Lectura, Literatura și Ofensiva Social-Media

Este îndeobște cunoscut că o lungă perioadă de timp lectura a constituit cel mai important și sigur mijloc de a accede la cunoștințe generale și profesionale, sociologia considerând lectura ca un act intelectual indispensabil care împreună cu munca și experiența socială formează triada ce definește personalitatea. Pentru cei născuți în zodia cărții tipărite, lectura se mai „asezonează” și în zilele noastre cu plăcerea răsfoirii unei publicații, a foșnetului paginilor și a mirosului de tuș tipografic. Odată cu accelerarea virtualizării și dinamizarea dezvoltării tehnicilor din ce în ce mai avansate în domeniul comunicării, s-au produs schimbări esențiale, concretizate în: accesul instantaneu la internet, laptopuri, note-bookuri, e-bookuri, telefoane mobile deosebit de complexe. Toate acestea au condus inevitabil la modificarea evidentă a comportamentului, inclusiv a deprinderilor pentru lectură.

Odată cu apariția unor veritabili concurenți ai lecturii (radio, televiziune, internet), s-a înregistrat o justificată transformare dictată de rețelele social media. Este impresionant să constatăm astăzi că în raport cu media tradițională viteza de adoptare a platformelor social media relevă o schimbare a obiceiurilor de consum de-a dreptul uluitoare: radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultători în 38 de ani, televiziunea a atins 50 de milioane de beneficiari în 13 ani, iar internetul a avut 50 de milioane de utilizatori în 4 ani (Facebook a atins 100 de milioane de utilizatori în doar 9 luni!)

Este de notorietate că, în aceste condiții, interesul pentru cărțile tipărite și pentru literatură, în sens clasic, s-a diminuat substanțial. De când cu virtualizarea tot mai agresivă este tot mai preferată citirea de tip flash și au devenit tot mai agreate textele miniatură. Extinderea noilor platforme de social media evidențiază o tendință accentuată de restrângere a textului, atât din punct de vedere cantitativ, cât și în privința calității, precum și o creștere intensă a folosirii imaginii. În acest sens, trebuie observat că trecerea de la platformele de blogging la platformele de microblogging (Twitter) înseamnă, practic, trecerea de la textul de tip narativ, specific blogurilor, la textul scurt, de tip sms. Rețelele care au urmat microblogging-ului au continuat să limiteze folosirea alfabetului scris și să aloce spații ample imaginilor. Astfel, pe Facebook, fotografia are mult mai mare succes decât textul, iar acest lucru este probat de numărul mai mare de share-uri și like-uri pe care le obține o imagine, comparativ cu un text. Mai trebuie menționat că aceeași tendință ca cea manifestată pe Facebook se observă și la platformele create special pentru comunicare vizuală Pinterest și Instagram.

Bombardamentul informațional contemporan, precum și amenințarea permanentă a lipsei de timp a produs efecte profunde și în domeniul literaturii, tirajele cărților tipărite diminuându-se considerabil, constatându-se totodată și o atenuare notabilă a dorinței de a citi. Personal, cunosc persoane cu pretenții care au devenit mari devoratoare de social media, dependente de Facebook și WhatsApp, care nu ar deschide nici în ruptul capului o carte. Cunosc, în același timp, și intelectuali rafinați mari utilizatori ai social media care citesc cu pasiune, fără încetare, cărți, atât ficțiune, cât și non-ficțiune, aceștia fiind desigur adevărații consumatori de cultură și, neîndoielnic, făuritorii unor social media pline de eleganță, capabili în orice moment să îndrepte o lume cuprinsă de veleitarism și ignoranță.

În ciuda marii diversități de aspecte pe care actualmente social media și societatea informațională le implică conducând la o uimitoare varietate de exprimări și poziții, părerile celor care scriu cu adevărat par să conveargă într-o recunoscută cvasiunanimitate spre aceeași teză optimistă: în contextul tuturor schimbărilor lumii, literatura va dăinui, ea ținând de însăși ființa umană în tot ce are ea mai profund și mai specific. Mă raliez cu convingere celor care apreciază că social media constituie un puternic imbold de promovare, fără legături cu kitsch-ul, incluzând literatură de calitate difuzată de admirabile site-uri, lansări și cronici profesionale ale unor volume. Au apărut bloguri remarcabile, reviste și grupuri care expun și comentează literatură de mare clasă, împrejurare ce dezvoltă și ascute dorința de a le căuta și chiar de a le imita realizarea. Democratizarea digitală prezintă o serie de avantaje, demne de luat în seamă: găsim mult mai ușor și repede un titlu, luăm cunoștință de zeci de recenzii, unele dintre ele dovedind reale calități de critică literară; de asemenea, sunt sigur că cei care citesc literatură vor citi mult mai diversificat pentru că social media și societatea infirmațională înseamnă și deschiderea către zone înainte necunoscute sau inaccesibile. Sunt și eu de acord cu cei care susțin că raportul dintre social media și literatură se poate reduce la relația dintre „a citi” (în sens clasic, adică de a parcurge un text tipărit pe suport de hârtie în ordine succesivă de la stânga la dreapta) și „a privi” (adică a percepe simultan, în toate detaliile ei, o imagine, pe un ecran). În primul caz, ne situăm în Galaxia Gutenberg, iar în al doilea, suntem în Galaxia Steve Jobs și Bill Gates. Neîndoielnic, astăzi navigăm în ambele galaxii, cu indiscutabile avantaje reciproce. Concluzia ce rezultă este că nu s-a pierdut mare lucru, ci doar s-a schimbat materialul, în niciun caz esența.

Lăsând la o parte nostalgiile, conștient că traversăm inevitabil o perioadă în care totul se schimbă surprinzător de repede, urmare a demersului de a-mi face propriile observații asupra comportamentului celor din jur, mai adânc sau mai firav ancorați în modernitate, pot să afirm astăzi că sunt irezistibil atras de ceea ce reprezintă în lumea contemporană jurnalismul online. Promovarea acestui modern tip de publicistică a provocat inițial o excesivă stare de exaltare. Ulterior, și-a demonstrat caracteristicile specifice care îl diferențiază și îi conferă o apreciere specială. În ce mă privește, nu sunt un mare fan al migrării printului spre web, dar ceea ce s-a dovedit într-un timp relativ scurt m-a convins de necesitatea înțelegerii și practicării acestui nou gen de jurnalism, anume că, și în cazul jurnalismului online , valoarea și consistența unui grup nu stă într-un canal, ci în conținut. Platforma de maximă importanță pe care trebuie să se edifice un brand jurnalistic este conținutul creat la anumite standarde jurnalistice. Este indubitabil elementul major care garantează credibilitatea, atractivitatea și stabilitatea. Când cineva se referă la CNN, de exemplu, nu se raportează la un canal, ci, cu certitudine, la un standard imbatabil de conținut. Cred că o trăsătură de o deosebită importanță  jurnalismului online este ceea că îți conferă o șansă unică: posibilitatea de a practica jurnalismul în mod echidistant și echilibrat.

În fine, merită precizat și un aspect mai nociv pe care exercitarea acestui fel de jurnalism îl induce: o scriitură bună este mult mai greu de identificat printre numeroasele rețele, bloguri, motoare de căutare, platforme și site-uri care toate își propun să publice în vederea promovării producții jurnalistice de o anumită factură, cu o țintă anume, fiind, fără îndoială, destul de dificil să discerni un articol conținând știri și comentarii de calitate într-o zonă unde se exprimă și mulți diletanți și impostori, numărul celor care scriu, produc, publică și opinează neargumentat fiind extrem de mare.

Dorin Nădrău (S. U. A.)