Curentul International

Curentul International Magazine

Georgeta Minodora Resteman – „Amurgul curcubeielor de ceară”

10 min read

Georgeta Minodora Resteman – „Amurgul curcubeielor de ceară”
Poezii din volumul„Amurgul curcubeielor de ceară”, Ed. Eikon, 2018

Ne țin în brațe toamnele

Ne țin în brațe toamnele, dar totuși
Atâtea primăveri doinesc în noi –
Pășim cuminți, prin iedere de ploi,
Pe ape-n care cresc, în tihnă, lotuși

Și împărțim tăcerile la doi.
Chiar dacă-i frig și brumă în cetate
Nu-s sufletele noastre întomnate,
Suntem azime calde, amândoi.

Când umbre reci, străine, vor să are
În câmpul clocotind de trandafiri
Le sorb din cupe, ochii, străluciri
Înveșnicind iubirea-n rugi de floare.

Și-n toamna cu miresme de santal
Molatice tăceri rodesc amurguri,
Iar gândul arde un trecut pe ruguri,
Aprinse cu parfumul ritual…

Doar

Iubesc, atât! – și n-am să spun nimic
(cum am iubit tăcându-mă mereu).
Tăcere din tăceri de Dumnezeu
Mă țese într-un cer de borangic.

În dimineți, atâtea flori, în gând,
Brodez pe orizontu-nsigurat
Și-n înflorirea-mi fără de păcat
Mă unduie lumina din cuvânt.

Amiezile mă tac și mă cuprind
Cu dorul-dor tivindu-mă și-apoi,
Pe tâmple-mi ară șipote de ploi
Voind să stingă focul ce-l aprind

În sfeșnicul ce arde ne’ncetat.
Din templul depărtării-n care taci
Vezi ritualul din făclii de maci
Privind cuminte, poate-ngândurat,

Cum din cenuși tăcute mă ridic.
Mi-e dragostea și pâine, mi-e și vin –
Nu știu ce scris-a Domnul în destin,
Doar te iubesc. Și n-ai să știi nimic!

Învață-mă tăcând

Hai, uită-te cât e de toamnă, iară,
(departe-i vara, a intrat în post…)
Tăcerile mă știu pe dinafară,
Iubirea mă recită pe de rost.

Și nu uita că toamna ne compune
În partituri de brume și frământ –
Viori de frunze cu cicori pe strune
Și dirijori cu frunțile de vânt…

Să-nnobilăm țărânele cu macii
Crescuți în templul ce-l zidim mereu
Când, cu iubire, alungând toți vracii,
De mână, azi, ne ține Dumnezeu.

Și toamnele iubesc și mai visează
La verile-nfloririlor ce-am fost,
Când iernile ce ne reinventează
Prin dragoste afla-și-vor adăpost.

Hai, spune-i toamnei că e primăvară
(și fă-o să te creadă c-ar fi fost…)
Și-nvață-mă, tăcând, pe dinafară –
Iubirea mea te știe pe de rost.

Crez

Mă-ndrept spre tine lin, urcușu-i greu,
Te viscolesc furtunile de gânduri –
Mă țin de mână flori, iar Dumnezeu
Adesea mă ridică dintre prunduri.

E-atâta ceață-n toamnele ce curg
Trecând prin noi, arându-ne cu brume,
Se-ntrec în tâmple tropote de murg
Vrând liniștea-n zadar să o sugrume.

Cuminte,-n liniști ruga mi-o așez,
În literi cu parfum de mere coapte,
Când dragostea curată-mi este crez
Mi-e pavăză Lumina, zi și noapte.

Și urc încet… mai sus și tot mai sus,
Deasupra-i Cerul – ce e jos nu-mi pasă!
Cred în iubirea fără de apus
Și-n clipa când vom fi din nou acasă.

Colind de ger

M-ai colindat din nou, singurătate
(ce-ți place ție, de Crăciun, cu mine!),
Dar îți promit, la anul de vei bate
La ușa mea – și ține minte bine –,

Surato, nu te voi primi, nu-mi pasă
De plânsu-ți prefăcut, mi-a fost de-ajuns!
Ia-ți de pe mine mâna și mă lasă,
Prea mult mi-ai fost aproape și-ai pătruns

În casa mea! Să fugi cât mai departe,
De-ți va fi dor, nebuno, (mie, nu!)
Ia-ți darurile toate, le împarte
În cele patru zări, sau… ia-le tu!

Împărăteasă-ntr-un tărâm de gheață,
Colindul tău de ger se face ger.
Porți, sfidător, un voal de ger pe față
Nu te mai vreau și scrie-voi pe cer

Doar cu puterea dragostei, scrisoare
Părintelui Preabun, să mi te ia!
Și să te pierzi în brâie de ninsoare,
Să nu mai fi singurătatea mea!

Nu sunt fluture de gheață

Nu sunt fluture de gheață,
Nici vreun trandafir de nea.
Nu port straie reci de ceață,
Drept veșmânt mi-e dragostea.

Nu sunt un inel de iarbă,
Nici vreun greier rătăcit.
Macii-n brațe pot să-mi fiarbă
Ca-ntr-un lan îndrăgostit.

Nu sunt strigăt de durere,
Nu sunt țipăt de păun.
Sunt fărâma de tăcere
Din sămânță de grâu bun.

Nu sunt doar o adiere,
Nici măcar un vânt pribeag.
Vreau să-ți fiu azi mângâiere,
Să-ți fiu dor și să-mi fii drag.

Vreau în ochii tăi sclipire,
Ca mereu să strălucești –
De-ai cunoaște-a mea iubire
S-ar putea să mă iubești

Cutreieră-mă, primăvară

Eu încă-ncumințesc înghețuri
(c-atât de multă iarnă a fost…)
Și-i sufletul brăzdat de cețuri,
Iar gândul nu mai are-un rost.

Doar visuri albe,-nzăpezite
Printre nămeții de-ntrebări,
Cu vârfuri lucii și-ascuțite
Scriu cu săgeți de dor pe zări.

Lasă-mi iar ochii să zâmbească,
Să-nvie tristele-uscăciuni,
Din muguri pacea înflorească
Și flăcări vii dintre tăciuni,

Neasemuite curcubeie
Din limpedele meu izvor
Și ghiocei ce-nalță zmeie
Pe ceru-ncărunțit de dor.

Strig spre mirese reci, de rouă,
(dar glasu-mi firav nu-i de-ajuns)
Nu mă ascultă și mă plouă
Cu dorul care m-a pătruns.

Cutreieră-mă, primăvară,
Hai, lasă-mă să te degust,
Să-ți simt parfumul iar, și iară
Să fug din gândul iernii-ngust.

Ridică-te!

Și te ridici din prund ca o nălucă –
Nu știi dacă ești mort ori de ești viu,
Lași aripile gândului să-ți ducă
Tot înlăuntrul searbăd în pustiu.

Depus acolo,-n mistuirea vremii,
Pentru-a-și găsi puterea de-a-nvia;
Se năpustesc apoi, flâmânzi, toți viermii
Vrând să se-nfrupte din inima ta.

Te uiți-napoi, amaru-ți simți cum ară
Prin lutu-arid în care-ai semănat
Doar grâu ales, sfințit de primăvară,
Cu lacrime de rouă-nnobilat.

Nu te-ntrista, mereu ai fost o oază,
Grădină vie, rod înmiresmat –
Șoptește-un glas și gându-ți luminează:
“Ridică-te de jos” și te-ai salvat!

Să crezi! Nimic din ce ți se întâmplă
Nu-i fără rost – înveți, trudești și crești –
Bat clopote de ghiocei în tâmplă
Dar nu te lași: învingi, renaști, iubești!

Gând de petale albe

Se furișează gându-mi printre petale albe…
Mușcate înfocate, în jur, de-abia respiră,
Se-nghesuie miresme să zornăie în salbe,
Dar înserarea, calmă, cu degete de liră

Le mângâie frământul șoptindu-le cuminte:
Izvoarele nu seacă, nu-i vreme de arsură,
E vreme de schimbare, destinul nu te minte,
Urmează-ți zilnic visul, iar de vreun dor te fură

Primește-l! Adăpostul din tine margini n-are,
Păstrează-l în lumină și-n taină-l ocrotește,
Ți-e sufletul de rouă și floare – și nu doare –
Purifică, ascultă, străluce și iubește!

Zâmbesc privind cum luna, încet, se întregește –
Se pregătește, diva, de-o nouă împlinire
Când dumnezeii nopții înfulecă regește
Din inimi reci ca gheața, secate de iubire.

Dar gându-mi se răsfață în albul din petale –
Le simt mireasma dulce răsfrântă peste pleoape
Și tot ce-a fost durere, la semnul mâinii Tale
Se spulberă și-atuncea eu știu că-mi ești aproape.

 

Între anotimpuri

S-au răzvrătit zăpezile și iară
Cu pumni de floare Dumnezeu aruncă
Peste-un noian de gânduri care încă
Iernează-n noi (nu, nu e primăvară!).

Cortine de tăceri uitate-n ierburi
Și luntrii-nțepenite-n maluri sparte,
Clinchete surde-n roase foi de carte
Și zile sterpe-n cercuri reci de cețuri.

Nebune viscoliri brăzdând prin crânguri
Se-ntrec lovind în crengi fără astâmpăr –
Doar eu viori din ceruri vreau să cumpăr,
(cu-arcuș de-argint și strune moi, de muguri)

Să-mbrace liniști în acorduri line
Solfegiind pe-ntinderile-albastre
O simfonie-a înfloririi noastre
Pe cumpene ce-au înghețat destine.

Cu pumni de fluturi Dumnezeu aruncă
În noaptea-nchisă în tăceri de ceară,
Din care visuri de copil coboară
De parcă-ar merge îngerii la nuntă…

Izvoarele nu seacă niciodată

Izvoarele nu seacă niciodată…
Își iau doar un răgaz de curgeri line,
Tihnit urcuș pe drumul către sine
Și înspre calea cea adevărată.

Izvoarele nu seacă, ele-adună
Comori ascunse ce nicicând nu pier
Zdrobind cu veșnicia-un efemer
Zăgaz zidit din praf și ochi de lună.

Izvoarele nu seacă, nu se-ncruntă
Când volburile năvălesc, când urlă
Întemnițate clopote din turlă –
Izvoarele se pregătesc de nuntă.

Și când alaiu-nrourat de iederi
Va trece prin sprințarele izbucuri
Izvoarelor nu le mai puneți scuturi,
Căci îngerii le vor cânta din ceteri.

Iar cerurile prinde-s-or deodată
În horă cu tihnirile din noi
Ducând spre lume-n șipote de ploi
Izvoare ce nu seacă niciodată.

Amurgul curcubeielor de ceară

Suntem un pumn de colb sfințit de ploi –
Ne stingem și renaștem din țărână,
Reinventăm tăcerile din noi
Când curcubeiele ne țin de mână.

Suntem firave urme de mirări
Ce-au rătăcit ades’, odinioară,
Viori de vânt pe umeri de-ntrebări
Ascunse-n curcubeiele de ceară.

Suntem tăcere și suntem cuvânt,
Suntem curaj și frici venind să ceară
Simbrie din ce-avem în noi mai sfânt,
Să vândă curcubeielor de ceară…

Dar cum nimic nu-i veșnic, vine-o zi
Când ceața minții,-ncet, se risipește,
Iar curcubeul ce-a părut a fi
Din ceară-n ceața minții se topește…

Și te ridici tăcut, privind spre cer,
Rugându-te nicicând să nu mai doară.
Te uiți zâmbind – căci totu-i efemer –
Spre-amurgul curcubeielor de ceară…

*

Fișă de autor

Georgeta Minodora Resteman

 

Data naşterii: 24 august 1960, Săcuieu, jud. Cluj.

Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Utilaje şi Ingineria Proceselor Chimice (1979-1984); Cursuri postuniversitare Relaţii Economice Internaţionale (Import – Export – Marketing) (1991-1992); Brevet de turism (2005).

 

Activitate publicistică şi culturală:

Debut  – martie 2009 pe reţeaua literară  „Esenţe”

Redactor reviste online:

Bruxelles Mission – Belgia (2010-2012)

ProLitera – Germania (2012)

Sfera eonică – România (2013)

Ziarul Românesc din Cipru RO-MANIA – redactor cultural (martie 2013 – 2016)

Rapsodia Sibiu – redactor (martie 2014 – 2017)

BOOKLOOK – România (2013 – prezent)

 

Volume de autor:

 

Descătuşări – Fărâme de azimă – poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011;

Rătăcite anotimpuri – poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Poeme pentru un vis – poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Cipru, corolă de lumină vie – Note de călătorie, istorie, peisaj,

Ed. Anamarol, București, 2012;

Cyprus – garland of living light (History, Lanscape and Travel Notes) – ediție în limba engleză, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014;

Nerătăcitele rostiri – poezii, Ed. Eikon, București, 2015;

Sunt chir poemul toamnelor nescris – poezii, Ed. Amalia Book Mitteleuropa, Oravița, 2015;

Altarele miresmelor târzii – poezii, Ed. Eikon, București, 2016;

Eu, pietrele și Dumnezeu – poezii, Ed. Eikon, București, 2017;

Amurgul curcubeielor de ceară – poezii, Ed. Eikon, București, 2018.

 

Apariţii în volume comune, antologii:

 

55 de poeţi contemporani (pagini alese) – antologie de poezie, Editura Arhip, 2010;

Meridiane lirice 2012 – antologie de poezie, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Poeme hai-hui – antologie de poezie, Ed. Singur, Târgoviște, 2012;

Simbioze lirice – antologie de poezie, Ed. Anamarol București, 2012;

Scripta manent – antologie proză scurtă, Ed. Anamarol, București, 2013;

Suflet românesc – antologie poezie patriotică, Ed. Măiastra, Tg Jiu, 2013;

Sărutul – antologie de poezie, Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2014;

Poemia – antologie de poezie, Ed. ART Creativ, București, 2015

 

Inclusă în:

Testament. 400 de ani de poezie românească/400 years of romanian poetry, autor Daniel Ioniță, Daniel Reynaud, Adriana Paul și Eva Foster, Ed. Minerva 201;

Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni (în propria lor viziune), autori Acad.Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău, Chișinău 2020.

 

Colaborări:

Phoenix Mission Magazine (SUA), Gândacul de Colorado (SUA), Curentul Internaţional (SUA), RomanianVip (SUA),  Agero (Germania), Bruxelles Mission (Belgia), Conexiuni (SUA), Observatorul (Canada), Universul românesc (Spania), Vatra veche, Revista Singur, Confluenţe româneşti, Casa gândului – Cleopatra, Slova creştină, Agonia literară,  Cititor de proză, Reţeaua literară, Cetatea lui Bucur, Oglinda literară, Ecoul, Noi Dacii, Noi NU, Armonii culturale,, Cărticica românească de copii, Cronici literare, ProLitera, Regatul Cuvântului, Dor din dor, Rapsodia – Sibiu, BOOKLOOK –  Iași, Boem@ – Galaţi, Altenanțe (Germania) şi altele.

 

 

Articole despre autoare în:

Ziarul Făclia de Cluj – 26 august 2009 – Tabăra de creaţie de la Săcuieu, 22-29 august 2009, articol semnat Demostene Şofron;

Ziarul Adevărul de seară – 21 septembrie 2009, Portret  Georgeta Resteman – Un inginer chimist îndrăgostit de poezie – articol semnat Daniela Stoica;

Ziarul Curentul Internaţional – SUA,  noiembrie 2011 – Trezirea la o viaţă nouă sub sensibilitatea unei poete – Georgeta Resteman, articol semnat Gabriela Petcu;

Ziarul Gândacul de Colorado – Colorado, SUA;

Ziarul Universul românesc – Madrid, Spania;

Ziarul Observatorul – Toronto, Canada;

Ziarul New York Magazin – New York, SUA;

Ziarul Mioriţa – California, SUA;

Ziarul RO-MANIA, Cipru;

Interviu Radio România Internaţional – Omul sfinţeşte locul, 12 februarie 2013;

Radio București Fm, Întâlniri capitale – realizator Maria Gheorghiu, decembrie 2017.

 

 

Organizatoare de evenimente culturale:

mai 2009 – Tabăra de creaţie literară Esenţe şi nuferi – Băile Felix;

august 2009 – Tabăra de creaţie literar-artistică Apuseni, legendă, tradiţie şi spiritualitate – Săcuieu, judeţul Cluj;

2013 – iniţiază şi derulează proiectul Donează o carte pentru copiii români din Cipru, dăruiește un strop de suflet românesc, (februarie-iulie 2013) şi pune bazele primelor trei mini-biblioteci româneşti din Cipru la Nicosia, Limassol şi Pafos (etapa I). Începând cu luna decembrie 2014, Biblioteca Centrală a Ciprului găzduiește (în 6 orașe cipriote) Colțul cărții în limba română (proiect realizat cu sprijinul Ambasadei României în Republica Cipru și Alianței Românilor din Cipru);

ILVA FEST – Festivalul artelor și prieteniei, Lunca Bradului, Mureș, coorganizator (2016 – 2019).

 

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.