligat să învețe cât mai repede cum să stea la suprafață. Vă rog să evocați cum s-a petrecut impactul cu societatea americană și cât a durat începutul procesului de acomodare.

Cristiana Crin: Da… după cum spuneam, greu! Am fost debusolată la început. Comunitatea românească era confortabilă, iar primii pași în afară m-au cam speriat. A trebuit sa pun în balanță (în mod tradițional cu o foaie și-un pix) ce merita și ce nu. La 24 de ani… valorile sunt diferite.

Dorin Nădrău: Stabilirea la Chicago a însemnat pentru dumneavoastră „dragoste la prima vedere”. Care au fost primele job-uri ce v-au facilitat înțelegerea vieții americane și demersurile pentru adaptarea la sistem?

Cristiana Crin: În Detroit îmi găsisem un job la o fabrică Ford, printre români. În prima zi de muncă, am fost obligată sa lucrez două schimburi consecutive. Îmi amintesc și acum pauza de masă. Eram atât de obosită încât nici măcar nu am putut sa mănânc. Am tras trei luni, după care m-am dat bătută. Mi-am dorit acasă.  La Chicago a fost diferit. Am ales să plec din comunitatea românească și sa încerc altceva. Primul job l-am avut într-un cabinet de chiropractică unde am rămas câțiva ani ca sa mă acomodez cu limba și sa învăț sistemul. A fost într-un fel un popas căpcăun pentru ca devenisem comodă – eram tânară, preocupată de călătorii și distracții, și era un loc convenabil. După câțiva, ani am decis ca e cazul sa devin mai responsabilă și am început să cercetez diferite domenii. Atunci a început cu adevărat adaptarea și infiltrarea în sistem. Eram dispusă să depun efort pentru a investi în mine.

Dorin Nădrău: O reputată poetă de origine română care trăiește la New York, Carmen Firan, aprecia America astfel: „America este ca un animal mare și generos, tolerant și blând. Fabulos. Se lasă cucerit, îmblânzit, se apleacă să te poți urca pe spatele lui puternic, dar dacă nu te ții bine de treabă se poate scutura de tine”. Ați resimțit această plastică aserțiune?

Cristiana Crin: Bineînțeles. Sunt și azi precaută. America este într-adevăr țara tuturor posibilităților pe plan profesional și social. Un om responsabil și perseverent, reușește. Nu am termen de comparație cu alte societăți, pentru că nu am trăit profesional nicăieri altundeva, dar tind să cred ca odată ce valorile sunt bine stabilite și știi ce vrei în viață, poți reuși. Trebuie doar să știi ce vrei și să nu fii leneș.

Dorin Nădrău: Care a fost pasul decisiv în cariera dumneavoastră?

Cristiana Crin: A fost o simplă coincidență.  Mi-ar place să îmi asum credit pentru asta, dar a fost vorba de șansă. Am fost acceptată într-o poziție ca Executive Assistant într-o companie de development și m-am îndrăgostit de arhitectură și construcții. La nici două săptămâni după ce am început munca, am știu ca aici vreau sa rămân, deși compania nu era legată de design interior. Învățând să citesc planuri tehnice, eram ca un copil într-un magazin cu jucării. Curioasă din fire, am explorat si exploatat poziția cât de mult am putut, cerând din ce în ce mai multe responsabilități ca să mă pot infiltra în cât mai multe proiecte. Așa am hotărât să mă întorc la școală. Nu mă mai săturam de informație.

Dorin Nădrău: În pofida „vârstei” destul de fragede a proiectului, website-ul „Perpetuum Designs” relevă performante realizări, incontestabile reușite în varii domenii: birouri de avocatură, spații ambientale de interior, restaurante. Vă rog să enumerați și să prezentați câteva dintre acestea.

Cristiana Crin: Mulțumesc de compliment. Sunt multe proiecte care pot fi menționate alături de oamenii care mi-au fost aproape la realizarea acestora. Fiecare proiect care ne-a trecut pragul este unic și special. Între primul pas – arhitectura și până la execuția construcției sunt multe de povestit, dar am să trec la partea finală și cea mai frumoasă. Două dintre proiectele realizate în ultimul timp  și foarte dragi mie – într-o tematică mai veselă, sunt cu influențe mexicane, unde am încercat să redau măcar un pic din gustul și cultura veșnic vie a țării. La Churros Y Chocolate, am ales ca decor final să folosesc biciclete împodobite cu flori ce plutesc în aer din două motive: gustul extraordinar al produselor clientului mi-a inspirat vacanța și pentru că îmi amintisem de ultima mea vizită în Mexic unde văzusem niște domnișoare pe biciclete transportând flori, am decis să dezvolt ideea. La Marimba, tot un restaurant mexican, a fost realizat într-un spirit puțin mai elegant. Aici pentru decorul final, cu Frida Kahlo în prim focus, am ales să folosesc pictura reală, direct pe perete, peste care am ținut sa instalez aplice de flori pentru a crea un efect în 3D. Un alt proiect foarte recent, care își deschide ușile în curând este Autea, un restaurant chinezesc în China Town unde am folosit foarte multe texturi: de la tapet personalizat grafic și ca textură, la plachete cu aplicație pe pereți, ciment glasat, pereți vii si ceramică sculptată, la o combinație de lumini din fibră de hârtie, metal şi ciment.

Dorin Nădrău: Este de notorietate că designul înseamnă artă, iar în artă știu că un lucru este fundamental: acolo nu poți „șmecheri”. Când ceva nu e bine într-o lucrare, simți cu toată făptura că nu e bine. Pentru a ieși dintr-o astfel de stare e nevoie de un efort specific. În ce proporție este vorba, la dumneavoastră, de inspirație și în ce măsură de un control conștient?

Cristiana Crin: Fiecare proiect începe cu inspirație. Cu vise. De aceea, avem mare nevoie de structurile pe care arhitectura ni le impune. Creația nu are limite. Matematica dictează reguli! Așa îmi explic motivul pentru care am ales să visez în spatiile de HORECA mai mult ca orice. Dacă nu am posibilitatea sa creez un colțișor care să impresioneze, nu e interesant pentru mine. Dar și aici am nevoie de oameni structurali. Cineva să îmi pună frâu. Fiind un om creativ, e ușor să lunec și atunci intervine project managerul care mă potolește. Azi, în 2022, de cele mai multe ori limitele imi sunt legate de bugete, mai mult chiar și decât de structuri.

Dorin Nădrău: Personal, mă uit uluit la ce se întâmplă cu mare parte din arta contemporană și cred că în stadiul actual o mare confuzie vine din faptul că creatorii sar direct la arta abstractă, fără să fi trecut prin abc-ul profesiei. În opinia mea, e ca și cum te-ai naște bătrân, rezultând deseori o artă fie politizată, ori bazată pe șocul instinctelor ori al „poantei” care, după cum se știe, se răsuflă repede. Creația „Perpetuum Designs” realmente uimește, denotând că ținta urmărită este frumosul și nu perisabilul. Vă rog să comentați.

Cristiana Crin: Sunt într-adevăr trepte care nu pot fi sărite sau fentate. Lumea designului este într-o continuă dezvoltare și avem întotdeauna noutăți care trebuie studiate. Personal, e o combinație perseverență între educație și practică. Fiecare meșteșug are ceva să ne învețe, iar artiștii buni v-or inspira întotdeauna. Îmi place să explorez și încerc să îmbin elemente estetice pentru a complimenta visele clienților noștri. Cand intru într-un proiect nou, mă pun în totdeauna în pielea clientului. Încerc sa învăț cât de mult pot despre visul şi meșteșugul lui, ca la final lucrarea sa aibă sens.

Dorin Nădrău: Care considerați că este cea mai mare realizarea a dumneavoastră?

Cristiana Crin: Faptul că sunt încă eu. Că mă bucur în continuare de simplitățile cotidiene (mi-am făcut un prieten nou anul acesta, o veveriță, pe care o hrănesc în fiecare dimineață; ne bem cafeaua împreună) și că nu m-am îndepărtat de valorile morale cu care am plecat de-acasă. Iar într-o tonalitate profesională, Perpetuum Designs, în ansamblu.

Dorin Nădrău: La noi, la români, destinul copilului este gândit înainte, conform cu datinile și tradițiile familiei și comunității. Când ați descoperit atracția pentru creație și cum credeți că a decurs destinul dumneavoastră până la această vârstă?

Cristiana Crin: Am avut șansa să văd lumea artistică de mică. Mama mă lua cu ea la serviciu și pe la  parade de modă – ea fiind cosmetician si makeup artist, și am văzut-o muncind într-un domeniu care îi plăcea. Asta mi-a dat curaj.

Cât despre drumul meu… fost o călătorie lungă si plină de peripeții. De mic copil am simțit că nu aparțin, iar ca adolescent am fost întotdeauna altfel. Prin modul în care mă îmbrăcăm, cercurile în care mă învârteam, muzica si poezia pe care o preferam. Pablo Picasso a zis “Art is chaos taking shape”. Si asta dureza. La mine încă mai durează… Cred ca destinul ne este influențat de circumstanțe, iar lumea mea e mereu in mișcare.

Dorin Nădrău: Care sunt proiectele actuale ale Cristianei Crin și ce își dorește pentru viitor?

Cristiana Crin: Profesional sunt multe proiecte pe care îmi doresc să le ating. Prin Perpetuum Designs și prin clienții care ne trec pragul. Drumul abia îmi începe. Am intrat recent într-un parteneriat cu Spes, un Start-Up focusat pe branding și social media. Sunt entuziasmată să văd ce ne aduce viitorul și aici. Personal, îmi doresc copii, iar următoarea perioadă va fi dedicată un pic mai mult pentru familie.

Dorin Nădrău: Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi fi acordat acest interviu privind un domeniu deosebit de actual, indispensabil și captivant.

(A consemnat: Dorin Nădrău)

Foto. Dorin Nădrău