Corina Savu – „Un simplu om la… Vârful Omu!”

Corina Savu – „Un simplu om la… Vârful Omu!”

Povestea meteorologului Corina Savu de la Staţia Meteo de pe Vârful Omu

Autor: Viorel Vintilă (California)

Călită în aerul tare de munte de la Poalele Tâmpei, Corina Savu a ales o carieră – predestinată se pare – tot legată de munte, însă la o altitudine mult mai înaltă… la Staţia Meteorologică de la Vârful Omu aflată la 2505 de metri. Staţia Meteo de pe Vârful Omu este una dintre cele mai importante staţii de mare altitudine din România şi Europa.

Un loc de munca unic, un loc de munca unde nu mergi cinci zile pe săptămână câte 8 ore, ci urci la staţie cu telecabina din Buşteni până la Babele. De aici, vara are de făcut un traseu de 2 ore şi jumătate, iar iarna traseul este mai lung, de 3 ore şi jumătate. Acolo, o „tură” înseamnă în fapt 15 zile – 15 zile în vârf de munte, în compania mamei natură. Un loc de muncă cu vedere la nori, înconjurat de o imensitate albă şi imaculată, acum pe perioada iernii, iar în perioada de vară, tabloul hivernal se transformă într-o superbă oază verde. Am rămas fascinat de pozele făcute de Corina cu staţia meteo îngheţată şi plină de chiciură – parcă ar fi fost un monument de gheaţă, un tablou de vis pictat de Claude Monet – învăluită de nori şi înconjurată de troiene înalte de zăpadă. Cam aşa arată locul de muncă al Corinei, o locaţie idilică, un loc de poveste unde timp de 15 zile pe lună îşi desfăşoară activitatea alături de partnerul de tură şi în compania fidelă a Rodicăi, o  pisică maidaneză. Un oaspete solitar şi exotic este şi Foxy, o vulpiţă simpatică,  care s-a aciuat şi ea pe lângă staţia meteo în speranţa că va primi ceva de mâncare, însă ea nu se bucură de acelaşi tratament şi confort ca al Rodicăi, Foxy fiind doar un outdoor guest.

Recent am avut plăcerea să stau de vorbă cu Corina Savu şi am aflat multe lucruri interesante despre omul de la… Vârful Omu…

„Un simplu Om”

Corina Savu s-a născut şi a crescut în frumosul oraş de la Poalele Tâmpei. A făcut Liceul Economic după care a urmat Facultatea de Geografie a Turismului şi a făcut un masterat în Climatologie şi Hidrologie.

Foto.Corina Savu

„Sunt un simplu om, ca oricare dintre dumneavoastră. Iubirea de natură, de munte, m-a ghidat în viaţă. O am în sânge şi a devenit un stil de viață. Mă consider o femeie împlinită. Fac ceea ce îmi place. Vin, cu drag, în vârf de munte pentru că aşa am ales să-mi trăiesc viaţa” – mi-a mărturisit Corina.

Corina Savu a rămas uimită prima oară când a văzut Vârful Omu – a urcat prin Mălăieşti, pe Hornul Mare. „Pe horn era zăpadă, iar vârful Omu îşi pusese căciulă până am ajuns la el.” A doua zi s-a trezit cu gândul la Bucegi şi cu dorinţa de a se întoarce, cât mai curând. Văzuse un reportaj despre viaţa meteologilor de la stația meteorologică vârful Omu. Filmările au surprins stația înconjurată de troiene de zăpadă. Iar unul dintre meteorologi, era până la brâu în zăpadă şi săpa trepte pentru a putea intra în staţie.

„Cine s-ar fi gandit, ca peste ani, urma să ajung, în același varf de munte, ca angajată, la stația meteorologica, colega cu George Porancia. Meteorologul care m a uimit cu cata bucurie vorbea despre Varful  Omu. Si iata….. dupa ani si ani in varf de munte s-au implinit 35 de ani de cand George Porancea lucreaza la statie. Deci, se poate.” – povesteşte Corina Savu.

24 Martie 2004 – prima zi ca meteorolog pe Vârful Omu

Pe 24 martie, în anul 2004, a ajuns la Staţia Meteo Vârful Omu, în calitate de meteorolog, plină de entuziasm și bucurie. Era atât de fericită, încât şi acum îşi aminteşte momentul când a ajuns în faţa stației şi a coborât pe treptele săpate în zăpadă. „Din 2004 şi până în prezent am învăţat, văzut şi trăit multe. Mă bucur şi acum de fiecare clipă trăită pe munte.”

Corina Savu este singura femeie din cadrul colectivului de la Staţia Meteo Varful Omu. „Aş vrea să mulţumesc colegilor pentru calitatea profesională dovedită şi deschiderea de a împărţi aceste provocări şi bucurii cu mine, pentru rabdarea arătată în momentele dificile.”

Respectul faţă de munte este deviza oricărui meteorolog sau salvamontist. „Muntele este un profesor exigent, plin de iubire. Îţi dă totul, dar îţi poate şi lua totul dacă nu îl respecţi.” – punctează elocvent, Corina.

Viaţa în vârf de munte este o mare provocare pentru oricine şi mai ales pentru o femeie. „O altă prespectivă a provocărilor de a fi la Staţia de la Vârful Omu este povocarea socială care este o binecuvântare, dar şi un blestem în acelaşi timp – cu siguranţă însă, te face să apreciezi mai profund adevărata calitate umană şi să te bucuri cu adevărat de cei care îţi sunt aproape.”.

O zi obişnuită la Staţia Meteo Vârful Omu

Corina Savu lucrează în ture de 15 zile, alături de colegul ei Alexandru Baran. O dată pe lună urcă la staţie cu telecabina din Buşteni până la Babele. De aici, vara are de făcut un traseu de aproximativ două ore şi jumătate, iar iarna traseul este mai lung, de trei ore şi jumătate. Dacă telecabina din Buşteni nu funcţionează din cauza temperaturii scăzute sau a vitezei vântului traseul se schimbă şi începe de la telecabina din Sinaia, pe creasta Sinaia – Babele – Vf. Omu şi invers. După 15 zile revine în Buşteni, unde locuieşte acum alături de partenerul şi prietenul ei, salvamontistul Ciprian Aldea, care o susţine în tot ceea ce face. „Odată ajunsă la staţie parcă stă timpul în loc. Percepţia e diferită în funcţie de vreme şi anotimp. Legătura cu muntele mă face să trăiesc experienţe pentru care cuvintele sunt de prisos.” – spune Corina Savu.

Aici se gospodăresc singuri, proviziile le ajung pentru un an întreg. „Iarna topim zăpada, zi de zi. Avem două oale de 30 şi 40 de litri pe soba din bucătărie care sunt tot timpul pline cu apă topită din zăpadă. Întreţinem clădirea şi staţia automată. Facem mâncare şi ne spălăm rufele, manual.”

Prioritate au însă activităţile ce ţin de întreţinerea staţiei automate pentru a menţine primirea şi trimiterea datelor la timp. Au fost ani când din septembrie stratul de zăpadă şi-a făcut prezenţa. Însă 2020 a fost cel mai cald an conform Organizaţiei Mondiale Meteorologice.

Rodica şi Foxy

Corina Savu şi partenerul ei de muncă nu sunt chiar singuri acolo sus în vârf de munte. Rodica – nume de gospodină, of course – este şi ea un „ajutor de nădejde”. „E pisica noastră de 6 ani. A fost adusă din Bucureşti de soţia lui Alex, Viorica. Cât de obosită aş fi, după o tură de noapte, o simplă privire a felinei noastre mă revigorează. Zbenguiala şi jocul cu ea îmi fac inima să tresalte ca a unui copil, plină de uimire.” – îmi spune cu bucurie în glas, Corina.

Iarna îşi face apariţia un guest solitar şi total neaşteptat – de regulă odată cu lasarea serii… o vulpe simpatică, pe numele ei de botez, Foxy… „E prietenoasă dar Rodica păstrează distanţa. Vulpea tot vulpe rămâne…” – spune zâmbind, Corina.

Feerie la cota 2500

Iarna, când totul este acoperit de zăpadă și ceața pune stăpânire pe crestele muntelui, vântul dansează, spulberă zăpada, formând troiene, cornise şi așează fulgii de nea, îmbrăcnd Bucegiul într-o haină hibernală superbă. Cum se topeşte zăpada și dă firul ierbii, muntele prinde viaţă şi culoare – iarba este de un verde crud, o oază minunată de verde aprins. Florile de munte cu frumuseţea lor aparte, te îmbătă cu mirosul lor, sub braţele calde ale soarelui. Viaţa la 2500 de metri a călit-o pe Corina şi a devenit o femeie puternică, încrezătoare în propriile ei forţe şi foarte determinată. „Viața la peste 2500 de metri m-a fascinat – am iubit-o din prima clipă. Iarna mi-a adus cele mai frumoase daruri, dar şi provocări nemiloase, care m-au învăţat să apreciez fiecare clipă şi să mă bucur de cadoul numit „viaţă” aşa cum se desfăşoară ea. Când mergi prin ceață, de nu vezi la un metru în faţă, prin viscol şi zăpadă şi fără nicuun reper de orientare, orice pas greşit poate fi fatal. GPS-ul are marja de eroare de 6 metri. Alteori sunt porțiuni pe traseu mai înguste, unde iarna se formează cornise. Ce faci atunci? Eu am învăţat să mă orientez singură. În asemenea momente ești 100% acolo, prezent. Toate simţurile sunt activate şi trăirile nu le pot descrie în cuvinte. Am învăţat să am încredere în propriile forţe şi să îmi depășesc limitele” – spune Corina.

A învăţat să trăiască şi să îşi asume responsabilitatea fiecărui pas pe care îl face şi de asemenea importanţa fiecărei respiraţii în armonie cu munetele şi natura. A înţeles că este parte integrantă a acestui univers şi indiferent de sentimente este de datoria ei să îşi sincronizeze fiecare pas cu prezenţa muntelui şi a manifestărilor meterologice şi desfăşurarea anotimpurilor de care este înconjurată.

„Fiecare răsărit şi apus este unic…”

Corina Savu iubeşte natura, iubeşte muntele şi fără munte viaţa ei ar fi mult mai săracă. Se bucură de fiecare moment şi de fiecare zi petrecută în vârf de munte…”Bucuria de a vedea cum se formează norii sau de a observa cum se succed fenomenele este de fiecare dată o desfătare pentru oricine…” – îmi mărturiseşte Corina Savu. În viaţă precum şi în natură soarele iese din nori, din ceaţă şi ne răsfaţă fără discriminare cu razele sale aurii şi calde. „După vreo 3-4 zile de stat în viscol şi ceață, iese soarele din nori şi ne bucură cu razele lui calde. Muntele este alb. Liniştea domneşte peste tot, iar corbii se joacă, zburând în înaltul cerului. Toată stația este îmbrăcată în chiciură şi strălucește ca un imens cristal, în lumina soarelui. Fiecare răsărit şi apus este unic… în felul lui” – îmi spune Corina Savu.

Un om simplu cum ea se autodefineşte, dar frumos de simplu, un om complicat de simplu, un om care iubeşte natura, un om care trăieşte în armonie şi prietenie cu natura… Corina Savu a încheiat şueta noastră prieteneasca spunându- mi că: „Iubesc ceea ce fac. Îmi place stilul meu de viaţă şi nu aş schimba nimic din tot ce am trăit până în prezent. Toate experienţele avute au fost lecţii de viaţă. M-au ajutat să fiu femeia puternică şi hotărâtă de astazi!”

Foto. Viorel Vintilă