Un model de civilitate și patriotism
9 min readUn model de civilitate și patriotism
Autor: prof.univ.dr. Anca Sîrghie (Sibiu)
N-au dat încă teii în floare la Argeș și pe Neajlov, dar „Mâna Maicii Domnului” cu mirosul ei inconfundabil ne-a întâmpinat în curtea casei generalului maior aviator, veteran de război Radu Theodoru din Grădiștea nr. 218, unde gazda ne-a făcut o primire emoționantă. De ani buni noi primeam la Sibiu pe domnul general la reuniunile Cenaclului care îi poartă cu onoare numele, dar acum era prima dată când Ion Gligor Stopița, la volanul Matisse-ului său, ca redactor al revistei „Rapsodia”, Mihai Posada cu soția lui și eu, aveam șansa de a trece nu numai pragul casei unui scriitor, ci și de a cunoaște cuibul de viață a patronului spiritual pe care îl are Cenaclul „Radu Theodoru”. Putem afirma că acesta este cel mai activ cenaclu literar dintre toate câte există în prezent pe raza orașului-burg de pe malurile Cibinului. Mai rar o asemenea întâlnire într-un punct înalt al emoției sincere, care a trecut electrizant prin sufletele noastre, de la gazdă la musafirii sibieni, simțind valoarea de eveniment a momentului așezării la masa de sub copertina naturală a viței de vie. Au mai șezut la masa aceea scriitori celebri pe care domnul general a ținut să-i menționeze cu bucurie, precum Ioana Postelnicu, Laurențiu Fulga, soții Ileana și Romulus Vulpescu, Ion Lăncrănjan, ca și Theodor Damian de la New York, care îmi povestea ieri la telefon cu ce-l servise cândva ospitaliera gazdă grădișteană, dovedindu-mi că fiecare vizită acolo rămăsese memorabilă datorită prisosului de generozitate arătat musafirilor de pretutindeni.
Surpriza noastră a fost să constatăm că deja acolo s-a conturat un muzeu, unde gazda a agonisit obiecte reprezentative din activitatea militară a moșilor, unchilor, dar nu mai puțin din propria activitate de aviator și navigator. Așa mi-am reamintit pasajul citit în cartea „O viață fără fard”, unde rememorarea auctorială edifica asupra modului de viață desfășurat după un anume plan existențial: „De aproape trei decenii trăiesc într-o casă de țară în care am sugerat stilul brâncovenesc, cu arcade și vitralii, cu vie și pomi fructiferi care dădeau în lunca fabuloasă a Argeșului.” Am continuat vizita la etajul vilei. Pretutindeni cărți, de diferite domenii și vârste ale scrisului. Pereții încăperilor au icoane pe sticlă, tablouri în ulei cu voievozii care i-au inspirat scriitorului romanele istorice. Mihai Viteazul, înainte de toți, apare și sub formă de vitraliu. Mi-am adus aminte că prin anii ’66-‘67 Radu Theodoru scria despre marele voievod în romanul istoric „Brazdă și paloș”, o carte a adolescenței mele. Unde era autorul pe atunci? Exact la Sibiu, unde documentarea a făcut-o în biblioteci și în arhive. Semnatar a vreo 80 de cărți, în prezent Radu Theodoru muncește la masa lui de scris tot opt ore pe zi, cum ne asigură dna Maria Marin, custodele muzeului, ca acum să scoată un nou volum, unul dedicat tinerilor. Spiritul militar nu se dezice nici la cei 98 de ani, împliniți de domnul general maior, veteran de război. Dedicat lui Vlad Țepeș, romanul „Îngerul morții”, cu care și-a încheiat Radu Theodoru proza de inspirație istorică, l-am citit în urmă cu doi ani, surprinsă îndeosebi de buna stăpânire a lexicului turcesc , prin care autorul a creat atmosfera epocii la Marea Poartă Otomană, unde se petrec mai multe scene. Câteva episoade sunt plasate în acest roman și pe câmpurile Neajlovului, la Comana, dar într-o vreme îndepărtată când acest locaș de cult nu putea să aibă strălucirea de acum.
Menționez acea lectură tocmai pentru că o altă surpriză-ne aștepta pe noi, delegația adhoc sibiană, la Mânăstirea Comana de pe Neajlov, ctitorie a voievodului Vlad Țepeș la 1461. Atât de radical a fost restaurată și modernizată mânăstirea, încât n-am mai recunoscut reperele de la ultima vizită pe care o făcusem cu câțiva ani înainte. Acum există un muzeu și un mausoleu cu osuar, având mii de tigve ale eroilor căzuți pe câmpurile de luptă ale Neajlovului. Dar nu mai seamănă nici măcar curtea, acum pavată și ornată cu flori frumoase, prelungită cu scări metalice spre albia râului.
Dl Plt. Adj. Șef Miron Emanoil, ca binecuvântată călăuză a noastră, ne-a vorbit despre momentele dramatice petrecute în trecutul medieval pe aceste meleaguri. Studiindu-le cu interes și pasiune, s-a îndrăgostit de Vlad Țepeș, întărindu-ne starea de respect pentru istoria atât de tensionată a Valahiei, mereu cotropită de turci, de tătari și de alte urdii de năvălitori.
Ca gest recuperator, tot generalul Theodoru a inițiat ridicarea unei troițe splendide în amintirea celor peste 200.000 de militari români sacrificați la Cotul Donului, fără ca acolo să existe vreo formă de semnalare a unei asemenea jertfe eroice, așa cum există din partea altor state. Deloc întâmplător, exact în preajma acestui monument, generalul Radu Theodoru își va afla odihna de veci, alături de soția sa, nu de mult timp plecată dintre cei vii.
Au apărut pe zidul împrejmuitor de la intrarea sfântului lăcaș trei panouri murale cu imagini simbolice ale lui Mihai Viteazul și scene de luptă din cele Două Războaie Mondiale. Imaginile acelea par străjuite de tunuri ale epocilor respective. Exact în acest decor, la Mânăstirea Comana Ziua Eroilor din 2 iunie 2022 s-a desfășurat după programul conceput de domnul general Theodoru, așa cum ne-a asigurat și mențiunea de pe „Jurnalul de front”, primit la sosire. Manifestarea a început cu Imnul Național și cu Cuvântul de învățătură al Arhimandritului Dr. Mihai Muscariu, starețul lăcașului de cult. A urmat Apelul solemn al eroilor Flotilei 1 Vânători. Targetul urmărit de domnul General Theodoru era elogiul adus eroismului camarazilor săi aviatori căzuți în luptele pentru apărarea patriei. O asemenea datorie de onoare, pe care a ținut să și-o îndeplinească îi face cinste. Știam acest fapt esențial din telefoanele repetate date de Domnia Sa, ca să se asigure că nu voi lipsi de la acest eveniment, iar acum din „Jurnalul de front”, am citit un adevărat microistoric al aviației române, cu fișe biografice și portrete ale celor mai reprezentativi dintre eroi. Deloc întâmplător, se pornea în evocare de la inginerul-inventator Aurel Vlaicu, cel dintâi pilot al nostru care a îndeplinit misiuni militare cu aparatul de zbor Vlaicu I, de concepție și construcție proprie. El a murit într-un moment simbolic pentru ideea de unire, cel al încercării de trecere cu avionul peste munți de la București la Brașov. Între proiectele la care lucrase fără a mai izbuti să le definitiveze se afla și Vlaicu III, „primul avion funcțional din lume construit integral din metal”. Într-un cuvânt, cei 12 aviatori prezentați ne-au impresionat cu destinele lor eroice. Astfel, la Tălmaciu a murit locotenentul aviator Petre Crețu, primul ofițer român „căzut la datorie în Războiul pentru Reîntregire, doborât de antiaeriana inamică.” Căpitanul Vasile Greavu a murit în 14 noiembrie 1916 la Mărășești „ca a zecea jertfă a zburătorilor români” în acea conflagrație, pe când căpitanul Vasile Craiu a fost păstrat în memoria camarazilor săi drept „Șoimul de la Mărășești”. Generalul le-a citit numele neajutat de ochelari, încredințându-ne că-le cunoștea perfect biografiile. A urmat un bocet pentru eroi, moment susținut de Formația corală a satului Falaștoaca, condusă de profesoara pentru ciclul primar Gina Vasilache. Au impresionat alocuțiunile rostite de domnul general Radu Theodoru și de Dan Puric, actorul mereu încântător în rostirile sale pline de cugetări și de sfaturi minunate pentru cei tineri.
În public am recunoscut pe cmd(r) Constantin Filip și soția sa, pe Carmen și Sorin Berilă, pe Colonel (r) Dan Gîju etc. M-a salutat comandor(r) Ion Breazu, care totdeauna însoțește pe domnul general Theodoru în escapadele sale sibiene și m-a asigurat că la toamnă ei vor reveni la Cenaclul nostru de la Cercul Militar Sibiu cu aceeași bucurie. De un efect special a fost prezența în fața Mausoleului a lui Emanoil Miron înveșmântat ca ostaș al lui Vlad Țepeș, armură care în sine cântărește 30 kg. Domnul Miron a rămas astfel îmbrăcat până seara târziu, mărturisindu-ne că îi place să o poarte. A fost o simbolică imagine a unui trecut îndepărtat, pe care dânsul și-l asumă prin ceea ce gândește, prin modul cum și-a însușit pagini de istorie militară, prin gest și simțire. De asemenea oameni are mare nevoie în prezent armata română. Și nu numai ea.
S-au depus coroane în Mausoleu din partea unor formații civile, militare și politice, dar cel mai mult ne-au impresionat copiii îmbrăcați în costume naționale care, au dus flori la eroii neamului. Se aflau printre ei elevii Școlii gimnaziale nr. 79 din capitală, cu clasa doamnei profesoare pentru ciclul primar Camelia Ristea și a doamnei Angela Baciu, solistă a Corului Madrigal, care tocmai au susținut un scurt program artistic închinat aviatorilor căzuți eroic.
Un moment liric primit cu viu interes a fost cel susținut de actrița Doina Ghițescu care a cuprins în colajul realizat cu o remarcabilă expresivitate și fluență versuri din creația lui Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Dan Verona și alții. Genul poeziei patriotice este adecvat personalității puternice a actriței, care a fost îndelung aplaudată. A plăcut și momentul sopranei Irinuka Gîju, o altă prezență familiară la acest eveniment anual de la Sfânta mânăstire.
Cu totul spectaculos a fost salutul aviatorilor Forțelor Aeriene Române, care au prezentat onorul zburând pe deasupra noastră în câteva raiduri. Simetric, de lângă noi au pornit spre cer porumbeii albi ai columbofilului Ghiță Măndică, un simbol al zborului spre înalt, ca liant între cer și pământ.
Poftită să stau, cum se cuvenea musafirilor veniți atât de departe, lângă domnul general Radu Theodoru, la ceremonia care s-a întins pe mai bine de două ceasuri, i-am observat emoția cu care a urmărit fiecare moment, el fiind preocupat ca programul stabilit cu energică parcimonie chiar de Domnia Sa, să fie desfășurat exact, fără vreo improvizație a unor participanți, care profitând de marea masă a spectatorilor sosiți din diferite colțuri ale țării să nu transforme această manifestare curat patriotică, într-un prilej de campanie electorală, spre exemplu, primejdie sesizată și de noi.
Dialogul generațiilor a continuat până spre seară pe terasa Neajlovului la mese cu bucate tradiționale. Desigur că în toate localitățile din țară Ziua Eroilor din debut de lună iunie, coincizând cu sărbătoarea sacră a Înălțării Domnului, se desfășoară cu tot ce poate da fantezia edililor și cea a concetățenilor sau consătenilor, după caz. Fără îndoială, niciunul dintre participanții evenimentului de la Comana nu va uita autentica emoție încercată în atmosfera de pioșenie a mânăstirii. Acolo s-a desfășurat un eveniment unic, chiar inimitabil, în care s-a văzut că simțirea românească este vie, transmisă de la generațiile vârstnicilor spre cei tineri. Și pentru că de la conceperea lui și până la vegherea asupra bunei desfășurări, întregul eveniment a avut ca reper o personalitate emblematică, înzestrată la cei 98 de ani cu o mare forță vitală, model de trăire autentică și de verticalitate morală, suntem îndreptățiți să credem că mesajul patriotic transmis și-a atins ținta.
Foto. Anca Sîrghie
