tête-à-tête, NIG și Sorin Olariu

Sorin Olariu este unul dintre poeţii şi epigramiştii mei preferaţi.
Scrie o epigramă acidă şi spumoasă, o poezie de dragoste tandră, fabulă și poezie satirică.
Și mai scrie Sorin Olariu of Troy Michigan via Buchin de Timiş, o poezie altfel. Poezie în grai bănăţean în care personajul principal, Uica Nielu. ne povesteşte despre bucuriile şi necazurile unui bănăţean get-beget.
Şi pentru că aceste tete-a-tete-uri cu invitaţii mei nu sunt interviuri, subsemnata o să tacă şi invitatul meu înalt şi blond şi bănățean-american o să vorbească.
În ce dialect vrea 🙂

Sorin Olariu este profesor şi inginer, realizator de emisiuni cultural-educative la TV Eurosat, Radio 11 Plus şi Radio Analog Caransebeş, antologator de carte şi redactor al unor reviste de cultură locale, autor al mai multor volume de poezii şi epigrame, colaborator Radio-TV.
Este o prezenţă activă în revistele Epigrama şi Lumea Epigramei editate de UER, precum şi în numeroase antologii de epigramă românească; poet, publicist şi epigramist, Membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi vicepreşedinte al Cenaclului umoriştilor „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti, Membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Banat, Redactor cultural la Curentul Internaţional, ziarul românilor din America de Nord.

De câteva luni, Sorin este colaborator la ,,Academia Cațavencu,,
EPIGRAME

GASTRONOMIE GEOPOLITICĂ

Românul nostru, plin de zel,
Se-ntoarce astăzi spre Apus:
Mai bine Varză de Bruxelles
Decât Salată a la Russe!
MASĂ ROTUNDĂ LA TV

Un gând lăuntric mă apasă
Privind discuţiile plate:
Mai poate fi rotund-o masă
Cu-atâtea capete pătrate?
INTEROGATORIU

M-au dus aseară la Chestură
Că scriu umor c-un pic de tentă
Și-atât de mult mă descusură
Că azi mă coase-o asistentă.
PARADOX ROMÂNESC

Când românii sunt pe-afară
Se topesc din dor de ţară,
Iar în țară se usucă:
Se topesc din dor de ducă!

 
TINERETUL, VIITORUL ŢĂRII

Se-aşteaptă de la tineret
Să schimbe ţara-n mod concret,
Iar tineretul, ca urmări,
O schimbă, dar pe alte ţări.

 
POEZII ÎN GRAI BĂNĂȚEAN

 
ÎNTÂMPLARE DÂNTR-UN SAT

 
Păvălică lu Scovardă şî ortaca lui, Florica,
Or plecat în lumea largă la Cicago-n America.
Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, ţuşe-i tata,
Uice că să-mbogăţîră şî-ntorc banii cu lopata.

D-aia, Dumnezău să-i ţînă, că nepotu Păvălică
An dă an să-ntoarşe-n ţară dă Sântămăria Mică.
Cheamă lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
Ca să deie la tot natu cîce-o sută dă dolari.

Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam dă cîţva ani,
Babe, moşî, copii dă ţîţă, să ne deie iară bani.
-Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit pă bină,
Că oprisă lăutaşii, la bisărică-n grăgină.

Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace
Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace.
D-aia, fi’ncă anu ăsta cheltuielili-s cam mari
Iaca-i musai să vă dau numa şinşizăşi dă dolari.

Ţîn-ce-atunşi potop da zarvă, suduieli, fluierături,
Cum ieşau bătu-le-ar focu, dîn spurcacili dă guri:
-Pringeţ hoţu!…Hoţu, hoţu!…zbiară baba lu Topală,
C-ăsta vre’ pă banii noşcii ca să-ş ţînă proasta-n şcoală!

NĂCAZU’

Într-o sâmbătă gimneaţa dântr-o toamnă d-a cu soare
Când bucacilii ce-aşceaptă să le-astrânji dă pă răzvoare,
Să-ntâlniră pă Ţărova la cules dă cucuruză
Uica Gin a lu Crăcană şî Văsâle Buburuză:

– Bună zâua,Văsâlică!…. Io măcincă nu ţî bine
Că ce văd cu ochii-n lacrămi… S-o-ntâmplat şeva cu cine?
– Șe să fie, mă na Gine? M-or aflat năcazuri mari:
Soacra me-i d-o săptămână internată la şpitari.

Şî m-o dat d-a curincapu doftoriţa asta nouă:
Şică n-au şe să-i măi facă, mă-i trăieşce-o zî sau două.
– Lasă plânsu, ţuşe-l uica, nu ce smiorcăi, Văsâle…
C-ai răbdat-o-atâta vreme… Mă târpeşci vreo două zâle!

 
POEZII

ŞARPE SĂRUTÂND
sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie
în toate cele şasesuteşaizecişişase
de zări

pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate
mult-umblatele-i neumblate
cărări

la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre
dragoste despre bani despre
viaţă

doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit
cu faţa în mâini sau cu
mâinile-n faţă

hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
a încuiat timpul
pe dinafară

cum cine spuse mama poetului fiul meu drag
scumpul meu fiu care astăzi învaţă
să moară

N-AM SĂ AŞTEPT

 
n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
pe care prea stângace
încerc să o
comit

n-am sa aştept să-ţi placă nici slovele-mi sleite
ce nu au relevanţă
în burgul
plictisit

n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
pe care ascultând-o
să te cuprindă
jalea

n-am să aştept să-ţi placă vreo rimă răsuflată
şi nici pisica albă
să ne-ntretaie
calea

n-am să aştept iubito să-ţi placă poezia
ci emigra-voi naibii
în prea măreţul
târg

acolo-n locu-n care doar viaţa şi cu moartea
se-nlănţuiesc pe rupte
şi se iubesc cu
sârg

 
POEZII SATIRICE

CATÂRUL (fabulă)

 
Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale şi un catâr de “rasă”.
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte şi ţi-l luă cam tare:
-Aşa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneţea şi nu produci nimica.

Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi şi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.

Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar şi cocoşul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.

Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruţă, la vale şi la deal.
De-aceea-ţi spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ţi iei şi tu un job.

Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puţin cam diferite.
Să tragi şareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animale, să fii parlamentar.

-Stăpâne, rog mă iartă, ţi-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua… să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar măgar!

LA NOI – parodie după Octavian Goga

La noi sunt codri verzi de brad
Şi-n joc sunt mândre fete,
La noi atâtea MIG-uri cad
De zici că-s muşte bete.

La noi ţăranii-s pe ogor
La muncile curente
Iar alţii iau din munca lor
O sută de procente.

La noi turiştii vin duium
Dar nu pentru cultură,
Ci pentru fetele ce-acum
Lucrează pe Centură.

La noi sunt codri suverani
Dar numai pe hârtie,
De n-om avea în câţiva ani
Nici lemn pentru sicrie…