GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE”

Elena BUICĂ

Îndelungata şi intensa activitate de editare şi de promovare a scriitorilor români de pretutindeni i-a conferit publicistului George Roca renumele unei personalităţi culturale bine-cunoscute atât în spaţiul românesc, cât şi pe toate meridianele lumii. În acest mod a adus limbii şi literaturii române mari servicii şi, în acelaşi timp, s-a dovedit a fi deopotrivă poet şi prozator. În volumul de faţă, graţie poeziilor sale în engleză, limba vorbită în ţara în care s-a stabilit – Australia, facem cunoştinţă cu o nouă faţetă a personalităţii sale, cea de bun traducător.

Deşi traducerile au un rol important, căci numai prin ele se răspândeşte cultura în întreaga lume, totuşi, în zilele noastre, ele nu se bucură pe deplin de recunoaşterea publică. Cu toate acestea, pe omul de cultură George Roca, îl vedem prezent şi pe acest tărâm.

O traducere trebuie să producă acelaşi efect estetic asupra publicului-receptor ca şi când ar fi scrisă în limba sa de provenienţă. De aceea, adesea nu se traduce ce este scris, ci ceea ce a vrut să spună autorul. Traducătorul George Roca ştie să spună mai bine decât oricare altul ce a vrut să spună însuşi poetul George Roca. Înhămat la tracţiunea culturii, autorul şi-a întors privirile asupra propriilor sale poezii şi le-a tradus, prezentându-le în acest volum în care descoperim un traducător pătruns de starea de spirit a poetului.

Aflat în deplină maturitate creatoare, culegând succese răsunătoare în activitatea sa de publicist, George Roca se impune şi ca poet, şi ca traducător, domenii în care se mişcă simplu, natural. Poeziile sale sunt pe gustul multor cititori. Cântând puritatea elementelor simple, încărcate de esenţe, lectura lor e o încântare, oferindu-ne întâlnirea cu emoţia artistică ţâşnită din resorturile subterane ale harului creaţiei. Din ele izvorăşte o mare noblete şi o deosebită delicateţe, de care avem atâta nevoie. Lirica sa ne face bine, ne îmblânzeşte, ne înnobilează, ne limpezeşte întreaga fiinţă.

Imaginile se întrepătrund, punând în valoare esenţele adânc îngropate în însăşi matca noastră lăuntrică. Din ele răzbat sentimente şi stări distilate prin multe filoane. Cuvintele au suplete, sunt sugestive, vădesc expresivitate şi muzicalitate. Nu se poate să nu ne cucerească aceste poezii care curg cu fluenţă, convingător, într-un ton firesc, luminate pe dinăuntru, poezii în care răzbate glasul de dincolo de materie.

Cele mai multe sunt poezii scurte; pe unele le citeşti dintr-o suflare, adevărate pastile, cu versificaţie clară. „În camera mea/ nu a intrat/ nici un hoţ!/ Nu lipseşte nimic!// De ce mă simt/ totuşi/ furat de amintiri?” (Hoţul)

Chiar şi poeziile cu mai multe versuri − la multe dintre ele nu poţi să te opreşti doar la un fragment − sunt structurate pe o idee fundamentală, care adună ca o apă în matca ei o mulţime de izvoare ale gândirii. „Încercăm cu toţii să supravieţuim/ în secolul acesta al turbulenţei/ creându-ne în imaginaţie/ mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face faţa/ uraganelor şi cutremurelor/ care ne înconjoară.// Acolo,/ pe insula noastră/ jucăm şotron/ chiar dacă nu ne mai ţin balamalele,/ gângurim ca bebeluşii,/ne aşezăm pe tronul regelui/ fără să ne fie frică de pedepse,/ sărutăm şi ne iubim/ cu toate vedetele intangibile/ ale lumii moderne.// Acolo,/ pe/ insula fericirii noastre/ este veşnic primăvară.// Acolosuntem mereu tineri/ şi sănătoşi/ şi veseli/ şi… buni!// Câteodată,/ când pe insula fericirii/ ne simţim singuri,/ invităm prieteni dragi/ să ne/ însoţească/ şi să împărtăşească/ bucuriile noastre.// Şi astfel,/ se produce o simbioză miraculoasă/ care vindecă sufletul/ de toate relele pãmântului/ făcându-te să gândeşti curat/ atunci când te reîntorci la realitate.” (Insula fericirii)

Deşi sunt poezii eliberate de regulile prozodiei, George Roca ştie să scoată în evidenţă efectele sonore, armonizând sunetul cu sensul. Poeziile sale au muzică interioară, au incantaţii cu efect magic, care se revarsă peste tot şi-ţi lasă impresia unei emanaţii spontane, făcând să vibreze ecoul cine ştie cărei amintiri cuibărite în câte o cută mai adâncă a inimii, sau a minţii sau… cine mai ştie în ce parte din fiinţa noastră prin care îşi găsesc ele culcuşul. Adesea îmbină lirismul cu o formă ludică: „Culcat,/ stau cu ochii închişi/ şi visez la poiana mea cu flori./ E atâta linişte şi armonie!/ Şi totuşi căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiţi/ de atâta privit spre spaţiul virtual”. (Caprioara nebună)

Nu de puţine ori, căutându-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul vieţii. George Roca are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a fiarelor cu care dezleagă tainele omenescului din noi, netezind drumul spre lumină şi însufleţind versul pe care ni-l dăruie. Nu de puţine ori am admirat ţinuta verticală a omului George Roca răsfrântă şi în creaţia sa. Un dar al poeziei
sale se datorează echilibrului dintre formă şi fond, care conferă confort interior. E o poezie tonică. În ea găseşti liniştea fecundă a unei meditaţii fireşti şi curăţenia lăuntrică: „Astăzi,/ Lumea începe la tine/ şi se termină la mine!/ Democratic ar fi ca mâine/ lumea să înceapă la mine/ şi să se termine la tine.// Pentru tine,/ lumea poate începe din America,/ sau din Insula Pitcairn,/ sau din Sikim, Nauru, Botswana,/ sau chiar de pe Chomolugma…// Pentru mine,/ lumea începe din România/ şi se termină în Australia./ Punct!// Pentru unii,/ lumea începe de la ei/ şi se termină tot acolo!/ Ei şi restul lumii!// Pentru alţii,’ fără coloană vertebrală,/ lumea începe de la 30 de arginţi/ şi se temină la trădare.// Lumea,/ poate să înceapă pe Pământ/ şi să se termine/ la capătul Universului.// Pentru mulţi dintre noi,/ lumea începe din clipa/ în care ne cuplăm/ la Internet…//” (De unde incepe lumea)

Mă despart de acest volum, luând cu mine acele trăiri limpezi care ţâşnesc din subteranele eului celui adevărat. Duc cu mine aprecierea pentru vocea sa decisă, originală, dominată de o cugetare matură, izvorâtă din esenţa trecerii prin anii prea adesea împovăraţi de mari schimbări. Voi păstra bucuria de a reveni la paginile acestui volum care ne face mai bogaţi în spirit, ne menţine pe verticală, oferind echilibru şi armonie interioară.

Elena BUICĂ

Pickering, Toronto, Canada

1 mai 2013