Pe ZOOM, din Montréal – activităţi culturale în timpuri grele

Pe ZOOM, din Montréal – activităţi culturale în timpuri grele

Autor: Alexandru Cetăţeanu (Montréal, Canada)

Oare ştia cineva că această nenorocire planetară numită Covid va lua o aşa amploare şi că va dura atât de mult? Nu cred, aşa cum nu ştie nimeni cât timp ne va mai tortura acest invizibil duşman al civilizaţiei umane. Trebuie să-l întrebăm pe Nostradamus!? Dar… în lumea anglofonă se zice că „every bad thing has a good side” (Fiecare lucru rău are o parte bună). Fără discuţie, aşa este. Covidul a redus drastic poluarea cu CO2, a redus cazurile şi mortalitatea de la gripă, a ţinut oamenii acasă – în familie,  a depopulat oraşele supraaglomerate,  s-au redescoperit bucuriile vieţii la ţară, în natură, a redus „poluarea sonoră” – zgomotul de la traficul aerian etc.

Pentru domeniul cultural, în special pentru cei care au vrut „să supravieţuiască prin cultură” (fomulă din timpul comunismului) a fost benefic, a fost… terapeutic. În cazul nostru, al Asociaţiei Scriitorilor Români din America de Nord (ASRAN) putem spune la fel. Prin revista Destine Literare (scoasă sub egida UZPR) şi prin  cenaclul cu acelaşi nume, am  „supravieţuit”, ba chiar am „înflorit”. Începând cu luna martie, am recurs la această „minune” a comunicării (numită ZOOM) şi am avut 14 (paisprezece) fructuoase dialoguri culturale, cu personalităţi din 4 continente (!). Nu ne-am mai întâlnit la cenaclu între patru pereţi, ca în luna februarie 2020, presaţi să eliberăm sala după 3 ore, ci ne-am deschis orizonturile spre toate punctele cardinale, fără restricții. Cum la mulţi participanţi aproape că nu le mai venea să plece din „sala Zoom”, nu a existat cenaclu să se termine în mai puţin de 5 ore, ba chiar s-a întins şi până la 7 ore, de cele mai multe ori (ora două dimineaţa în România!). Cred că am bătut orice record – în total am depăşit 75 de ore de cenaclu, în numai aproximativ șapte luni!

Iată, foarte pe scurt,  cum a decurs acest al 15-lea „episod” (al 14-lea pe Zoom). De exemplu, distinsul nostru invitat de onoare, scriitorul şi ziaristul Roni Căciularu, nu a putut să se conecteze pe Zoom şi ne-a lipsit mult („in absentia” am prezentat ce au scris despre opera lui R.C. personalități precum – Răzvan Voncu, Ion Cristofor și Zoltan Terner). La fel și prof. dr. Nicholas Dima, mare personalitate (l-am prezentat putin, am fi dorit să ne vorbească, dar a dispărut din sală – apărea  cu capul în jos!) și nici dragul nostru coleg, maestrul Sergiu Cioiu nu s-a putut conecta. Ce mult i-am simțit lipsa! Am avut cu noi tot timpul, pe poetul Cezar Ivănescu într-un portret și ţărmul fluviului Saint Laurent, care ne-au privit cu drag.

Dar să încep cu… începutul. La ora 11:45 EST (ora din estul continentului – nu se poate spune „ora Canadei” deoarece Canada are 6 zone de timp!),  participanţii au început să intre în „sala Zoom”; discuţii libere –  ce mai faci X, Y, cum este vremea acolo, ce bine arăţi etc. După „sfertul academic” (mai exact la ora 12:15 aici, ora 19:15 în România) am început cenaclul cu o binecuvântare dată de părintele poet Dumitru Ichim, pe care îl iubim şi îl apreciem foarte mult, aşa cum am apreciat-o pe regretata scriitoare, preoteasa Florica Bațu Ichim.  Apoi… am început programul cu poezii de toamnă, citite de autor, distinsul scriitor Al Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români şi coleg cu mai mulţi dintre noi în UZPR. Am simțit toamna din locurile mele natale, Al Florin fiind și el tot de la Drăgășani la origini.

În continuare, scriitoarea şi ziarista Milena Munteanu ne-a citit un superb eseu care ne-a trezit dorul de România. Felicitările nu s-au lăsat aşteptate – acad. prof. dr. şi scriitor Liviu Pendefunda fiind primul care a dat „tonul” aprecierilor.

Cum poetul Jacob Isaac nu apărea, a luat cuvântul prof. univ. dr. Anca Sîrghie, care ne-a prezentat pe poetul sibian Victor Albu, aflat în „sală” pentru a doua oară.

În fine, a apărut Invitatul nostru, poetul dr. Jacob Isaac din statul Kerala, India, unul dintre organizatorii celui de-al 39-lea Congres Mondial al Poeţilor (alături de renumitul prof. dr. Achyuta Samanta, de poetul dr. R.K. Das și alții), ţinut în noiembrie 2019 în Bhubaneswar, statul Odisha; a fost cea mai mare „întâlnire” a poeţilor din toate timpurile – greu de imaginat – aprox. 1300 de poeţi din 86 de ţări, iar răsunetul pe care l-a avut acel eveniment poetic în India, ne-a depăşit toate aşteptările! Nu credeam că atâta mass-media, atâtea personalităţi politice, ba chiar şi vicepreşedintele Indiei Venkaiah Naidu vor fi alături de poeţi (citiţi reportajele din numărul din decembrie 2019 al Destinelor Literare la site-ul  www.destine-literare.com). Am arătat 3 cărţi ale lui Jacob care „au trecut Oceanul”, Jacob ne-a citit poezii în engleză, apoi Liviu Pendefunda i-a/ne-a/ citit 3 poezii pe care le-a tradus în română şi le-a publicat în revista Contact international (înfrăţită cu Destine Literare).  A urmat poetul Mircea Ştefan, care a citit alte poezii ale lui Jacob, traduse de el din engleză în română şi care au fost publicate în revista ASRAN – Destine Literare. Prof. univ. Dr. Eveline Băeşu din California, originară din Slătioara/Vâlcea – sora unui drag coleg al meu de liceu la Craiova (la Colegiul „Carol I”), regretatul Ieronim (Coco) Băeşu, ne-a citit în engleză poezii minunate. Mai ştim profesori universitari de matematici superioare (contemporani) şi buni poeţi – de exemplu Florentin Smarandache, care ne-a lipsit.

În sfârşit, distinsa noastră colegă, dr. Dana Opriță, pe care o vedeam pe Zoom, dar nu o auzeam (problemă tehnică…) s-a conectat prin WhatsApp, i-a mulţumit lui Jacob pentru primirea caldă pe care ne-a făcut-o în India şi ne-a citit poeme din creaţia ei, în engleză, în cinstea invitatului nostru.

Impresionant a fost momentul când  dr. Julia Deaconu (fostă medic psihiatru în RSR şi medic de urgențe şi de familie în Canada – soţia mea gorjeancă)  a salutat-o pe Evelina, cu  bucuria de a o revedea, mulțumită cenaclului, după aproape 36 (!) de ani, când actuala profesoară și poetă, era studentă în primii ani de facultate la București.

Redutabilul anglist Adrian Săhlean ne-a impresionat – inclusiv pe Jacob -, recitând cu o dicție de actor, poezia La steaua, pe care a tradus-o profesional din română în engleză. Venind vorba de tradiţia prieteniei dintre români şi indieni, exemplul cel mai cunoscut fiind povestea de dragoste dintre Mircea Eliade şi Maytrei Devi – Evelina Băeşu ne-a relatat cum un profesor originar din India, când a auzit că este româncă, i-a mărturisit că a cunoscut-o personal pe Maytrei, de care însă nu avea o părere prea bună. Oricum, impresionantă marturisire… ce mică este lumea!

În continuare, scriitorul Victor Albu ne-a citit poezii şi un eseu; Ilia Manole, din Chişinău, prezentă la aproape toate întâlnirile Zoom, ne-a citit din suflet poezii minunate cu accent basarabean şi ne-a asigurat că ne iubeşte – şi noi o admirăm şi o iubim mult.

Apoi a venit vorba de cenaclul „Mircea Eliade” din Denver/Colorado (cenaclu înfrăţit cu cenaclul nostru) care va avea loc pe 24 octombrie. Istoricul Sebastian Doreanu (sebitrocar@yahoo.com – puteţi să-i scrieţi dacă doriţi să participaţi) şi Adrian Săhlean ne-au vorbit despre o temă care va fi dezbătută cu această ocazie, aceea a traducerilor de poezie. Opt traducători profesionişti, printre care Cristi Stoileanu, Ştefan Stoenescu, Mircea Tomuș, Cristian Shenk şi Horia Ion Groza, vor fi prezenţi pe Zoom la Cenaclul de la „o milă altitudine”.

În continuare, simpaticul poet şi compozitor Marin Voican ne-a înveselit cu versuri satirice, urmat de scriitorul şi arheologul Liviu Lungu din Constanța, care ne-a vorbit pe scurt despre un roman al său – Minorama, dedicat frumoasei şi înţeleptei profesoare americane Băeşu Eveline şi altul dedicat lui Ovidiu, cu ocazia împlinirii a două mii de ani de la naştere.

Apoi, a urmat prietenul nostru, avocatul Dorin Nădrău, cu o prezentare impresionantă despre un mare român, uitat pe nedrept şi anume istoricul şi criticul literar  Basil Munteanu (9 nov. 1897-1 iulie 1972). Fapt inedit – a cunoscut-o pe nepoata lui Basil, pe nume Ruxandra Shelden. După această excelentă evocare, a revenit marele nostru prieten, gorjeanul Marin Voican cu alte poezii şi în plus, ne-a făcut bucuria de a ne trimite două arii din opera Traviata, de Verdi (Sempre libera şi Brindisi), interpretate de cunoscuta soprană Rodica Gabriela Anghelescu. În plus, Marin ne-a citit un comentariu elogios al lui Constantin Arvinte despre soprana Rodica G. Anghelescu, soția sa. Aș fi dorit să o aduc în „sala Zoom” pe diva Virginia Zeani, dar nu a fost posibil. O să-i mai iau un interviu cu altă ocazie.

Profesorul Ion Dur ne-a sugerat că ar fi fost bine să începem cenaclul cu această muzică înălțătoare și să-l terminăm tot cu muzică. În plus, a avut cuvinte de laudă pentru întâlnirile noastre. Ne-a mai vorbit despre corespondența lui Basil Munteanu cu Vasile Băncilă, despre care a scos recent o carte. Ne-a mai sugerat să revenim asupra acestui mare om de cultură român, idee pe care a sustinut-o și Anca Sîrghie și așa vom face. De la o frumoasă metaforă a profesorului (picnic poetic) a venit vorba de cățelușa frumoasă a avocatei – scriitoare, Victoria Necula. Ne-a prezentat-o și astfel am aflat că se numește Dora și are un an și trei luni. Mai înainte, am prezentat o insectă canadiană telegenică, de marimea unui licurici, cu  dungi roșii  pe extremitățile aripilor  și pe care niciunul dintre vecinii mei născuți în Canada nu a recunoscut ce este, cum se numește. Nu-i așa că Zoom-ul are avantajele lui de a cunoaște lucruri noi? Ce frumusețe de insectă!

A urmat Gheorghe Cărbunescu, un alt gorjean de vază, poet, compozitor și interpret de romanțe, foarte îndrăgit de participanți. El ne-a recitat minunate catrene umoristice şi ne-a oferit minunata romanţă Am iubit doi ochi albaştri. Dorul de România ne-a copleșit.

A urmat un alt moment emoţionant, despre viaţa şi opera lui Nicolae Batzaria (20 nov. 1874-28 ian. 1952), scriitorul copilăriei distinsei noastre colege Melania Rusu Caragioiu şi al copiilor din România, între cele două războaie. A murit martir în închisorile comuniste. Și-a dat ultima suflare  în braţele marelui meu prieten din Florida, regretatul prof. dr. Claudiu Matasa, fost coleg de facultate şi prieten cu generalul Mihai Pacepa. Ce coincidenţă – când Melania ne-a propus această minunată şi necesară comemorare, nu mi-am dat seama imediat despre cine era vorba. Excelentă prezentarea făcută de vicepreședinta ASRAN (cu emoţii vizibile),  care ne-a mers la inimă.

Am urmat eu, cu o prezentare, despre un alt scriitor aproape uitat – Virgil Gheorghiu (15 sept. 1916, Războieni – 22 iunie 1992, Paris), care a fost cel mai cunoscut scriitor român în Occident, după 1949, în urma publicării celebrei cărţi A 25-a oră, tradusă în peste 40 de limbi (!). A publicat peste 30 de cărţi, dar abia în perioada 1990-2019, i-au fost traduse în limba română şi publicate în ţara lui natală, însă numai 10 dintre ele. Am arătat (m-am lăudat) cu cele 4 cărţi ale lui în franceză, din biblioteca mea. Aşa cum era programat, istoricul Sebastian Doreanu ne-a arătat vreo 7 cărti de Virgil Gheorghiu din biblioteca lui și ne-a vorbit cu multă competență (ca de obicei) despre „scandalul” de la Paris, generat de Monica Lovinescu, cea care i-a tradus cartea A 25-a oră din română în franceză, nemulţumită că nu a fost plătită suficient. S-au aflat lucruri noi, foarte interesante şi s-au făcut intervenţii deosebite (Marian Costache, Gheorghe Cărbunescu). Controversa legăturii dintre valoarea operei şi caracterul autorului, a rămas nelămurită.

A urmat poeta Sanda Tulics, care cu maxime şi poeme de toamnă, recitate cu mult suflet, ne-a transportat în lumea fascinantă a poeziei. După aceea, a luat cuvântul scriitoarea – avocat Viorica Necula, care a adus un impresionant omagiu poetei Clara Mărgineanu, plecată spre Eternitate la numai 47 de ani (răpusă de un cancer nemilos). Ne-am revenit cu greu din tristeţea care ne-a cuprins, dar trebuia să mergem mai departe.  Inimoasa secretară a cenaclului, talentata și prolifica poetă și  pictoriță Carmen Stănescu, ne-a citit poeme de dragoste şi viaţa ne-a părut mai frumoasă.

A venit din nou timpul pentru muzică şi ne-am bucurat să ascultăm un cântec al Haiducilor din Amărăşti (comuna mea natală), oferit de scriitorul comisar-şef – Corneliu Victor Drăghici. M-a emoţionat acest cântec, aşa cum a emoţionat şi pe ceilalți participanţi la cenaclu.

Apoi, am avut bucuria să-l ascultăm pe preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, care ne-a vorbit despre realizările recente ale Uniunii, în care sunt membri mai mulţi dintre participanţii la cenaclu. Am aflat lucruri deosebit de interesante – despre implicarea UZPR la a 8-a ediţie a Festivalului Naţional de Poezie Vasile Voiculescu, despre promovarea savantului  român/francez Denis Buican, despre ziaristul Neagu Udroiu, despre stejarul lui Pamfil Șeicaru de la Buzău, despre activităţi la Bolintinul din Deal şi Bolintinul din Vale, despre implicarea UZPR în Festivalul Cărţii de la Slobozia, despre un nou concurs al ziariştilor numit sugestiv Sens şi contrasens, real şi virtual şi altele. Este îmbucurător să aflăm că Uniunea Ziariştilor este atât de activă, chiar şi în aceste vremuri de „război”. Şi aşa s-a ajuns la o interesantă discuţie despre Covid, cu opinii diferite, din diverse părţi ale lumii. Ba s-a mai şi glumit puţin, făcând haz de necaz, cum se zice pe la noi. S-a propus ca data viitoare (pe 31 octombrie) să reluăm discuţia, în funcţie şi de ce se va mai întâmpla până atunci.

Dar, pe un mic ecran sau într-un „timbru” Zoom (cum se numește tehnic…)  a apărut „australianul” Daniel Ioniţă, pe care îl aşteptam cu drag, dar cu diferenţa de fus orar de 14 ceasuri faţă de EST, s-a conectat mai târziu, la ora 7 dimineaţa în Sydney! L-am întâmpinat cu un cântec al Haiducilor din Amărăşti (ca să intre în „atmosfera” noastră) şi l-am rugat să ne vorbească despre activităţile culturale româneşti din Australia (nu puține la număr, doar el este președintele Academiei Australiano-Române), împreună cu alt român de suflet şi anume, George Roca. Ne-a vorbit despre volumul bilingv (româno-englez) recent publicat – Poezia românească de la origini până în prezent (Romanian Poetry from its Origins to the Present) – 1186 de pagini (!) şi despre începutul acestui demers, de ce a fost motivat să traducă poezii (domnul Ioniţă este plecat din România de 40 de ani, iar copiii domniei sale s-au născut şi au crescut în Australia), istoria ediţiilor anterioare etc., poveste mai lungă.  În anul 2019 s-a  publicat la Editura Minerva (redactor Ana Munteanu) cartea TESTAMENT-400 de ani de poezie românească, care există în librăriile din România. Volumul scos recent de Australian – Romanian Academy Publishing, se găseşte pe Amazon şi pe  Bookdepository (poate şi la alte librării).  Discuţiile despre necesitatea promovării poeziei româneşti s-au prelungit. Preşedintele Doru Dinu Glăvan a venit cu idei noi, am amintit şi despre ICR (am vorbit despre buna mea colaborare cu această instituţie, dar şi despre surpriza negativă pe care am avut-o recent, încă neelucidată). Fără discuţie, Zoom-ul ne-a ajutat să ne cunoaştem mai bine, poate chiar mai bine decât în vremuri normale.

A urmat un superb moment poetic susţinut de poetul Alexandru Dospinescu de la Montreal. Gheorghe Cărbunescu a găsit că unele poeme s-ar putea transforma în romanţe şi ne-am bucura să auzim romanţe de succes pe versurile poetului nostru montrealez. Inspirat de momentul poetic, Daniel Ioniţă ne-a recitat cu talent două strofe din Glossa eminesciană – traduse de el, şi toată lumea, inclusiv subsemnatul, am fost încântaţi, regretând că nu mai este cu noi Adrian Săhlean, să-şi spună părerea competentă, de mare traducător al lui Eminescu. Şi iar am purtat discuţii libere foarte interesante despre calitatea traducerilor; Anca Sîrghie ne-a povestit o întâmplare poate amuzantă pentru unii, dar semnificativă pentru tema traducerilor, care trebuie să fie de bună calitate, legată de poezia Somnoroase păsărele, care apare pe Internet tradusă foarte prost în engleză, drept care nepoţica ei născută în Michigan SUA, Alyssa, de 12 ani, a refuzat să o memoreze, considerând-o un rebut. Viorica Necula, Milena Munteanu şi Sanda Tulics au pus întrebări, am şi glumit la adresa traducătorului cel mai cunoscut în lume – Google Translator, de care unii uzează în mod necugetat.

Şi aşa, timpul a trecut pe nesimţite… la ora 18.30 în Montréal, ne-am luat rămas bun, nu înainte de a-i mai asculta încă o dată pe Haiducii din Amărăşti.

Ne puteţi contacta la adresa romwriters@gmail.com.

Alexandru Cetățeanu/Valleyfield, Quebec, Octombrie 2020.

Foto. Alexandru Cetățeanu