Prima antologie a aviației române

Prima antologie a aviației române

Autor: Magdalena Albu (Bucureşti)

Volumul colectiv „Antologia Aviației”, apărut în 2021, la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca, și coordonat de către Comandorul (Rz.) Ștefan Popa, ar trebui să stea în biblioteca oricărui pasionat de zbor din această țară, căci el cuprinde o serie de portrete, sub o formă sau alta, ale așilor, de ieri și de azi, ai Cerului României, precum și ale celor care au de îndeplinit, ca într-o piesă de teatru cu regie fixă, diverse misiuni de culise . „O antologie a Aviației Române era necesară. Inițiativa Filialei Cluj a Ligii Aeriene Române a venit la timp”, argumentează, în deschiderea cărții, Gl. mr. (Rz.) dr. Victor Strâmbeanu, Președintele Ligii Aeriene Române. Și nu numai că a venit la timp, dar ea trebuie să și continue…

Din perspectiva primatului, teologul, scriitorul și comandorul de aviație Ștefan Popa putem spune, fără urmă de tăgadă, că este un deschizător de drumuri, în acest sens, alcătuind, cu pasiune și răbdare, ce dintâi antologie din istoria Aviației române, o lucrare de referință, un reper bibliografic consistent. Cu o activitate prodigioasă desfășurată pe mai multe planuri, directorul și fondatorul Revistei cultural-patriotice „Chemarea zborului” a realizat, astfel, un lucru unic în perimetrul generos al volumelor colective apărute după 1989, poate și pentru că, așa cum îl caracteriza scriitorul Teodor Dume, „Ștefan Popa este un «rebel» (la superlativ, vorbind) al lăuntrului ființei care nu cedează în fața neprevăzutului”, dar, mai presus de toate, adăugăm noi, pentru că „… zborul rămâne totuși o chemare pentru cei aleși de divinitate”, atât la manșa aparatului, cât și pe tărâmul scriiturii personale, după propria mărturisire scrisă a coordonatorului „Antologiei Aviației”.

Florilegiul propus, spre lectură, de către autor, aduce dimpreună „personalități de referință din aviație, dar și oameni de rând care fac zborul posibil, din trecut și din prezent, civili și militari, de la sergent la generali cu patru stele, zburători și nezburători, din toate domeniile aferente aviației, inclusive pictori, stewarzi, aviator preoți”, menționează, în deschiderea cărții, Președintele Ligii Aeriene Române. Așadar, structura amplă a volumului ne relevă o serie de materiale extrem de interesante, ce pot fi parcurse de către cititor, texte pe care și-au lăsat semnătura și sufletul General-locotenent (Rtr.) dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu („Repere actuale în explorarea spațiului cosmic”), General-maior (Rtr.) Radu Theodoru („Podul Înalt” – fragment), Prof. univ. dr. Valeriu Avram („Locotenentul Vasile Niculescu – pilotul Marii Uniri”), General (Rz.) dr. Ștefan Dănilă („Filozofia zborului”), Cpt. comandor Doru Davidovici, Comandor ing. Justin Capră, Ing. Dan Antoniu, Locotenent comandor Dan Vizanti, General maior (Rz.) dr. Victor Strâmbeanu („Aripi frânte, aripi smulse”), Ing. George Rotaru – directorul Aeroclubului României, Pictor Ion Țarălungă („Viteza pensulei era direct cu cea a avionului”), Pilot Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), Comandor (Rz.) Filip Constantin („Diplomația tace, armele vorbesc”), Preot militar (Col) Sorin Medrea („Asaltul asupra tentativei de cuprindere a iubirii”), Istoric militar Sorin Turturică („Interviu cu general-locotenent (Rtr.) Ioan di Cesare”), General de flotilla aeriană (Rz.) dr. Tudor Ene („Frânturi din fuga condeiului”), Colonel Laurențiu Hodorogea („Soldatul – un erou în devenire”), Comandor (Rz.) dr. Marius-Adrian Nicoară, Ing. dr. Ioan Vasile Buiu („Un român în zorii aviației: Traian Vuia (1872-1950). Monoplanul lui Vuia – la un centenar”),  General-locotenent (Rtr.) Ion Dobran („Jurnal de război”), iar înșiruirea numelor incluse poate continua.

Antologatorul Ștefan Popa, poetul pentru care „zborul are cântecul lui, dar pentru a-l auzi trebuie să tragi aer în piept, să închizi ochii, să auzi chemarea, să plutești, pur și simplu în atmosferă și, lucrul cel mai important, să-ți deschizi inima”, nu numai că a creionat o primă radiografie a universului aviatic, care trebuie să continue, de aici înainte, cu alte volume noi, dar a conferit și multidimensionalitatea necesară întregii palete de exprimare, în carte putând fi întâlnite alături poezia, interviul, eseul ș.a., piloni ai unei arhitecturi elevate de cuget și trăire, unde stilurile diferite și tiparul interior al fiecărui autor în parte se comunică pe sine, cu bucurie.

Practic, „Antologia Aviației” alcătuiește un monolit compus din piese distincte, însă, animate, in corpore, de același crez funciar: „zborul a fost chemarea mea”. Filozofia zborului – pentru că se poate vorbi, neîndoielnic, despre așa ceva – este îmbrăcată în cuvinte născute din patima neostoită pentru Înalt. Dincolo de mit, dincolo de legendă, realitatea îmbracă forme exacte, iar oamenii, care o ajută să prindă aripi, posedă, la rândul lor, aripi. Interioare. „De fapt, ce pot vorbele să spună despre jertfelnicia acestor oameni și despre măreția și frumusețea zborului?” (Ștefan Popa)

„Antologia Aviației” reprezintă una dintre perspectivele de a privi Arta zborului, așa cum e ea. Poetică și non-poetică, deopotrivă. Cu eroii și cu slujitorii ei de zi cu zi. Fascinantă, pentru cei mai mulți dintre noi, și, totdeodată, plină de mister, ca o lună de aur desferecând tainele nopți sau… ca niște versuri scrise pe cer, atunci când e senin, cu inima: „Se ascund/ secundele-n cer, Dănțuind printre nori/ sidefii,/ Împodobite cu safire/ și mister/ Plutesc aievea/ în neantul iubirii./ Ascultă, cum ne/ strigă văzduhul,/ Din adâncurile/ genunilor inefabile/ Se cutremură cerul / și tot pământul,/ Pecetluind speranța/ zborului spre stele./ Privește cum ne-/ așteaptă cerul/ Albastrul liniștirii de/ inimi și destine,/ Strângând la piept/ orizontul și plânsul,/ Ascultă, cum ne / cheamă cerul.” (Ștefan Popa, ” Ne cheamă cerul”)

Același Teodor Dume spunea despre coordonatorul antologiei că este „un animator al gloriei de ieri păstrate în arhiva memoriei ca pe ceva sfânt”. Are dreptate, fiindcă a construi, pentru prima dată în istoria aviației românești, un edificiu literar solid, cu adevărat reprezentativ, precum corpusul acestui volum colectiv, implică o responsabilitate enormă a autorului său pentru viitorime. Aici, Ștefan Popa a avut de îndeplinit, alături de toți ceilalți colaboratori, o misiune complet specială: să unească, prin cuvânt, trecutul cu prezentul și să efectueze, astfel, nu un survol deasupra unui teritoriu geografic bine delimitat, ci un desen în formă de stea pe Verticala spiritului…