tête-à-tête, NIG și Marius Grozea ( artist fotograf)

Pe Marius Grozea l-am cunoscut virtual la recomandarea unui prieten în 2011.

Spuneam atunci ca Marius ştie să redea demenţial în pozele lui, trăirea.

NIG – Cine eşti tu, Marius Grozea?
MG– Sunt un pasionat de fotografie, un iubitor de frumos, îmi place să colind prin natură de câte ori am ocazia, să descopăr locuri şi oameni… În special din zona rurală.

NIG – Când a început pasiunea ta pentru fotografie?

MG – In urmă cu 8 ani când mi-am cumpărat o cameră foto compactă digitală. Am început să postez pe un site de fotografie unde am cunoscut mulţi fotografi români cu care am interacţionat şi de la care am învăţat primii paşi. În urma feed-backului primit am simţit nevoia să schimb aparatul foto, am trecut de la compact la un aparat foto semi profesional, mai exact un Nikon D80. Acesta din urmă m-a ajutat să mă descopăr, să simt că pot şi că am ceva de oferit, să împart cu ceilalţi momentele surprinse de mine. Au urmat întâlniri, ture foto… şi aşa m-am văzut călcând pe drumul fără întoarcere… eu aşa îi spun, pentru că nu te mai poţi lăsa când faci aceasta din plăcere şi pasiune
NIG – Fotografiezi zâmbete, trăiri, sentimente. Riduri, dureri, neajunsuri. Vieţi. Cum îţi alegi subiectele?
MG – Pot spune că nu eu îmi aleg subiectele, ci ele mă aleg pe mine. Mai exact, mă simt atras de oameni, mă împrietenesc şi mă ataşez de ei, ceea ce mă face să revin deseori într-o locaţie. Îmi este mult mai uşor apoi să surprind povestea.

NIG – Ai albume întregi cu oameni simpli de la ţară. Bătrâni, tineri. Copii. Ciobani. Cum reacţionează aceşti oameni când le spui că vrei să-i prinzi în poză?

MG – Nu le spun, niciodată nu le spun, adică chiar îi surprind la propriu, fur momente şi trăiri. Pentru mine e greu să regizez cadrele, totdeauna merg pe spontan, pe dinamică, anticipez momentul. Apoi se obişnuiesc cu mine, aparatul foto nu le mai e străin, face parte din mine, ca o extensie a corpului meu

NIG – Frumos spus. De fapt asta și este, o parte din tine.
Expui? Vinzi? Se poate trăi din fotografie în România?
MG – Da, de câteva ori în expoziţii de grup la Sibiu,Timişoara, Cluj şi Negreşti Oaș. Nu am vândut fotografie, nici nu am auzit că s-ar vinde sau cumpără pe la noi, nu se poate trăi din fotografie în România, doar dacă te ocupi de evenimente , weddings sau cu ceva investiţie, să ai o firmă sau studio. Ca fotograf amator, nu se poate trăi din fotografie.
NIG – Merge lumea la expoziţiile photo?
MG – Îndeosebi la vernisaje. Vin prietenii, pasionaţii de fotografie, iubitorii de artă. Curioșii.
NIG – Te-ai gândit să îți tipărești fotografia pe canvas și să vinzi? Este căutată și apreciată în designul interior.
MG – Am avut printat pe canvas, la una din expoziţiile de la Negreşti Oas. Am tipărit pe astfel de suport. Printurile le-am făcut cadou la prieteni după expoziţie ( la noi nu cumpără nimeni).
Sunt agenţii care fac asta, ca persoană fizică e greu sau imposibil, mai ales din punct de vedere material. Este destul de greu şi să accept invitaţii la expozitii, de foarte multe ori am fost nevoit să refuz. Costurile mă depăşesc.
NIG – Păcat, lucrările tale sunt excepționale, subiectele deosebite, transmiți emoție, imaginile m-au mișcat, m-au răscolit și m-au înduioșat.
Uite o întrebare pe care o pun la toţi cei care fac artă din fotografie. Înainte să apeşi pe declanşatorul aparatului de foto, ,,vezi fotografia,, în mintea ta?
MG– Nu o văd, o simt. Durează un moment, o secundă
NIG – Bun răspuns.Te întorci să vezi ce mai fac ,,subiectele,,?
MG – Da, în mare parte îi vizitez. Îi ajut cum pot drept mulţumire pentru că-mi sunt personaje în poveştile mele foto.
NIG — Să ştii că sunt poveşti foto. Iar unele, adevărate poezii.
MG – Mulțumesc!

MARIUS GROZEA – PHOTOGRAPHY

,,Cred că este mult mai simplu să fotografiezi natura, spuneam.  Natura este acolo, uneori te aşteaptă, alteori tu trebuie să prinzi momentul. Dar este acolo… Chipurile însă, trăirile, emoţiile… sunt mult mai greu de prins. Liniile corpului, umbra unui sân, frântură unui surâs, lumina din ochii unei femei, dulcea adâncitură a claviculei, teamă, mirarea, tandreţea, sexualitatea abia înmugurită, erotismul latent, întrebările fără răspuns…toate acestea poate că sunt acolo, dar trebuie descoperite, provocate, ilustrate. Aduse la suprafaţă…

Marius Grozea o face demențial,,(NIG – 2011)

***

Pe acest picior de plai nimic nu s-a schimbat; turmele urcă și coboară, pășunile se aștern vălurite sub boticurile care pasc, câinii privesc prietenoși dar precauți străinii care se avântă până aici, ciobanul stă artistic sprijinit în bâta lui…

Un tablou care nu poate fi tradus în nicio altă limbă decât românește.

   ***                                                                                                                    

Copilăria la ţară, aceasta prinsă de aparatul lui Marius, are picioarele murdare dar ochii curaţi. Sare coarda şi bate mingea pe maidan, aleargă cu un căţel prin fâneţe şi munceşte alături de părinţi. Oamenii sunt simpli. Obosiți. Munciți. Ciudat de obișnuiți cu neajunsul. Sărăcia lumească în raport cu bogăţia sufletească.

Vezi şi simţi nevoia, resemnarea, calmul acela atât de specific tăranului român; dar şi mulţumirea că faci ceea ce trebuie să faci, ceea ce ştii cel mai bine să faci.

Timpul se scurge leneș, toate sunt așa cum întotdeauna au fost, o scrisoare mai aduce din când în când vești, înserarea se lasă devreme, dimineața se trezește cu noaptea-n cap, viaţa îşi urmează cursul molcom de un secol şi ceva şi singurul lucru care tulbură liniştea este declanşatorul unui aparat de fotografiat și străinul cu pălărie albă care-și spune Marius Grozea

 .     

altfel se măsoară aici eternitatea

pe uliţele acestea Dumnezeu umblă nestingherit
câinii îi ştiu mirosul
copiii îi cunosc mângâierea
oamenii nu obişnuiesc să încuie porţile
deschizi o ușă
aburul sfâșiat al mămăligii se ridică în nouri
deschizi o fereastră
luna își mijește geana peste ochii lumii

miroase a chilie şi a înger
a nuci uscate şi a mântuire
bătrânul zâmbeşte
stejarul tresare în lemnul porţii

obrajii brăzdaţi de nevoi
mâinile uscate
buzele strânse

acestea sunt doar instantanee

timpul are timp
anii sunt crestaţi pe răboj
și numărați pe degete osoase și lungi
altfel se măsoară aici eternitatea
(NIG – răsfoind aceste fotografii)

***

Mai multe fotografii puteti vedea pe pagina de Facebook MARIUS GROZEA.

– Davie, Florida, USA – iunie 2015 – NIG –