Neluța naturista

Neluța naturista

Autor: Dana Fodor Mateescu (Bucureşti)

Neluța visa mereu fluturi. Rareori oameni. Era o superbă, o naturală și-o diafană. Superioară și blondă, evident, de la natură! Avea puțină engleză pe la guriță, se descurca și cu franceza, iar la spaniolă n-o întrecea nici Majestatea Sa Regele Juan Carlos al Spaniei.

Neluța nu suporta golănia, hainele care înțeapă, ciorapii din plastic, bulele din Coca-Cola și în general, lucrurile contrafăcute. Mânca absolut natural, fără E-uri, „mai bine legume crude decât ceva fals”, respira natural, mergea natural, dormea natural, făcea amor natural și domestic, la ore fixe, la zile fixe, așa cum citise ea, undeva, dar uitase unde.

Se născuse într-un București insuportabil de frumos, în sânul unei mahalale vesele și plină de pitaci lăsați singuri acasă, cu cheile de gât, însă toate vacanțele de vară și le petrecuse la țară, la bunica după mamă. Acolo a devenit ea… naturală până la manie.

Și știți de ce? Baba Tinca, mă-sa mare adică, avea oroare de foc. O arsese la mânuțe, în 1933, tac-su, preventiv, cică s-o învețe minte și să nu mai umble la sobă, „tu-i șara mă-sii dă fietițî, nu mai pune ia mânili pă foc, câti zâli o ave!”. Și-așa a fost! Tincuța s-a speriat așa de rău, încât n-a mai vrut să audă de flăcări, aragaz, cuptor și tot ce ținea de foc.

Nu gătea niciodată. Așa că, toată mâncarea ei era crudă: brânză, roșii, ceapă, usturoi, varză, mere, pere. Fără carne. Așa a învățat-o și pe Neluța. Pâinea o cumpărau de la magazin. Atât. În afară de, hai să-i zicem ciudățenia asta, baba i-a arătat cum să-și mențină obrazul curat, să se spele cu apă neîncepută, de la fântână, în care punea flori de tei, iasomie, busuioc, cicoare sau miere, a pus-o să doarmă strașnic, odată cu galinaceele și să se trezească pe la cinci, cinci și-un pic. Apoi la „trebi”: măturatul curții, al odăilor, scuturatul cârpelor.

Așa a crescut Neluța și nu pot să zic că a avut probleme de sănătate. A fost la școală, a terminat liceul, a intrat la facultate, la Geografie, că tare-i mai plăcea să se plimbe… cu gândul.

Studentă fiind, nu prea avea prieteni. N-o plăceau. Colegii făceau mișto de ea la orice ocazie (Cine, mă? Nebuna aia de se spală pe față cu pipi de bondar tânăr, austriac, și bea ceai din piele de drac? Să n-o văd cu noi la bairam, ne strică seara!)

Fata suferea, dar se ținea cu dinții de ideile ei.

Dacă se îmbolnăvea, bea ceai de urzică, pătlagină, zmeură, mușețel sau sunătoare. Niciodată la medic! Când avea coșuri, pac!, își ungea obrazul cu miere și castravete, dar să fie Lună plină pe cer, altfel nu funcționa! O durea măseaua? Pac, un cățel de usturoi. Avea dismenoree? Pac, o oală de ceai din iarba mâței și roiniță. Crampe abdominale? Nimic mai simplu: ceai de ciuboțica-cucului, angelică sau coada-șoricelului.

La un moment dat, fetei i-a căzut cu tronc Nicu, un student de la Politehnică. Ăla era total stelar, ca și ea. Trăia în lumea semințelor de in, știa pe de rost 456 de povești despre daci, plus trei despre indienii kickapoo, era pasionat de medicină și de terapiile alternative și a studiat legătura dintre arta sunetului și metodele de vindecare a diferitelor afecțiuni.

Kama Sutra nu mai avea taine pentru el. Tânărul era frumos, înalt, măsură bună, blond cu ochii verzi și cu tată-mare decorat în cel de-al Doilea Război Mondial. Amor făceau numai sâmbăta și duminica, la 3 noaptea, sănătos, dacic, gospodărește, cu fereastra larg deschisă, să aibă aer suficient. Neluța era în extaz. Ca Nicu, mai rar!! În timpul actului, el ținea și un mic discurs, ca un adevărat profesionist:

„Iubito, vino mai sus!… vibraţiile sonore străbat traseele electrodermale ce duc la inimă şi laaa… ah, scuză-mă! Te-ai lovit la cap?… ăăă, la alte organe din corp, deblocându-se, astfel, blocajele energetice care stau la baza numeroaselor boli. Aruncă perna aia pe jos, că n-am loc! Așa! Când omul scoate un sunet de joasă frecvenţă, o face încordând anumiţi muşchi din zona pelviană, pricepi? Dă bluza asta jos, ce naiba?! Sunetul are o anumită tonalitate şi structură energetică ce influenţează organele interne. Fată! Mă asculți? Efectele sunt benefice pentru voce şi laringe, producându-se masaje subtile asupra unor centri cerebrali…”

Mvai! Neluța îl iubea cumplit. Numai pe el! Așternuturile erau numai din in sau mătase naturală, pernele umplute cu fulgi de gâscă. Și apropo de cârpe! Neluța nu punea pe ea decât bumbac 100%, lână sau borangic. Știu, e dificil în secolul 21, dar pentru ea, nimic nu era imposibil. Până într-o zi!

S-a trezit c-o durere cumplită de abdomen. Stare de vomă, leșin. Mă, ce are femeia? Nicu i-a cântat ceva la chitară, la muzicuță, i-a pus povestea celor trei purceluși, o aveau pe un DVD, i-a făcut 12 masaje cu mentă proaspătă. Nimic!

În cele din urmă, a chemat Salvarea. Au luat-o și-au dus-o la Spitalul de Urgență. După analize și ecografii, au stabilit că Neluța are câteva răni pe colul uterin, care trebuie cauterizate. I-au dat un tratament și au trimis-o acasă. Însă ea n-a vrut să asculte de medici. „Ăstia vor să dau bani pe chimicale? Nici nu mă gândesc! Am eu doctoria mea de la bunica.” Și și-a pus miere pe bube. Cam o jumătate de borcan, să se vindece rapid!

Acum, vă puteți închipui, dragii mei, ce-a pățit mai departe Neluța naturista? A doua zi, s-a dus liniștită la facultate, avea cursuri de la opt. Pe la sfârșitul ultimei ore a simțit că mierea i se scurge pe picioare. Ei și ce? S-a dus la toaletă și a șters-o cu un șervețel. Nu avea ciorapi, doar chiloțeii, fusta și pantofii cu toc. Mierea se lipea îngrozitor. Of! Ce ghinion! O să facă o baie bună acasă.

Afară era o zi superbă de sfârșit de aprilie, cu flori pe toate tarabele: zambile, frezii, lalele, trandafiri. Sute de albine zumzăiau încoace și-ncolo. Mirosea tot Bucureștiul a vanilie și-a mere. Cam la fel aromea și Neluța. Biata de ea, simțea că la fiecare pas îi mai picură nițică miere pe pantof. Of! Însă cum a trecut pe lângă tarabele pline cu flori, (și albine!) ceva straniu și inexplicabil s-a petrecut în sufletele bietelor creaturi. Odată parcă a dat strechea-n ele și cu toatele s-au luat după studenta noastră.

„Aoleeeeeeeu!”, făcea, Neluța dând ca disperata din mâini și din mapa plină de cursuri despre lacul Baikal și clima tropicală. „Bâzzzzzzzzzzzzzzzzz-bââââââââzzzzz”, ziceau și albinele turbate.

Dragii mei! Au înțepat-o pe Neluța în pulpe, în buze, nas, frunte, dar și în locul acela din care izvora…mierea. Daaa! Sărmana! A ajuns din nou la urgență, de data asta leșinată și în deplin șoc anafilactic.

Totuși a avut noroc. A scăpat ca prin urechile… acelor (de albină).

De atunci, cu Neluța s-au petrecut schimbări esențiale. Nu mai vrea să audă de tratamente naturiste, de tantra yoga, de Nicu (who the fuck is Nicu?), a devenit extrem de sociabilă, fericită, merge la petreceri, s-a combinat cu un șofer  de TIR din Breaza, bagă în ea tone de cipsuri, bea de stinge și fumează câte trei pachete de Marlboro roșu pe zi. Uneori mai și visează. Dar numai albine.

Foto. Dana Fodor Mateescu