De vorbă cu George Popescu, liderul trupei R.U.S.T.

De vorbă cu George Popescu, liderul trupei R.U.S.T.

Autor: Ana Moroşanu Magdin (Bucureşti)

„Anul acesta, am primit o invitație de suflet, de a participa la un eveniment extrem de interesant Happy Birthday Bucharest, în luna septembrie, la Viena”

Ana Magdin: George Popescu, ești arhitect în România. Cum stau lucrurile la acest capitol şi cât de bine se câștigă în acest domeniu?

George Popescu: Ca şi orice alt domeniu de activitate, arhitectura se supune regulilor economiei de piață, în funcție de efortul depus, de cererea şi oferta momentului, rezultă un beneficiu final. Avantajul acestei profesii, comparativ cu altele este că poate fi exercitată în mod individual, ceea ce implică mai multă responsabilitate, dar şi mai multă libertate.

Ana Magdin: Ești liderul trupei „R.U.S.T.”, una dintre cele mai bune trupe rock din România! Cum se îmbină rockul cu arhitectura?

George Popescu: Libertatea despre care spuneam anterior, îmi permite să îmi împart timpul între arhitectură şi muzică, fără să fie nevoie să stabilesc o ordine de priorităţi, acordând ambelor domenii în care activez, atenția cuvenită.

Ana Magdin: Ce piese de rezistenţă aveți până acum, albume, concerte…?

George Popescu: Deși activăm de 10 ani, din cauza numeroaselor schimbări de componenţă prin care am trecut, nu ne putem „lăuda” cu un palmares prea bogat. Avem un demo, lansat în 2007, un EP în 2009, iar primul LP, intitulat „LEGENDS”, produs şi distribuit de către casa de discuri germană, Puresteel Records, a fost lansat în 2011. Concerte avem în mod constant, pentru că asta ne place cel mai mult, să cântam live. Am avut ocazia de-a lungul timpului să urcăm pe scenă în foarte multe locuri din România, atât la concerte mari cât şi la concerte de club. Anul trecut, am avut primul concert în afara ţării, în Bulgaria, iar anul acesta, am primit o invitație de suflet, de a participa la un eveniment extrem de interesant „Happy Birthday Bucharest” în luna septembrie, la Viena.

Ana Magdin: Cum este anul 2015, pentru trupa R.U.S.T.?

George Popescu: Pentru noi, anul 2015, se arată extrem de interesant şi decisiv pentru viitorul trupei. Chiar acum, ne pregătim să începem înregistrările pentru cel de-al doilea album, după care vom începe promovarea acestuia. Avem în plan şi filmarea primului videoclip al trupei R.U.S.T. Nu aş vrea să vorbesc despre planuri de viitor, dar sigur vom fi mult mai „prezenți” în public (audio, video, live) față de cât am fost până acum.

Ana Magdin: Când ai început să simți că trebuie să fii rocker şi de ce?

George Popescu: De mic copil am fost atras de muzică, fiind fascinat la vârsta de șase ani de „Eine kleine Nachtmusik”, a lui Mozart şi de „Primavera” lui Vivaldi. Pornind cu acest background, am fost în permanenţă deschis către tot ceea ce însemna muzică. Rock-ul, a apărut firesc, în lista de opțiuni şi a reprezentat genul muzical în care eu m-am regăsit imediat. Se întâmpla pe la vârsta de 14 sau 15 ani.

Ana Magdin: Care sunt cele mai frumoase amintiri, din sufletul tău de rocker adolescent?

George Popescu: Îmi amintesc cu mare plăcere emisiunea săptămânală de muzică rock, de la Radio Vocea Americii (marțea, de la ora 21, dacă îmi amintesc corect), la finele anilor ’80, iar după revoluția din ’89, când lucrurile s-au schimbat radical şi pentru rockerii din România, rememorez cu mare plăcere, fenomenul Piața Romană şi emisiunile TV, realizate de către Petre Magdin, la TVR; Teletop şi Întâlnirea de la Miezul Nopții, unde, absolut toate trupele de rock care activau la acea vreme în Romania, au avut ocazia să apară şi să îşi promoveze muzica.

Ana Magdin: Ce lipsește rockului în România?

George Popescu: Nu cred că rock-ului în sine, îi lipseşte ceva în România. Există trupe şi există fani, restul, ține de „showbusiness” care are foarte multe lipsuri, dacă e să judecăm prin prisma profesionalismului necesar pentru a fi manager, producător sau promoter.

Ana Magdin: Cum stă România la capitolul concerte rock, emisiuni pentru trupe rock…?

George Popescu: La capitolul concerte, putem spune că ne confruntăm cu o inflație. Toate trupele din toata lumea, vin şi cântă în România, în special în București, astfel că, dacă mai punem la socoteală şi talentele locale, care se luptă pe viața şi pe moarte pentru un loc în concertele de club, avem anual sute de concerte. În privința prezenţei în mass-media, rock-ul, nu are din păcate, un loc prea cald. Televiziunile şi radiourile comerciale, sunt interesate exclusiv de a atrage consumatori din mainstream (dance, pop, manele, muzică populară). Rock-ul, a fost mereu din perspectiva comercială, un produs de nișă, neinteresant în ziua de azi, pentru departamentele de marketing din media.

Ana Magdin: George, ce îți bucură sufletul şi viața?

George Popescu: Oamenii care nu renunță niciodată la luptă.

Ana Magdin: Ce iubești mai mult, răsăritul sau apusul şi de ce?

George Popescu: Depinde cu cine mi le petrec!

Ana Magdin: Cum îți dorești să fie România, pentru ca oamenii să fie mai liniștiți şi mai fericiți? Ce le lipsește românilor pentru a avea o viață mai tihnită?

George Popescu: Liniștea şi fericirea şi le găsește fiecare în felul lui şi fiecare este dator să lupte pentru ce îşi dorește. Românii, în particular, cred că ar trebui să acorde mult mai multă atenție celor din jurul lor, iar în momentul în care toți vor înțelege că a nu face rău altora, este la fel de important cu a-ţi fi ție bine, putem spune că am făcut un mare pas înainte în devenirea noastră ca națiune şi ca parte integrantă a civilizației europene.

Ana Magdin: Gândul tău pentru românii de pretutindeni!

George Popescu: Să nu uite niciodată de unde au plecat, şi să nu facă niciodată, acolo unde sunt, ce nu ar face la ei acasă.