March 18, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

SORIN OLARIU – POEME

2 min read

Sorin Olariu:

 

RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când tata doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

***

AM MURIT DECI EXIST

de la un timp am început să putrezesc

pe la colţuri

ca o mantie roasă

de vânt şi de

ploi

nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra

tocită

şi s-a scurs subţiat

pe pământ

înapoi

acum ochii mei oglindesc chipul morţii

călăuză

de taină-n tărâmul

promis

prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric

abisul ce

umple un alt fel

de-abis

***

ŞARPE SĂRUTÂND

sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie

în toate cele şasesuteşaizecişişase
de zări

pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate
mult-umblatele-i neumblate
cărări

la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre

dragoste despre sex
despre viaţă

doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit
cu faţa în mâini sau cu
mâinile-n faţă

hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
a încuiat timpul
pe dinafară

cum cine spuse mama poetului fiul meu drag
scumpul meu fiu care astăzi învaţă
să moară

***

ULTIMUL MARE PREOT

vinovat
alunec cu sfială

la ceas de dimineaţă
peste temple sfărâmate
şi peste religii uitate
străjuite doar
de umbra timpului

sanctuarele
sunt acum umbre
rugăciunile
au apus demult
îngheţate pe buze

muribund
ultimul mare preot
îmi întinde urna
apoi se risipeşte
ca un abur de lumină
peste lucruri

deschid
şi mă cutremur
cenuşa
sunt eu

***

ŞAPTE PĂCATE

eu l-am ucis în mine

demult pe

dumnezeu

cioplind în piatră idoli

şi-uitând de rostul

meu

iisus nazariteanul m-am

bucurat să

moară

în mintea mea bolnavă

pe cruce-a doua

oară

am pângărit fecioara

cea pururea

virgină

ales-am întuneric

în loc s-aleg

lumină

apostolii scripturii

i-am omorât de-a

rândul

cu fiecare moarte

înseninându-mi

gândul

iar sfinţii-n calendare i-am

răstignit pe

veci

în patru pioneze de pe

pereţii-mi

reci

am dărâmat biserici

blesteme-am

înălţat

urcându-mi nepăsarea

la rangul de

păcat

şi-acum plângând mă caut

sunt oare de găsit

la fel de pur cum fost-am

din luturi

zămislit?

***

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.