Dacă politichie nu e nimic nu e cu Tudor Petruţ – Kabul, mon amour
3 min readDacă politichie nu e nimic nu e cu Tudor Petruţ – Kabul, mon amour
Autor: Tudor Petruţ (California)
(Text scris în data de 25 august 2021, n.red.)
Imaginile televizate în întreaga lume prezintă o realitate tragică şi indiferent cum sunt analizate şi comentate pe întreg globul, suferinţele afganilor aflaţi între ciocanul taliban şi nicovala americană sunt evidente. Printr-o pripită şi nemăsurată mişcare politică a preşedintelui, Statele Unite ale Americii au ajuns de râsul lumii. Râs-plâns, cu lacrimi fugare pentru chinul unor fiinţe umane, cu copii în braţe, agăţate sinucigaş de aripile unui avion în decolare.
După care începe politica. Se şopteşte că preşedintele Joe Biden nu a fost alesul poporului, iar milioanele de voturi au fost, de fapt, împotriva hulitului fost preşedinte. Donald Trump a pierdut alegerile. Joe Biden a devenit preşedinte. După care a demontat sârguincios, pagină cu pagină, majoritatea acţiunilor executive ale predecesorului său. Fără raţiune legală sau pragmatică, ci doar din silinţa politică de a-l anula pe Trump din istorie.
Politica externă americană s-a re-aliniat la tradiţia marelui conducător Barak Obama, al cărui ucenic Biden a fost mereu. În ceea ce priveşte situaţia din Afganistan strategii americani au apelat la aceeaşi schemă, au eliminat înţelegerile cu talibanii pentru că au fost parafate de Donald Trump. După care preşedintele Biden a purces la retragerea trupelor pentru a demonstra poporului (alegător) pacifismul umanist al partidului democrat şi al alesului lor. Anti-trumpismul şi populismul de la Casa Alba au creat, ca printr-o detonare de bombă, o criză umană şi politică mondială care va avea un impact de lungă durată. Un fiasco total, retragerea americană a devenit o sabie (afgană) deasupra capetelor luminate alese prin vot liber şi independent şi entuziast şi democratic şi fără nici un fel de fraude electorale. Kabul a devenit cimitirul care va îngropa cariera politică a domnului Biden şi a democraţilor care l-au impus la putere.
Pentru câteva zile majoritatea media americane au revenit la jurnalism. Prezentând fapte, comentând acid, prezentând opinii diverse, ancorate într-o realitate în direct ce nu poate fi măsluită. Iubitul comandant suprem, mângâiat cu aplomb de mulţi jurnalişti până mai ieri, a devenit un bătrânel senil, incoerent în politica externă, cu un suport în cădere liberă în sondajele de opinie.
După care începe politica. Pentru că, după imprudenţa iniţială, presa americană începe să îndulcească afecţiunile prezidenţiale. Pentru că dezastrul afgan e trecător iar agenda politică internă a democraţilor, a cărei campion este vârful de lance Joe Biden, trebuie impusă cu rapiditate. Catastrofa de la Kabul va deveni, în câteva zile, un mare succes umanitar, o nouă victorie americană, cu politicieni şi militari la unison, salvatori ai mii de vieţi din calea potopului taliban. Sub coordonarea maiastră a preşedintelui Biden. Re-colorat în vocabular pestriţ, Kabulul în şalvari şi mitraliere va deveni un Kabul mon amour.
Foto. Tudor Petruţ