Diplomaţia şoricului gros… la Montreal

Diplomaţia şoricului gros

Autor: G. R.

Breaking news, pe bune! Nu, nu este vorba despre morţi şi noi infectaţi, despre „lovituri de stat” imaginare, în „temple ale democraţiei”, sau despre bicepşii etalaţi la vaccinări demonstrative de către unii „oameni de stat”. De data asta e vorba de ceva „pe bune”, care ar trebui să se lase cu demiteri şi demisii. Sigur că nu se va produce o asemenea minune, însă întâmplarea merită consemnată, fie şi pentru rapoartele din „surse deschise” ale băieţilor cu ochi albaştri.

Aşadar, dacă nu sunteţi la curent, atunci aflaţi din „Curentul” o nouă „poveste a porcului”, trăită recent de un conaţional de-al nostru, în oraşul canadian Montreal. Acolo, în cea mai mare urbe francofonă după Paris, există, de mulţi ani, o reprezentanţă diplomatică a statului român, numită pompos „Consulat General”. Nenumărate grozăvii s-au petrecut, de-a lungul timpului, pe etajul clădirii unde funcţionează (deşi e mult spus!) acest „Consulat General”. Dacă ar fi să-şi povestească păţaniile oamenii la care s-a ţipat isteric din spatele ghişeului, cărora li s-a îngreunat aberant obţinerea unor documente sau care au fost ţinta unor bădărănii de autobază, nu cred că ne-ar ajunge o ediţie, fie ea şi electronică, a publicaţiei pe care tocmai o citiţi.

Ca să nu mai lungim vorba, iată faptele: un român cu paşaportul expirat se adresează Consulatului, în aceste vremuri de restrişte, pentru obţinerea unei „atestări”, necesară mai nou intrării în România. Omul are şi paşaport canadian, dar se pare că acesta nu mai este suficient călătoriei în ţara sa de origine. Nu vă gândiţi acum la absurditatea de a pretinde un asemenea document, care să „ateste” ce (?!) – motivele călătoriei sau cetăţenia română…

Românul nostru trimite un e-mail explicativ la Consulat, în care include fotocopii scanate atât după paşaportul expirat, cât şi după cel al ţării în care trăieşte de ani buni. La scurtă vreme, primeşte răspuns la e-mailul său de la un funcţionar al Consulatului şi i se cere să retrimită cererea cu trei zile înainte de plecare (!?). Familiarizat cu „promptitudinea” proverbială a funcţionarilor români, omul nostru începe să-şi facă griji. În întâmpinarea grijilor sale apare, telepatic parcă, funcţionarul român, care îi telefonează „amical”. Îl întreabă când i-a expirat paşaportul, deşi tocmai ce primise fotocopiile după respectivul paşaport expirat. „De aproape doi ani…”, răspunde, „imprudent”, românul nostru. De la capătul celălalat al „firului”, vine replica funcţionarului, asemenea unei flegme aruncate la o şicanare în traficul bucureştean: „Şi abia acum v-aţi amintit că sunteţi român?!”

Nu, nu vă gândiţi la ce aţi fi răspuns dumneavoastră la o astfel de mârlănie. Am făcut şi eu greşeala asta şi ce mi-a venit în minte nu poate fi scris. Lăsaţi deoparte şi făptul că omul a cărui păţanie v-am istorisit-o spune că nu este pentru prima dată când i se serveşte această replică la Consulatul General al României de la Montreal unde, de aproape doi ani, nu reuşeşte să-şi reînnoiască paşaportul din cauza lipsei de personal calificat.

Gândiţi-vă doar cum s-ar putea exprima un funcţionar diplomatic al României aflat în misiune în vreo ţară africană, dacă statul trimite în Canada un asemenea ipochimen ca acela a cărui replică v-am relatat-o. La ce ne-am putea aştepta de la funcţionarii români trimişi la vreo ambasadă din Africa? La înjurături în loc de „Bună ziua!”? Sau poate la vreo scatoalcă? Canada este, totuşi, una dintre ţările date ca exemplu de civilizaţie, în care nu poate ajunge, dar mai ales rezista, oricine şi oricum.

Cu toate acestea, se poate observa de la o poştă dezinteresul manifestat de autorităţile române în privinţa personalului consular şi de ambasadă trimis în Canada. Nicio urmă de respect faţă de românii care trăiesc acolo şi care fac servicii de imagine ţării lor de origine, prin seriozitate şi profesionalism, şi asta nu de azi, de ieri. Cu atât mai jignitor cu cât, faţă de Europa, unde a devenit aproape o vină să fii român, în America de Nord, România este cunoscută drept ţara oamenilor bine pregătiţi şi muncitori.

Şi încă ceva: astfel de „şoricari”, scăpaţi în deja ereditara „diplomaţie” românească, ar trebui să priceapă că România trăieşte încă din banii trimişi în ţară de aceia de care-şi bat ei joc prin consulate şi ambasade. Măcar atât, dacă nu pricep că, într-o societate civilizată şi concurenţială, sinecurişti ca ei n-ar supravieţui nici măcar un an. Şi asta dintr-un motiv simplu: n-au nicio meserie.