November 25, 2020

Curentul International

Curentul International Magazine

Gând de bun rămas

2 min read

Gând de bun rămas

In memoriam Vladimir Găitan

 

Autor: Mihaela Dordea

 

Cănd peste ochii sufletului se lasă vălul ademenitor al plecării „dincolo de tacere” şi inima se preface în pânză fină de păianjen, nu rămâne decât un gând… Gândul de rămas bun. Niciodată nu suntem pregătiți pentru moarte. Niciodată nu putem accepta plecarea unui om drag, a unui prieten. Ne rămâne, așadar, gândul de bun rămas.

Pe Vladimir Găitan l-am cunoscut cu peste douăzeci de ani în urmă la teatru, desigur. De fapt, prin 1973 era cât pe ce să fim parteneri într-un film, Întoarcerea lui Magellan, dar , în ziua programată pentru probe s-a întâmplat ceva şi s-a amânat întâlnirea de la un studio aflat pe undeva pe la Sfânta Vineri. Eu nu am revenit, urma un an cu bacalaureat şi admitere… Doar că, nimic nefiind întâmplător, viaţa mea s-a înscris pe tractoria unei mari pasiuni, teatrul, și așa l-am cunoscut pe Duțu Găitan. Cum este, cum era acest om minunat? Un om frumos din toate punctele de vedere. De o sensibilitate rară, de o delicatețe fantastică.

Foto.Vladimir Găitan

L-am văzut în spectacole, la evenimente, am fost la festivaluri, unul dintre ele fiind cel de la Buzău unde a jucat alături de fiica sa Gloria „Soare pentru doi” de Pierre Sauvil în regia lui Alice Barb. Despre asta am scris la vremea respectivă. Am să vă spun doar că a fost un spectacol al emoției profunde, în care eroii erau tată și fiică.

Desigur, Vladimir Găitan a jucat în foarte multe spectacole și multe filme despre care nu voi vorbi acum, pentru că acum e timpul unui bun rămas… Greu, trist, revoltător momentul acesta, pentru că am pierdut un artist de mare, mare valoare, dar mai ales un om special. Am stat mult de vorbă, îmi plăcea tonul calm, vocea cu un timbru care îi descria sufletul. Nu l-am auzit niciodată spunând ceva rau, despre ceva sau cineva, din firea lui lipsea invidia, ipocrizia.

Întotdeauna calm și înțelegător avea o bunătate caracteristică. Privirea lui profundă, parcă trecea peste ceea ce se vedea și se oprea undeva unde numai el știa că ar fi destinația.

Vladimir Găitan avea umor. Un umor fin, inteligent, delicat ca tot ceea ce reprezenta el. Un prieten, un suflet care acum iși ia drumul spre universul care îl așteaptă să întregească trupa aceea minunată despre care mi-a vorbit cândva Mișu Fotino.

Drum lin în lumină Vladimir Găitan!

Foto. Mihaela Dordea   

Please follow and like us:
Twitter
Visit Us
Follow Me
Follow by Email
RSS
INSTAGRAM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.