Încercare de deturnare a unui avion de pasageri

Pe aeroportul din Târgu-Mureş, Încercare de deturnare a unui avion de pasageri

Autor: Nicolae Balint

Un plan pus la punct cu minuţiozitate. Cu mult curaj, dar şi cu o doză imensă de naivitate. Primele contacte în vederea planificării acţiunii, au avut loc cu patru luni înaintea datei convenite, însă planificarea propriu-zisă a avut loc înainte cu doar două luni. Cei care au conceput planul, au fost şapte tineri din Târgu-Mureş. Cel mai în vârstă dintre ei avea doar 24 de ani, iar cel mai tânăr, 18 ani. Erau prieteni din copilărie sau colegi de muncă. Într-o primă fază au intenţionat să-şi procure şi arme, dar apoi au renunţat. Întâmplător – sau nu? – informaţia referitoare la deturnarea avionului, „a răsuflat” cu doar trei zile înainte de data hotărâtă. Au urmat măsuri excepţionale din partea organelor abilitate luate într-un timp foarte scurt.

„Au fost reţinuţi în flagrant….”

În dimineaţa zilei de 6 septembrie 1971, tânăra C.C. din Miercurea-Ciuc, într-o discuţie purtată la locul de muncă cu o colegă (şi foarte bună prietenă), i-a făcut acesteia confidenţa că prietenul ei, S.F. din Târgu-Mureş, intenţionează să fugă din ţară, pentru a ajunge în Suedia. A fost suficient. În aceeaşi zi, organele de Securitate din Târgu-Mureş au fost informate despre intenţiile tânărului S.F. şi au trecut la măsuri specifice, stabilind în cursul zilei următoare şi cercul de prieteni (şi complici) ai acestuia. Şapte în total. Ulterior însă, cercetările aveau să fie extinse şi asupra altor cinci, pentru omisiune de denunţ şi complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei. S-a aflat totodată şi modalitatea prin care urmau să părăsească ţara: deturnarea avionului de pasageri din data de 8 septembrie 1971, care urma să facă cursa Târgu-Mureş-Bucureşti, începând cu ora 20,20. Pe parcursul zilelor de 7 şi 8 septembrie 1971 – după stabilirea cercului de complici ai lui S.F. – filajul organizat de Securitate asupra celor şapte a fost neîntrerupt. Probleme nu au fost nici pe data de 8 septembrie 1971, la ora 19,00, atunci când cei şapte tineri au urcat în autobuzul ce pleca din faţa Agenţiei „Tarom” din Târgu-Mureş, spre aeroportul de la marginea oraşului. Autobuzul, dar mai ales aerogara era ticsită cu lucrători de Securitate „deghizaţi” în paşnici pasageri. La ora 20,05, reţinerea celor şapte se încheiase cu succes, fără niciun fel de probleme. Cursa de pasageri a plecat la ora planificată şi puţini au fost călătorii care au simţit că se întâmplase ceva în aerogară. În referatul cu propunerea de arestare preventivă, întocmit de maiorul de securitate Grama Nicolae şi contrasemnat de colonelul Pavel Sălcudeanu, inspector şef al Inspectoratului de Securitate Mureş, se menţiona sec: „…au fost reţinuţi în flagrant (cei şapte – n.a.a) în timp ce intenţionau să pună în aplicare planul evaziunii din ţară.”

Foto. Raportul Procuraturii Militare Târgu-Mureș către Direcția Procuraturilor Militare București referitor la încercarea de deturnare  unui avion

Planul de deturnare

Primele discuţii le-au avut în mai, dar abia în iulie 1971 au luat problema foarte în serios şi au întocmit planul de acţiune propriu-zis. Cercetările ulterioare, efectuate în principal de maiorul de Securitate Grama Nicolae şi lt.col. Avădanei Ilie, au evidenţiat faptul că tinerii urmau să deturneze avionul spre Munchen sau spre Viena, pentru a ajunge apoi în Suedia. Modalitatea de acţiune era relativ simplă. Odată urcaţi în avion, prima echipă, formată din trei tineri, urma să-l anihileze pe însoţitorul de pază care sta în primele rânduri ale avionului, iar a doua echipă, formată din alţi trei tineri, urma să se ocupe de cel care sta în spate. Cel de-al şaptelea tânăr, urma să o imobilizeze pe stewardesă. Apoi, odată dezarmaţi, cei doi din personalul de pază, împreună cu stewardesa, urmau să fie ţinuţi sub paza comună a echipei ce acţionase în spate, în timp ce doi tineri din echipa ce acţionase în faţă, înarmaţi cu armele celor doi din personalul de siguranţă al avionului, urmau să intre în cabina pilotului şi copilotului şi să-i determine să schimbe direcţia de zbor. Evident că fiecare tânăr era nominalizat unde şi cum urma să acţioneze. Tinerii studiaseră foarte serios problema deturnării. Pentru a şti cum se desfăşoară un zbor şi unde sunt plasaţi cei care supraveghează şi asigură paza avionului, doi dintre tineri au călătorit în prealabil cu avionul. Unul dintre ei, pe ruta Târgu-Mureş-Bucureşti, pe data de 24 august 1971, iar cel de-al doilea pe ruta Târgu-Mureş-Cluj, pe data de 3 septembrie 1971. Tot în cuprinsul referatului întocmit de Securitate, se mai menţiona faptul că: „…cei în cauză, intenţionau dacă este posibil să nu asasineze persoanele care asigurau securitatea avionului şi echipajului, gândindu-se că ar putea fi urmăriţi pentru acest lucru şi de către poliţia internaţională.” Din partea Procuraturii Militare din Târgu-Mureş, la cercetările efectuate de Securitate a participat lt.col. Ţarcă Tiberiu, cel care a verificat şi chestiunile legate de emiterea ordinelor de reţinere şi a mandatelor de arestare preventivă. Orice s-ar spune, respectarea legalităţii actelor era o chestiune serioasă care presupunea multă birocraţie, dar care trebuia musai respectată.     

Adio mamă, adio tată…adio ţară

Conştienţi de durerea pe care urmau să o lase în sufletele părinţilor odată cu plecarea lor, tinerii s-au gândit să le lase câte o scrisoare cu explicaţiile cuvenite. La cercetările întreprinse după arestare, Securitatea avea să stabilească persoana care le deţinea şi care urma ca la două zile după plecarea tinerilor, să le pună la poştă pentru a ajunge la părinţii acestora. „…în unele dintre aceste scrisori – nota maiorul Grama în referat – tinerii le aduceau mulţumiri părinţilor pentru creşterea lor şi le arătau că pleacă din ţară. Ei au mai arătat că motivul plecării este ura faţă de regimul socialist…” Potrivit Securităţii, „depozitarul” scrisorilor, dar şi cel însărcinat cu predarea lor era Gyulai Alexandru, pensionar, domiciliat în Târgu-Mureş, str. Kossuth Lajos, nr. 84, care „trebuia ca a doua zi să le expedieze prin poştă destinatarilor.” Deşi nu apare în dosarul celor cercetaţi, este de presupus că nici bătrânul pensionar n-a scăpat de anchetă.  

Cine erau cei şapte tineri?            

Până în acest moment, nu am reuşit să identific decât unul dintre tinerii de atunci. De la domnia sa am aflat că ar mai locui în oraş cel puţin cinci din acel lot de tineri „inconştienţi”, cum i-a numit dânsul. Mai trebuie spus că în 1971, cercetările au fost extinse şi în final, în lotul celor şapte, au mai fost incluşi încă cinci. Cu toţii, cei 12, au fost condamnaţi. Domnului în cauză, astăzi om în toată firea, căruia condamnarea i-a schimbat total şi nefast viaţa, nu-i prea face plăcere să rememoreze momentul septembrie 1971 şi ce a urmat după. Nu vrea nici să apară public. I-am respectat voinţa. Am convenit deocamdată, că pot folosi doar iniţialele numelor domniilor lor şi o parte din datele personale.

– S.F. – este născut în 1953, în Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era strungar la Întreprinderea „Electromureş” din oraş. Era membru UTC;

– T.C. – este născut în 1952, în Târgu Secuiesc, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era strungar la Întreprinderea „Electromureş” din oraş. Era membru UTC;

– P.I. – este născut în 1947, în Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era tâmplar la IPROFIL „23 August” din oraş. Era membru PCR;

– K.A. – este născut în 1951, în Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era muncitor la Întreprinderea „Electromureş” din oraş. Era membru UTC;

– S.B. – este născut în 1953, în Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era elev la Şcoala profesională. Era membru UTC;

– N.Şt. – este născut în 1953, în Sărăţeni, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era elev la Şcoala profesională. Era membru UTC;

– P.Z.A. – este născut în 1953, în Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş, naţionalitate maghiară, cetăţenie română. La data arestării era elev la Şcoala profesională. Era membru UTC;

După reţinerea din aerogara Târgu-Mureş, a urmat apoi ancheta şi procesul. Totul s-a petrecut foarte rapid. În octombrie 1971 se aflau deja în penitenciar şi începuseră executarea pedepselor la care fuseseră condamnaţi prin sentinţele rămase definitive. Avuseseră avocat din oficiu cerut de…Securitate. Dar despre proces şi extinderea cercetărilor în numărul viitor.

Extinderea cercetărilor

În timpul anchetei întreprinse de Securitatea mureşeană, s-a stabilit faptul că despre acţiunea celor 7, mai aveau cunoştinţă încă alţi 5 mureşeni, dar care, datorită unor ezitări, nu s-au mai implicat în acţiunea propriu-zisă. Renunţaseră pe parcurs, dar se făceau totuşi vinovaţi de ceva anume: omisiunea de denunţ. Aceştia erau:

–         R.V. – născut în anul 1950, în com. Deag-Mureş, conducător auto, domiciliat în Târgu-Mureş, neîncadrat în muncă;   

–         B.L. – născut în 1941, în Târgu-Mureş, strungar la Întreprinderea „Electromureş”, domiciliat în Târgu-Mureş;

–         D.M. – născut în 1950, în Corunca-Mureş, în prezent militar în termen la U.M. 01347 Murfatlar, fost muncitor necalificat la Tipografia din Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş;

–         B.E. – născut în 1950, în comuna Band-Mureş, fără ocupaţie, domiciliat în Târgu-Mureş;

–         T.Z. – născut în 1953, în Târgu-Mureş, elev la Liceul Industrial din Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mudespre faptele ce intenţionau a se săvârşi reş;

Pe data de 17 septembrie 1971, au fost arestaţi patru dintre ei, iar cel de-al cincilea o zi mai târziu, printr-o procedură specială întrucât era militar în termen.

Circumstanţe agravante

Situaţia lui D.M. era ceva mai delicată, întrucât cu un an în urmă fusese încorporat ca militar în termen, iar la momentul arestării se afla sub arme. „D.M. fiind şi militar în termen – consemna în rechizitoriul său lt.col. de justiţie militară Ţarcă Tiberiu – a avut şi misiunea de a procura arme de foc prin sustragere de la depozitul unităţii militare din care face parte.” Era o circumstanţă agravantă care va cântări mult atunci când se vor pronunţa condamnările. Situaţia soldatului D.M. era de altfel explicată şi comandantului U.M. 01337 Murfatlar, printr-o adresă trimisă de lt.col. Ţarcă. Acesta îi menţiona comandantului faptul că D.M. se face vinovat de „omisiune de denunţ…şi a promis coinculpatului K.A. că îi va procura armament în scopul deturnării unui avion în scopul trecerii frauduloase a frontierei R.S.R. Totodată, inculpatul D.M. a promis că va pleca şi el în străinătate cu avionul respectiv şi a fost înştiinţat despre faptele ce intenţionau a se săvârşi, însă nu a denunţat acest lucru.” Pe parcurs însă, D.M. s-a răzgândit şi nu numai că nu a mai procurat armamanetul pe care se obligase – ceea ce, trebuie să recunoaştem, era foarte greu în condiţiile respective -, dar s-a răzgândit şi în ceea ce priveşte plecarea peste graniţă alături de ceilalţi membri. Asta însă nu l-a scutit de urmări.       

„…aerul din România pentru mine este otrăvit…”

Lui P.I., membru în grupul celor 7 arestaţi pe Aeroport, Securitatea i-a ridicat carnetul P.C.R. pentru a-l returna Comitetului municipal de partid Târgu-Mureş. După explicaţiile de rigoare cuprinse în adresa trimisă instituţiei, Securitatea mureşeană a avut grijă să insereze şi câteva pasaje semnificative din cuprinsul scrisorilor interceptate de la bătrânul pensionar, cel ce avusese sarcina ca la două zile după plecarea lor din ţară, să le expedieze părinţilor acestora. „Nu fiţi supăraţi pe mine, dar nu am altceva de făcut – scria P.I. părinţilor săi – aerul din România pentru mine este otrăvit, aşadar las România şi-mi caut liniştea într-o altă ţară…Pentru voi mă doare foarte tare că trebuie să vă las aici, dar ura mea faţă de regim este atât de puternică încât întrece această durere a mea…” T.C., membru U.T.C., scria şi el la adresa României cuvinte deloc măgulitoare. „…în această blestemată Românie – scria acesta părinţilor – mă simt de parcă aş fi un animal sălbatic domesticit, care fiind închis într-o cuşcă, îşi râvneşte libertatea, însă îi este aproape imposibil să fugă, deoarece îngrijitorul lui crud şi barele de fier îl păzesc cu severitate aşa cum suntem şi noi…” Ancheta Securităţii mureşene asupra celor 5, a mai pus în valoare faptul că „ei cunoşteau faptul că membrii grupului, în caz de nereuşită vor prăbuşi aeronava.” Era o circumstanţă deosebit de agravantă pentru întregul grup care va cântări şi ea greu atunci când se vor pronunţa sentinţele.

Sentinţele

Trebuie remarcat de la bun început, un lucru pe care l-am mai spus şi în prima parte a acestui articol, şi anume că întreaga anchetă a acestui caz, de la arestarea celor 7, produsă pe data de 8 septembrie 1971 şi până la pronunţarea sentinţelor, pe data de 14 octombrie 1971, totul s-a desfăşurat foarte operativ. Pe data de 5 octombrie 1971, întregul lot de 12 membri, a fost trimis în judecata Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti. Un complet format din cinci membri – colonel de justiţie militară Sitaru Valeriu în calitate de Preşedinte, lt.col. de justiţie Munteanu Fănică, în calitate de judecător şi coloneii Ştefănescu Marin, Ivan Constantin şi Florea Petre, în calitate de asesori populari – au pronunţat sentinţele. Condamnările pronunţate s-au situat între 12 şi 3 ani. Cele mai aspre pedepse le-au primit cei din grupul celor 7, în timp ce ceilalţi 5 membri, care se dovediseră mai cooperanţi în anchetă, au primit pedepse mai mici. Pe data de 18 octombrie 1971, toţi cei 12 se aflau deja depuşi în Penitenciarul Târgu-Mureş, loc unde urmau să-şi execute pedeapsa…şi să mediteze unde anume apăruse defecţiunea. Nu aveau de unde să ştie cine „sifonase” şi nici bănuieli măcar nu aveau. Ar fi interesant de ştiut, peste ani, dacă C.C., tânăra din Miercurea-Ciuc care se destăinuse unei prietene despre intenţia de a fugi peste graniţă, a prietenului ei, a avut vreodată remuşcări despre crasa inconştienţă pe care o dovedise în relaţia cu prietena ei, informatoare a Securităţii, cea care provocase tăvălugul de arestări de la Târgu-Mureş.     

Nicolae BALINT

EXPLICAȚII FOTO: