Criza energiei, un test al confruntării grandioaselor „Green Dealuri” cu realitatea (II)

Criza energiei, un test al confruntării grandioaselor „Green Dealuri” cu realitatea (II)

Autor: Alexandru Lăzescu

China va fi principalul beneficiar al unor politici occidentale complet nerealiste care îşi propun ambiţioase ţinte neutrale de emisii de carbon.

Mulţi lideri europeni, între care şi Klaus Iohannis, aflaţi sub imense presiuni interne, se uită acum către Bruxelles. Însă după cum relatează Politico, Charles Michel, Preşedintele Consiliului European, a ţinut să sublinieze că, deşi ar putea exista un „spaţiu politic de abordări comunitare”, până la urmă „mixul energetic cade în responsabilitatea fiecărei ţări”. Cu alte cuvinte, după ce a presat statele membre cu tot felul de „reglementări verzi”, Bruxelles-ul pare să se spele pe mâini. Mai mult, Frans Timmermans, coordonatorul programului „Green Deal”, s-a arătat îngrijorat, în cadrul unei întâlniri ministeriale care a avut loc în Luxemburg, că actuala criză energetică ar putea afecta demersul de renunţare accelerată la combustibili fosili. Ţinând să precizeze că cei care dau vina pe Pactul Verde au făcut acest lucru „din motive poate ideologice sau, uneori, economice pentru protejarea intereselor lor de afaceri”. Asta deşi tocmai aceste grandioase „Green Deal-uri” au la bază o substanţială amprentă ideologică.

Numai că miniştrii prezenţi la reuniune, presaţi de problemele concrete de acasă, s-au arătat puţin impresionaţi de apelul lui Timmermans pentru promovarea neabătută a „programelor verzi” în ciuda dificultăţilor prezente. „Nu acesta este răspunsul pe care societăţile noastre trebuie să-l audă. Trebuie să spunem ce vom face concret pentru a gestiona această provocare”, a declarat Adam Guibourgé-Czetwertyński, subsecretar de stat la Ministerul polonez al Climei.

Dar explozia preţurilor la energie nu este singura problemă cu care ne confruntăm în prezent. Sunt consecinţe şi în planul securităţii. Moscova a redus livrările de gaz către Europa pentru a presa Germania şi UE să dea cât mai repede avizele necesare intrării în operare a gazoductului Nord Stream 2. Vladimir Putin a declarat zilele trecute că Rusia ar putea spori fluxul de gaz pompat prin Ucraina, deşi este o soluţie „mai scumpă şi mai poluantă”. Lăsând să se înţeleagă că speră ca alternativa „superioară”, Nord Stream 2, va fi disponibilă cât de curând. O confirmare a faptului că cei care au avertizat că Nord Stream 2 va fi utilizat ca „armă” împotriva Poloniei şi mai ales Ucrainei au avut perfectă dreptate.

În ceea ce o priveşte China este şi ea hotărâtă să utilizeze chestiunea „Schimbărilor Climatice”, devenită o adevărată obsesie în spaţiul occidental, ca instrument de presiune. Deocamdată Xi Jinping nu a anunţat dacă va fi sau nu prezent la Glasgow. Însă ştim deja cum anume va aborda Beijingul discuţiile pe această temă. Declaraţiile ministrului de externe chinez, Wang Yi, au fost cât se poate de explicite: „cooperarea în domeniul climei nu poate fi separată de problema generală a relaţiilor dintre China şi Statele Unite”. Adică, în traducere: vom sta cu voi la masă să discutăm chestiunea Schimbărilor Climatice dacă, între altele, încetaţi să mai vorbiţi despre posibilitatea ca Covid-19 să fi scăpat dintr-un laborator din Wuhan, despre situaţia din Hong Kong, despre uiguri sau despre orice alte teme care ne deranjează.

Este o strategie care, mizând pe naivitatea şi orbirea ideologică a Occidentului, are bune şanse să funcţioneze. Un anunţ al lui Xi Jinping că China va înceta să mai finanţeze centrale pe cărbune în străinătate, fără a preciza de când va face asta sau dacă proiectele în curs vor fi afectate, a fost primit cu un entuziasm greu de înţeles. „Salut angajamentul preşedintelui Xi de a opri construirea de noi proiecte privind cărbunele în străinătate – un subiect cheie al discuţiilor din timpul vizitei mele în China”, a reacţionat imediat, încântat, Alok Sharma, preşedintele COP26. „O mare contribuţie”, a declarat şi John Kerry, „ţarul pentru Climă” al adminstraţiei Biden.

Oricum, impactul unei astfel de decizii asupra consumului mondial de cărbune va fi minim. Jumătate din întreaga energie electrică a Chinei, 2100 GW, este produsă de centralele pe cărbune, şi se doreşte construirea altor centrale de 105 gigawaţi. China consumă pentru producerea de energie jumătate din producţia globală de cărbune. Spre comparaţie, întreaga capacitatea de producere a energiei electrice din Marea Britanie este de aproximativ 75 gigawaţi. În aceste condiţii este lesne de înţeles cât de ridicol este entuziasmul care se desprinde din declaraţiile de mai sus privind atitudinea pozitivă a regimului de la Beijing. După cum la fel de ridicol şi de naiv este cum, în ciuda acestor evidenţe, mulţi ecologişti occidentali privesc pozitiv China din perspectiva „luptei împotriva schimbărilor climatice” doar pentru că Beijingul a semnat Acordul de la Paris sau face astfel de declaraţii cu impact absolut nesemnificativ.

După cum scrie Matt Ridley în The Spectator, este o dublă victorie pentru China. „Nu-i vine să-şi creadă norocul, ne priveşte cum ne închidem sursele de energie fiabile şi accesibile pentru a cumpăra de la ei turbine eoliene, panouri solare şi ingrediente pentru baterii pentru maşini electrice”. În acest context este citat profesorul Jun Arima de la Universitatea din Tokyo, unul dintre negociatorii principali ai Japoniei la reuniunile climatice, care avertizează că „lumea divizată şi acrimonioasă creată de politicile de emisii nete zero de carbon va permite Chinei să-şi consolideze şi să-şi amplifice prezenţa sa economică globală şi influenţa, în timp ce lumea democratică va fi tot mai slăbită din punct de vedere economic, politic şi militar”.

Foto. Alexandru Lăzescu