Omagiu memoriei lui Aurel Sergiu Marinescu

Lucia Hossu Longin

(Realizatoare emisiuni TVR)

„Memorialul Durerii” s-a întâlnit de curând cu membri ai comunităţii oraşului Zimnicea spre a evoca împreună memoria unui fiu al acestor locuri, un adevărat pătimitor prin zarcele şi lagărele gulagului românesc.

Este vorba de Aurel Sergiu Marinescu, o personalitate a detenţiei politice, un om care a suportat supliciile celor mai grele închisori din România: Caransebeş, Jilava, Gherla, Aiud, cele care aveau cea mai ridicată mortalitate.

Întâlnirea a avut loc într-o sâmbătă a lunii septembrie 2011 în sala de festivităţi a Primăriei din Zimnicea, o întâlnire organizată şi sprijinită de către primarul Zimnicei, Petre Pârvu.

Un primar mai neobişnuit pentru peisajul nostru românesc pentru că iubeşte cultura, respectă tradiţiile şi vrea să facă cunoscute personalităţile care au ajuns nume consacrate în lume dar au pornit din această aşezare teleormăneană.

Am prezentat documentarul „Confesiunea unui lucid” din seria „Memorialul Durerii – O istorie care nu se învaţă la şcoală” dedicat acestui mare om şi difuzată pe TVR în 2011.

A fost o proiecţie încărcată de emoţii. Nu se auzeau nici respiraţiile celor aflaţi în sală. Am încercat de multe ori acest experiment al vizualizării publice, în cercuri restrânse sau mai largi, a filmelor noastre: Întotdeauna este o stare aparte pe care nu ştiu cum aş putea-o defini. Seamănă uneori cu o trezire.

Poate că este absolut răvăşitor să afli că românii au avut una dintre cele mai consistente rezistenţe anticomuniste din Est.

Şi că fiecare dintre noi care am traversat epoca Ceauşescu, mai tineri sau mai în vârstă, am fost ignoranţi, pentru că politica partidului comunist român a fost bazată pe o monstruoasă minciună: românii, în unanimitate au aderat la cauza comunismului şi de asemenea, pe un uriaş fals: românii de felul lor sunt blânzi, supuşi, răbdători, au capitulat în faţa tiraniei.

Nu, n-a fost aşa. Există sute de mii de români care au preferat închisoarea, decât să accepte servituţile umilitoare şi sălbăticia comunizării, care s-au opus deşertului roşu, adesea plătind cu viaţa.

Foto.Aurel Sergiu Marinescu

Unul dintre aceştia a fost Aurel Sergiu Marinescu. Şi dacă el în închisoare a promis colegilor săi de celulă, sub formă de jurământ, că va spune în orice condiţii adevărul despre gulag şi noi am încercat să rostim aceste adevăruri în vremuri prielnice sau neprielnice, pentru limpezirea societăţii româneşti, pentru înţelegerea şi clarificarea trecutului.

Aşa cum spuneam după proiecţie au urmat întrebările. Multe şi extrem de avizate. Erau în sală intelectuali „crema oraşului”, tineri absolvenţi, chiar ai facultăţilor de istorie. Şi aceeaşi întrebare: Ce-am putea face mai mult pentru a cinsti memoria acestor simboluri? Zimnicea are o micuţă librărie care poartă numele jurnalistului şi scriitorului Aurel Sergiu Marinescu. În intervenţia sa primarul oraşului a promis să dea unui nou aşezământ numele lui Aurel Sergiu Marinescu. Ne-am bucura dacă acest edificiu va fi unul legat de spiritualitatea acestei moşteniri ţinând cont de marea operă publicată de Aurel Sergiu Marinescu dintre care câteva volume sunt amintiri şi reconstituiri ale rădăcinilor sale.

Primarul iubitor de istorie şi de oraşul său, căruia vrea să-i dea nu numai trecut, dar şi prezent şi viitor înţelege mai bine ca oricine altcineva de ce trebuie să oferim tinerilor de azi repere morale şi civice.

Ca toate oraşele României, Zimnicea traversează un moment greu. Nu sunt locuri de muncă. Oamenii au un standard de viaţă coborât. Dar nu le lipseşte speranţa. Iar asemenea personalităţi, numele, blazonul lor pot să le aducă aminte mereu că au datoria să lupte, cu mijloacele democraţiei pentru ca ţara lor să fie demnă, liberă şi cu un regim de viaţă prosper..

Aşa cum au luptat predecesorii lor.

Până atunci însă, întâlnirea ca şi toate celelalte proiecţii ale „Memorialului Durerii” ne arată că românii au dreptul la adevăr. Că acest adevăr îi face mai buni, mai conştienţi, mai lucizi, mai încrezători în ţara lor şi în puterea lui Dumnezeu.

Ne vom reîntoarce la Zimnicea în fiecare februarie, luna naşterii lui Aurel Sergiu Marinescu. Să vorbim despre trecut şi despre prezent. Avem o datorie faţă de cei care au pierit în închisori să nu-i uităm.

De altfel aş mărturisi că toate cele 150 de episoade ale „Memorialului Durerii” s-au născut din această recunoştinţă pentru cei morţi în închisori pentru aproape două milioane de români care au pierit sub tăvălugul dictaturii roşii. Era o durere pe care am încercat să o cuprind într-un memorial al durerilor româneşti.

Nota redacţiei. Am primit din partea soţiei regretatului Aurel Sergiu Marinescu următorul mesaj:

„Toată gratitudinea, respectul şi recunoştinţa mea Doamnei Lucia Hossu Longin creatoarea “Memorialului durerii”.

Domnului Petre Pârvu, primarul oraşului Zimnicea

Domnului Dorin Prună, proprietarul Librăriei „Aurel-Sergiu Marinescu”, care cu competenţă şi dăruire şi-au adus prestigiosul aport la succesul acestui eveniment cultural-comemorare al scriitorului Aurel-Sergiu Marinescu.

Soţia lui Aurel-Sergiu Marinescu, Manon Marinescu”