Poezii de primăvară

Poezii de primăvară
Autor: Georgeta Minodora Resteman

În dimineaţa ce-amiroase-a nea

Se răsucesc fuioare reci de vânt
În dimineaţa ce-amiroase-a nea –
Tărâmul meu, tăcere de mormânt,
Un cer senin, o margine de stea

Ce cade pe-un crâmpei de crepdeșin
Când se ridică blândul Demiurg
Şi-mbrăţişează tufa de mălin
Cu doruri multe ce din muguri curg.

Lângă fântână, doar bătrânu-alun,
Sfinţit de-un cânt sprințar de piţigoi,
În care, vara, sufletu-mi adun
Şi câte visuri împletim noi doi.

Ce linişte-i… Filoane moi de fum
Ţintesc spre ’nalt scriind povești pe-azur.
Un car cu boi mai scârţâie pe drum
Și-i colb şi piatră seacă primprejur…

Câţiva bătrâni sub muntele-ngheţat
Îşi poartă paşii spre-nchinare, greu,
Acolo-şi varsă lacrima-nfocat
Şi mâna-şi dau cu bunul Dumnezeu.

Mă contopesc încet cu-al lor frământ –
Le-aş da chiar un crâmpei din viaţa mea,
Ne biciuiesc fuioare reci de vânt
În dimineaţa ce-amiroase-a nea…

Ce ți-au făcut tristețile cu viața?

Ce ți-au făcut tristețile cu viața,
De ce-ai lăsat ca umbrele să-ți cearnă
Peste mănunchi de rouă, dimineața,
Ninsori și ger? Tristețile-ți întoarnă,

Nu le primi deloc la tine-n casă,
Și-oriunde ele-ar vrea să se răsfețe!
De ce s-așezi tristețile la masă
Și bucuria-n suflet să-ți înghețe?!

Tristețile-și doresc în noi să sape –
În trupuri, minți și-n ce-or mai vrea să fie,
Tu nu lăsa tristețea să-ți îngroape
Speranța-n pumni mârșavi de agonie!

Nu te lăsa strivit de întristare,
Privește iar cum înfloresc cireșii –
Miresmele-și revarsă-n galantare
Și-i curăță de lut, tristeții, cleștii.

Tristețea ta, tristețea mea adâncă
Minți răstignite-n tufe de măceș
Călcând pe spini ce sângerează încă
Doar vântul cântă-n floarea de cireș!…

Chemare târzie

Amurgu-nghețat la tâmpla-nserării suspină
Zvâcnirea timidă a iernii de-abia se mai simte
Când fulgi aiuriți ostenesc într-o curgere lină
Și un cânt răguşit de hulub rătăcit se mai minte.

Jăratecu-n vatră tresare-n scântei de răşină
Lumina sculptează-n ferestre mușcate aprinse
E o liniște-albastră-n secunde oftând în surdină
Când scrie amurgul cu fluturi pe suflete ninse.

În colţu-i de veghe se mântuie-n colbul tăcerii
O umbră de viață păzită de gratii de ger
Înșirând mărgărite-n poeme pe marginea serii
Tivite cu lacrimi de iarbă înflorită în cer.

Genunchii își pleacă sub bolta pictată cu îngeri
Și-n rugă îi tremură vocea-n același deșert…
Doamne, mai vino-n tăpșanul de vise și plângeri,
Dă-mi viață, învie-mi cu tine prezentul inert!

Trepte albe

Voia mai ieri tristețea, ca o boare,
Să-mi intre-n casă și să-și facă loc
Printre crenguțe de cireș în floare,
Dar văduvită-a fost de-acest noroc.

În suflet port doar albul din petale –
O, Tată Sfânt, mi-ai dat putere iar
Să-mi plec genunchii-n fața Voii Tale
Și din Cuvântul Tău să-mi fac altar.

Încumințind cu inima și gândul
Tot zbuciumul vieții fremătând
Lumina Ta să-nvăluie pământul
C-atât de-ntunecat n-a fost nicicând.

Fă să-nflorească-n suflete toții merii
Înmiresmând și cel mai rece-ungher
Din flori clădește-n Noaptea Învierii
Semețe trepte albe către cer!

Zvon înflorit

Un zvon de-nflorire se-aude-n surdină
Psalmodice cânturi de ierbi care-nvie,
Carteluri de muguri scriind poezie
Și-o pace-ncuibată-n scoruși de lumină.

În vii catedrale se-aprind lampadare
Răsar curcubeie-n tăcerea virgină.
Cu gându-n genunchi, primăverii se-nchină
Iar Duminicii-i cresc pe obraji lăcrimioare.

Ce zvon înflorește-n câmpia din mine
Și în care grădină sădi-voi vlăstare?
Stătuse cuvântul ascuns prin sertare –
L-a găsit primăvara și de mână mă ține.

Un râu de lumină

Ce curgere lină, un râu de lumină
Zâmbind dimineţii pe-o gură de rai.
Doar şoapte de valuri şi pace pe maluri,
O liră-amuţită-n acorduri de nai.

E-o pace divină în zarea senină
Săruturi bizare pe urme de sare
Pe pietre încinse și-n suflete ninse
Cu roiuri de fluturi iviți chiar din mare.

Un soare fierbinte, rostiri de cuvinte,
Iubiri amorţite-n tărâm nisipiu,
Chiparoşi şi leandri și noi – copilandri
Cu inimi de maci înfloriţi în pustiu.

Ce curgere lină, sublimă grădină –
Paradisuri uitate cu zei răstigniţi
Veniţi să contemple-n ruine de temple
De unde șoptesc: Nu uitaţi să iubiţi!

Foto. Georgeta Minodora Resteman